Oct 04

Despre candidaturile la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‐ Cum ar trebui să fie

Despre candidaturile la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‐ Cum ar trebui să fie

Se tot discută, de foarte multă vreme, cum e mai bine să se promoveze la ICCJ: să fie concurs, să fie interviu, ce fel de interviu şi cum anume să aduni datele relevante despre candidaţi. Într‐o ţară normală se (re)cunosc valorile umane din sistemul judiciar şi ele sunt atrase, în sensul bun al cuvântului, către poziţii cheie. Ele, valorile umane, au un numitor comun (ştiinţă de carte, coloană vertebrală, parcurgerea firească, fără salturi spectaculoase, a gradelor de jurisdicţie). În România, aceste valori umane nu sunt (re)cunoscute, ori, o bună parte dintre ele nu doresc să ajungă la ICCJ.

Ce înseamnă salturi spectaculoase în carieră? Înseamnă a‐ţi găsi menirea numai şi numai prin promovări şi detaşări, toate acestea în timp record. De exemplu, să stai cât mai puţin în fiecare grad de jurisdicţie, dacă se poate numai un an la tribunal şi apoi direct la curtea de apel, urmând ca, în cel mai scurt timp, să îţi doreşti să ajungi la ICCJ. Sau, dacă la curte ori tribunal e prea mult de lucru, să mai dai o fugă pe la MJ ori CSM, sau alte instituţii doritoare de magistraţi. Că doar se consideră vechime în magistratură. Ori să fii, în cea mai mare parte a carierei, şef. Mai poţi să fii procuror şi să mergi direct la ICCJ pentru că, se pare, s‐au sfârşit judecătorii de carieră. Cu temeinica blagoslovire a Curţii Constituţionale, toate acestea sunt legal posibile. Numai că ceea ce este legal nu este şi, neapărat, moral.

Adevărul este că e greu să fii judecător la ICCJ din multiple considerente: proasta reglare a competenţelor care conduce la un număr uriaş de dosare, cauzele penale (cu presiunile şi comentariile aferente), spaţiul insufiecient (se mai împrumută săli de judecată de la alte instanţe). Atunci ce te determină să îţi depui dosarul pentru Înalta Curte? Fie doreşti să îţi încununezi cariera „prematură”, întrucât legea îţi permite, fie eşti, ceea ce se cheamă, un judecator de carieră de a cărui înţelepciune este nevoie la ICCJ.

Aşa încât, singura întrebare esenţială este cum anume să fie atraşi oameni din cea de‐a doua categorie. Din punct de vedere legal, trebuie modificate criteriile din Legea 303/2004, astfel încăt să fie obligatorie parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie, într‐un număr rezonabil de ani. Apoi, trebuie lărgită zona de control a hotărârilor judecătoreşti, astfel încât Colegiul de conducere al ICCJ să poată selecta aleatoriu şi alte hotărâri decât cele puse la dispoziţie de candidat. Raportul ICCJ trebuie să fie exhaustiv, iar întrebările şefilor de secţii şi ai membrilor CSM relevante din perspectiva raţionamentului juridic, al eticii judiciare ( a nu se lua în considerare informaţia pe surse, indiferent care ar fi acestea, decât în măsura în care informaţia i se opune, în mod transparent, candidatului, în cadrul interviului) şi al autodefinirii ca magistrat independent.

La data la care scriu aceste rânduri, s‐a hotărât altfel: va fi concurs. Adică, dacă tot nu ştim ori nu dorim să ne recunoaştem valorile din sistemul judiciar, hai să le dăm teste, dacă se poate, grilă, ca să eliminăm „subiectivismul”.

Le urez succes judecătorilor care au tăria de caracter necesară pentru un post la ICCJ!

Permanent link to this article: http://www.crj.ro/blog/archives/347