Despre independența justiției românești și ecourile mâniei proletare

22.08.2017

Stimată Autoritate Judecătorească (prin reprezentanţi: Preşedinta ICCJ, Preşedinta CSM, Procurorul General al PICCJ),

Cu regret vă aduc la cunoştinţă că nu mă reprezentaţi, semnând Declaraţia comună din iulie 2017[1] prin care vă angajaţi „ferm” să „continuaţi şi să intensificaţi eforturile de luptă împotriva corupţiei”. Aceasta din următoarele motive:

  1. Sistemul judiciar, în general, şi instanţele judecătoreşti, în particular, nu luptă pentru ori împotriva a ceva. Este ca şi cum justiţia îşi selectează cauzele ca fiind mai mult sau mai puţin importante. Lupta, precum şi mânia proletară au apus, dar se pare că filonul acestui tip de gândire a tranzitat cu succes subţirea graniţă a anului 1989.
  2. Vă informez, de altfel, că art. 124. alin. 2 din Constituţia României specifică faptul că “justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”, adică nu este selectivă, nu aderă la nimic, nu dă declaraţii triumfaliste, iar judecătorii nu se parteneriază cu nimeni pentru că nu ar mai fi independenţi.

Dragă Autoritate Judecătorească,

Aţi explicat ieri, printr-un comunicat[2], că aţi fost îndemnată de fostul ministru al justiţiei să aderaţi, printr-o astfel de declaraţie, asemenea fostului CSM în anul 2012, la Strategia Naţională Anticorupţie 2016-2020. Cu respect vă aduc la cunosţinţă că nu există subordonare faţă de Ministrul Justiţiei. Există, în schimb, o hotărâre de Guvern care a aprobat această strategie şi care este, deci, obligatorie. Nu are nevoie de declaraţii pompoase care compromit orice idee de justiţie independentă, neselectivă, înfaptuită pentru oameni.

Dacă există, totuşi, o urmă de independenţă nu declarată, ci trăită de către reprezentanţii dvs., aş fi foarte mîndră dacă aţi da declaraţii, respectiv ați acționa în sensul protejării efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, de exemplu:

  1. Denunţând protocoalele secrete dintre entităţi ale sistemului judiciar şi entităţi externe acestuia, cu imixtiuni nepermise în actul de justiţie,
  2. Întărind supremaţia LEGII şi aplicarea acesteia şi nu a hotărîrilor CSAT ori a Protocolalelor aferente acestora,
  3. Asigurând participarea avocaţilor la procesele decizionale ale sistemului judiciar, întrucât aceştia sunt primii chemaţi să vegheze la apărarea drepturilor şi libertăţilor indivizilor,
  4. Asumându-şi Ministerul Public faptul că infracţiunile de serviciu şi cele de corupţie nu trebuie prioritizate în defavoarea infracţiunilor care ţin de demnitatea umană, integritatea fizică şi psihică a persoanei ori bunurile acesteia,
  5. Înţelegând Ministerul Public că rolul său nu este numai de acuzare ci şi de protejare a minorilor şi a persoanelor vulnerabile (în opinia mea, unicele motive pentru care procurorii sunt magistraţi),
  6. Dând semnalul practic că Statul nu este mai presus decât individul, din contră, acest lucru fiind, de altfel, esenţa statului de drept.

Georgiana Iorgulescu

Directoare executivă

Centrul de Resurse Juridice

[1] https://www.csm1909.ro/PageDetails.aspx?PageId=299&FolderId=4340

[2] https://www.csm1909.ro/PageDetails.aspx?PageId=299&FolderId=4349

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann