Cadrele didactice sprijină medierea și practicile restaurative

Pe parcursul lunii mai în cadrul proiectului “Calitate în educație prin mediere și practici restaurative“, s-au realizat 18 sesiuni informativ-educative cu participarea a peste 350 de elevi și cadre didactice din cadrul celor 12 unități de învățământ înscrise în proiect. Am discutat despre violență și situațiile conflictuale din școli sau din comunitate, dar și despre modelele de intervenție bazate pe tehnici de mediere și practici restaurative, pe care proiectul nostru le propune.

Având în vedere că unul dintre cele mai importante roluri în educația elevilor îl au cadrele didactice, ne-am propus ca luna aceasta prin intermediul sesiunilor de informare și a dezbaterilor ulterioare să intrăm într-un dialog mai strâns cu profesorii și astfel să putem identifica împreună posibile soluții cu privire la situațiile conflictuale.

Profesorii au fost interesați de soluțiile propuse de proiect și în același timp și-au exprimat opiniile cu privire la posibili factori care ar putea să îngreuneze implementarea acestui proiect. Printre aceștia se află și numărul mic de consilieri școlari care există în sistem și care se pot ocupa de soluționarea conflictelor precum și timpul limitat pe care pot să-l aloce unor astfel de activități (ținând cont de faptul că un consilier școlar are activități în cadrul mai multor unități de învățământ).

În același timp am intrat într-un dialog mai strâns cu elevii atât prin intermediul discuțiilor și dezbaterilor pe care le-am avut în cadrul Consiliilor Elevilor cât și la clasele de elevi care au participat la sesiunile informativ-educative. Cei mai mulți au recunoscut rolul extrem de important pe care îl are comunicarea în rezolvarea conflictelor, după cum ne-a spus Alina Crișan, elevă la Liceul Economic Costin C. Kirițescu din București: „Pentru mine medierea și practicile restaurative înseamnă puterea de a-ți stăpâni gândurile și reacțiile negative asupra celorlalți folosind comunicarea.”

Seria evenimentelor informativ-educative va continua atât pe parcursul anului acesta școlar cât și în anul 2012-2013 în toate unitățile de învățământ incluse în proiect. Pe această cale invităm cadrele didactice să ne contacteze pentru organizarea unor sesiuni în care să dezbatem soluții de prevenire și combatere a conflictelor și violenței în școli.

„Activitatea desfășurată d

e către reprezentanții Centrului de Resurse Juridice (CRJ) la Colegiul Tehnic Energetic a  fost primită cu interes de către membrii Consiliului Profesoral. Modalitatea de abordare a eventualelor conflicte prin aplicarea de tehnici restaurative a deschis noi posibilități de rezolvare a unor astfel de situații. Mulți dintre colegii diriginți și-au exprimat dorința de a continua colaborarea cu echipa proiectului și prin acțiuni ce ar urma să se desfășoare împreună cu elevii și eventual părinții acestora.”, ne-a declarat după evenimentul de pe 4 mai doamna Ionela Nistor, Profesor și Director al Colegiului Tehnic Energetic din Capitală.

Claudia Jarnea, Consilier Școlar și Profesor la Liceul Economic “Costin C. Kirițescu” are încredere în soluțiile altfel propuse de proiect: „Consider o inițiativă bună ca elevii și profesorii să fie informați cu privire la faptul că situațiile conflictuale din școli pot fi abordate și altfel, iar medierea și practicile restaurative reprezintă un pas important către o schimbare în avantajul tuturor celor implicați în viața școlii – elevi, profesori, părinți.”

De aceeași părere este și doamna Prof. Dr. Iulia Cristina Bulacu de la “Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu” din sectorul 3: “Vizita echipei CRJ în liceul nostru nu este o noutate, dar susținerea unei prezentări în cadrul Consiliului Profesoral a fost o noutate, coordonatorii proiectului impresionând în mod pozitiv corpul profesoral. Prezentarea a fost interesantă și de actualitate venind în întâmpinarea problemelor școlii de astăzi. Metodele și tehnicile propuse au fost considerate de principiu ca aplicabile și foarte bune. Din păcate timpul profesorilor este ocupat de “un munte de hârtii” – procese verbale, rapoarte, statistici, în marea lor majoritate inutile deoarece nu contribuie în mod real la creșterea calității în învățământ. De aceea ideile minunate din proiect, cel puțin la acest moment vor rămâne la nivel de idee bună, și în practica greul va cădea pe umerii doamnei consilier Loredana Babiuc (la fel ca și până acum) și a câtorva diriginți care s-au interesat în mod deosebit de proiect, inclusiv prin participarea directă sau cu clasele la activitățile desfășurate până acum în parteneriat în cadrul liceului nostru.”


Interviu cu Dl. Mihail Brînzea, mediator:

“Am ales să practic medierea deoarece mi se pare cea mai relevantă formă de a face dreptate”

Anul acesta pe 4 mai, profesia de Mediator a împlinit șase ani de existență oficială în România. Înființată în țara noastră în anul 2006 prin Legea 192/2006, profesia de Mediator se bucură de o popularitate în creștere datorită beneficiilor multiple pe care aceasta le aduce societății, contribuind în mod rapid, eficient și elegant la rezolvarea conflictelor dintre cetățeni, instituții sau societăți comerciale. Cu ocazia Zilei Naționale a Mediatorului am stat de vorbă cu domnul Mihail Brînzea, membru fondator al Colegiului Mediatorilor din România, asociație profesională ce are ca obiectiv dezvoltarea profesiei de Mediator în țara noastră.

Domnule Mihail Brînzea, înainte de toate, vă rugăm să ne povestiţi câteva lucruri despre dumneavoastră şi mai ales cum v-aţi început cariera de mediator. Care a fost motivul pentru care aţi ales acest drum?

Am absolvit Facultatea de Teologie în iunie 1989 la Bucureşti și am un Master în Teologie la New York. În 2007 am urmat studii postuniversitare în Management şi Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Din 1999 conduc Departamentul de Pace şi Reconciliere la AIDRom – Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România. Problema păcii m-a preocupat în mod consecvent încă din 1996 când în cooperare cu Fundaţia Eurisc, condusă de Profesorul Dr. Liviu Mureşan şi Universitatea Mării Negre, fundaţia eminentului Diplomat român Mircea Maliţa unde activa Diplomatul şi cosmonautul Dumitru Prunariu, am organizat câtiva ani la rând stagii de pregătire pentru studenţi, pe tema comunicării şi dezvoltarii unei culturi de securitate în Bazinul Mării Negre. De asemenea, am urmat cursul pentru autorizarea ca mediator în România şi în 2009 am deschis la Bucureşti un Birou de Mediator unde oamenii în conflict intră în contact cu un alt mod de abordare a justiţiei, neriscând frustrarea unui verdict nefavorabil.

Am ales ca între alte activităţi să practic medierea, întrucât mi se pare cea mai relevantă formă de a face dreptate, căci în mediere decizia nu este externalizată unei terţe părţi, judecatorului in speţă, ci cu migală şi reflexie personală aprofundată, facilitată de către mediator, părţile în conflict participă la generarea soluţiei. Medierea este o procedură din sfera justiţiei transformativ – restaurative, transformă conflictul în pace şi restaurează, adesea, nu totdeauna, şi relaţia.

Medierea este un proces cel puţin provocator. Din punctul dumneavoastră de vedere care credeţi că sunt cele mai mari satisfacţii dar şi provocări în munca pe care o faceţi?

Cea mai mare satisfacţie profesională a unui mediator este desăvârşirea procesului cu încheierea unui Acord de Mediere. Există însă şi satisfacţii pe parcurs, în special când vezi că părţile descoperă cu uimire că în mediere nu sunt supuse presiunii, că nu le ia nimeni interogatoriu. O mare satisfacție are mediatorul când părţile, analizând situaţia conflictuală, descoperă aspecte pe care în starea de mânie nu le puteau vedea şi evalua corect.

În ultimii ani medierea a beneficiat de mai multă recunoaştere în societatea românească. Ne puteţi spune câteva lucruri despre contextul în care s-a dezvoltat această profesie?

Sunt multe de spus. Medierea s-a implementat în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Toate ţările Europene au, mai mult sau mai puţin reglementate, Alternative de Rezolvarea a Conflictelor (alternative la Instanța de Judecată): Concilierea, Negocierea, Arbitrajul, Mini-Procesul, Medierea, etc. În ce priveşte conflictele de altă natură decât comercială, rezolvarea lor în afara instanţelor de judecată a fost posibilă legal numai după promulgarea Legii Medierii, Legea 192/ 2006, după ce în prealabil s-a constituit un nucleu de corp profesional, instruit în diverse programe europene.

Fară o legislaţie în domeniul Alternativelor de Rezolvare a Conflictelor nu ar fi fost posibilă închiderea Capitolului pe Justiţie, îndeplinirea Aquis-ului Comunitar şi implicit nici aderarea României la Uniunea Europeană. În opinia mea, profesia încă nu s-a dezvoltat. Mai sunt multe de făcut. Avem un Tablou al Mediatorilor cu circa 1500 de mediatori autorizati, însă reşedinţele Birourilor de Mediator nu sunt uniform distribuite teritorial.

