În noiembrie 2018, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a sesizat Președintele cu privire la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (solicitarea de reexaminare AICI).
Ulterior, la 11 decembrie 2018, Președintele Klaus Iohannis a trimis Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra acestui proiect de lege.
Prin decizia pronunțată pe 23 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate cu privire la următoarele articole:
>> art.I pct.6 [cu referire la art.5 alin.(1) și alin.(2)] potrivit căruia „președintele și vicepreședintele Consiliului de monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități sunt numiți prin hotărâre adoptată în ședința Senatului, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului, dacă întrunesc majoritatea voturilor senatorilor.”
Sesizarea înaintată de Președintele Klaus Iohannis a indicat că că legile ordinare se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră (art. 76 alin. (2) din Constituție).
>> art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(2 ind.2) și (2 ind.3)], conform căruia „avizul întocmit de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului, în urma audierii candidaților și prezentat în ședința plenului Senatului se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.”
Sesizarea președintelui a indicat că textul contravine cerințelor constituționale de claritate și previzibilitate întrucât, în coroborare cu dispozițiile art. 5 alin. (1), această prevedere da nastere la neclarități, contravenind astfel cerințelor de claritate și previzibilitate instituite prin art. 1 alin. (5) din Constituție.
>> art. I pct.8 [cu referire la art.5 alin.(6)] ce prevedea posibilitatea „reînnoirii mandatului președintelui și al vicepreședintelui, o singură dată, la cerere, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a Senatului.”
Sesizarea înaintată de Președintele Klaus Iohannis a indicat că textul înlătură dreptul organizațiilor guvernamentale de a face propuneri nominale, așa cum prevede art. 5 alin. (1), fiind lipsit de claritate, întrucât nu precizează cine poate face această cerere de reînnoire.
>> art. I pct.10 [cu referire la art.6 alin.(2)] prevedea că „președintele și vicepreședintele Consiliului de monitorizare care au un mandat complet pot opta pentru ocuparea unei funcții în structurile Consiliului de monitorizare, fără concurs, cu avizul președintelui.”
Sesizarea președintelui a arătat că prin această prevedere se instituie un privilegiu pentru foștii președinți și vicepreședinți ai Consiliului de monitorizare la ocuparea unui post în cadrul instituției în detrimentul altor persoane, care ar îndeplini criteriile cerute pentru ocuparea respectivului post prin concurs.
>> art. I pct.11 [cu referire la art.7 alin.(1) lit.e)], ce prevedea drept cauză de încetare a mandatelor de președinte și de vicepreședinte în cadrul Consiliului de monitorizare propunerea motivată a celor care i-au avizat pentru a fi numiți, cu respectarea procedurii de la art. 5 alin. (2). Sesizarea președintelui a indicat că legea este „lipsită de claritate întrucât nu reiese, fără echivoc, în ce constă motivarea unei asemenea propuneri și dacă aceasta are la bază sugestiile organizațiilor guvernamentale care au făcut inițial propunerea de numire sau recomandările comisiei de specialitate din cadrul Senatului care a avizat propunerile de numire.”
În ceea ce privește art.I pct.14 [cu referire la art.9 alin.(2 ind.)], ce prevede că „personalului Consiliului de monitorizare i se poate acorda un spor de 15% pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul care efectuează vizitele de monitorizare”, Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate.
Decizia CCR este definitivă, însa nu este încă motivată.
