Conflictele în şcoli: pledoarie pentru dialog şi cooperare

Pentru a-şi putea împlini misiunea proprie fundamentală, aceea de a pregăti tineretul pentru o viaţă productivă într-o societate democratică, sistemul educaţional românesc are nevoie de şcoli sigure şi de medii de învăţare cooperante. Iar prevenirea şi combaterea violenţei precum şi rezolvarea conflictelor din mediul şcolar răspund în mod direct provocărilor educaţionale corelative acestei misiuni.

Din această perspectivă – şi prin propria vocaţie şi misiune – Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a pledat şi pledează pentru implementarea unor modele de lucru inspirate din sistemele europene cele mai moderne- modele de lucru care pun accentul pe soluţionarea conflictelor prin mediere şi practici restaurative, ca alternative la modelele tradiţionale predominant sancţionatorii. Tema conflictului şi violenţei tinde tot mai mult şi în sistemul educaţional românesc spre o abordare centrată pe ideea că alternativele la formele de disciplină tradiţionale sunt necesare pentru schimbarea comportamentului elevilor.

Profesioniştii în educaţia pentru rezolvarea conflictelor în şcoli insistă constant asupra ideii că tinerii, cu deosebire cei care au crescut în medii cu violenţă sau abuz, nu vor fi speriaţi de pedepse precum notele mici, eliminarea sau chiar exmatricularea. Cele mai aspre pedepse existente în şcoli pot fi ignorate sau chiar luate în râs de către elevi. „Sistemul de recompensă şi pedeapsă, mai arată ei, nu mai dă demult randament  – dacă a dat vreodată randament”[1]. Strategia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi planurile corelative ale Inspectoratelor Şcolare asumă ele însele abordarea în acest mod a tematicii în discuţie.

CRJ este în acelaşi timp conştient că găsirea şi implementarea celor mai bune practici alternative la formele de disciplină tradiţionale nu constituie cea mai facilă cale pentru profesori şi responsabilii sistemului aducaţional românesc. Pentru a forma specialiştii necesari, pentru a face operaţionale mecanismele instituţionale cele mai potrivite, este nevoie inclusiv de resursele corespunzătoare – care, uneori, în special în asemenea perioade, pot să nu fie foarte uşor de asigurat.

Totodată, însă, CRJ nu poate să împărtăşească opinia exprimată recent de unul dintre liderii sindicatelor cadrelor didactice[2] în conformitate cu care – între mai multe altele – sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate elevilor ar fi „mult prea blânde în actualul Regulament” şi „Poate ar trebui introdusă exmatricularea şi în învăţământul obligatoriu.” Apreciem că o asemenea abordare nu poate fi asumată de responsabilii sistemului nostru educaţional. Considerentelor pe care le-am expus mai sus le adăugăm că introducerea exmatriculării în învăţământul obligatoriu ar constitui înainte de orice o evidentă contradicţie în termeni – prin care din sistemul de învăţământ ar fi îndepărtaţi copii care prin lege sunt obligaţi să intre în acest sistem. La fel de evidentă este şi inadecvarea acestei măsuri disciplinare, de o gravitate maximă, în raport cu vârsta, discernământul, personalitatea imatură şi celelalte „vulnerabilităţi” de acelaşi gen ale copiilor din clasele primare şi gimnaziale. Considerăm că un argument în plus în sensul celor arătate şi al nevoii unei abordări complexe, deschise şi complementare este şi altă afirmaţie a liderului sindical: „Sunt atâtea cazuri în care dascălii sunt jigniţi de elevi şi elevii nu păţesc nimic iar dacă profesorul ia măsuri, toată mass-media este împotriva acelui dascăl”.

Persoană de contact:
Ema-Elza Şeclăman – Manager Program
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
E-mail: ema @ crj . ro
Tel.: (+4) 0728.033.469


[1] Richard J Bodine, Donna K. Crawford, „Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor – Un ghid pentru formarea programelor de calitate în şcoli”, National Institute for Dispute Resolution.

[2] Preşedintele FSLI, Simion Hăncescu: “Dascălilor le este frică de elevi, sancţiunile trebuie înăsprite.”, Mediafax, 6 iunie 2012.