Am o apreciere pozitivă cu privire la activitatea Asociaţiei Magistraţilor Europeni – Secţiunea Română GEMME care susţin medierea şi la adresa câtorva asociaţii profesionale ale mediatorilor, care implementează protocoale de colaborare cu Judecătoriile şi Curţile de Apel. În 2009, împreună cu opt mediatori am participat eu însumi la fondarea Colegiului Mediatorilor, asociaţie profesională care îşi propune dezvoltarea profesiei.

Care credeţi că sunt abilităţile pe care trebuie să le aibă o persoană care aspiră la o carieră în domeniu şi ce condiţii minime trebuie să îndeplinească aceasta?

Condiţiile minime sunt cele prevăzute de Lege: Studii superioare şi minim trei ani vechime într-o profesie.

Cu privire la abilităţi, cred că cea mai importantă abilitate a mediatorului este aceea de a ajuta părţile în conflict să renunţe la stereotipuri şi prejudecăţi şi să îşi activeze discernământul. La fel de importantă este și abilitatea de a stimula ascultarea și înțelegerea activă a persoanelor implicate în conflict deoarece ele ştiu cel mai bine care au fost factorii declanşatori ai conflictului (vizibili ori invizibili), astfel că tot ele pot dezamorsa situaţia şi să găsească o soluţie, să ia o decizie. Constatarea mea practică este că în România cultura deciziei este foarte diminuată. Adesea, părţilor le este greu să ia o decizie, deşi au descoperit soluţia. Simt nevoia de a se sfătui şi cu alţii, adesea solicită pe mediator să îşi dea cu părerea, deşi mediatorul nu poate face asta sub nicio formă şi în nicio circumstanţă.

Referitor la cultura deciziei, apreciez foarte mult proiectul Centrului de Resurse Juridice cu privire la aplicarea medierii şi practicilor restaurative în şcoli, căci vine şi completează o lipsă majoră a curriculei şcolare, promovând – între alte aspecte inovatoare importante – o cultură a deciziei şi a responsabilităţii pentru decizie, încă de la vârsta adolescenţei.

Cum vedeţi evoluţia medierii în România în următorii ani?

Medierea, şi în fapt şi de drept, nu se poate practica fară “liberul consimţământ al părţilor”. Aşa spune Legea 192/2006 chiar în Art. 1 (1). Iar liberul consimţământ, înainte de a fi un paragraf de lege, este o chestiune de reflex civic, ţine de un anume nivel de dezvoltare personală şi de practicarea libertăţii individuale. Atâta vreme cât majoritatea cetăţenilor au percepţia că pedepsirea celuilalt, adică acţiunea punitivă, poate aduce satisfacţie personală şi echilibru social, medierea nu va evolua rapid, căci procesul de mediere este o formă civică de justiţie restaurativă, elegantă şi sobră, ce nu pedepseşte pe nimeni.

Câteva cuvinte de final, sfaturi pentru persoanele care vor să devină mediatori

Mă feresc să dau sfaturi. Aş spune mai degrabă ceva despre aspecte practice din care cei interesaţi pot alege.

Sunt câteva lucruri pe care mediatorul şi părţile trebuie să le aibă în vedere într-un proces de mediere. Întâi de toate ar fi conştiinţa că o soluţie poate fi dreaptă, satisfacătoare, acceptată de ambele părţi şi durabilă, doar dacă are la bază adevărul, buna credinţă şi bunele intenţii. Aşadar, trebuie vegheat ca aceste ingrediente să fie constant prezente în toate fazele procedurii.

Pe acelaşi plan stă ca fundament în procesul de mediere liberatea de voinţă şi de exprimare a părţilor, libertate neviciată de vreo presiune externă, fie ea persoană ori situaţie. Astfel, mediatorul trebuie să vegheze la acest fapt şi să ajute părţile să se elibereze de factorii care le-ar putea afecta libertatea de voinţă şi de exprimare.

Un alt lucru important în mediere este legat de faptul că, în firescul vieţii, pot exista mai multe puncte de vedere, totuşi, cu privire la un anume fapt avem o singură realitate. Din această perspectivă, mediatorul trebuie să faciliteze ascultarea activă, aşa încât părţile să întelegă punctele de vedere exprimate de fiecare, să identifice aspectele comune, să construiască consensul printr-o soluţie realistă şi durabilă.


Evenimentele au avut loc în cadrul proiectului „Calitate în educaţie prin mediere şi practici restaurative”, implementat de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în parteneriat cu  Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS), cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, conform contractului de finanţare POSDRU/17/1.1/G/37259.