Disprețul în Codul Penal și cum te poate trimite la închisoare

Capture

România vrea să revină și plusează la o legislație din perioada comunistă

 

Guvernul susține reintroducerea infracțiunii de ofensă adusă însemnelor naționale în Codul Penal, fiind astfel de acord cu pedeapsa cu închisoarea pentru persoane care se vor dovedi vinovate de această infracțiune, pe baza unei definiții a sentimentului de „dispreț”.

În data de 14.06.2016, Guvernul acorda aviz pozitiv unui proiect de lege inițiat de un număr de grup de 36 de parlamentari PSD, UNPR, neafiliați (Plx 215/2016), însușindu-și, cel mai probabil, opinia Ministerului Justiției.

În prezent, lipsa de respect faţă de imn sau steag sunt sancţionate, prin reglementări speciale, cu amendă contravenţională (HG nr. 1157/2001). Sancţionarea prin amendă contravenţională a lipsei de respect față de însemnele naţionale este arhisuficientă, iar dublarea sa cu o sancţiune penală, care presupune anchetă penală, judecată penală şi riscul pedepsei cu închisoarea, nu denotă decât intenţia străvezie a parlamentarilor, iar acum a Guvernului, de a împiedica exprimarea în public a unor atitudini şi opinii critice la adresa autorităţilor.

Cine și pe ce criterii va decide că o sprânceană ridicată, un strănut, un ridicat de umeri, un desen sau o interjecție reprezintă sau nu dispreț la adresa însemnelor naționale?

În contextul apropierii alegerilor parlamentare, dar și al schimbării Guvernului, măsura poate fi doar populistă, însă implică o brutală limitare a libertății de exprimare și sporirea controlului statului asupra cetățenilor. Are aparența, dacă nu și certitudinea, manifestării unui stat totalitarist.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al cetățeanului, iar posibilitatea de a manifesta critică la adresa statului este baza democrației. Avizarea unei astfel de inițiative de către Guvern este contrară principiilor statului de drept pe care România și le-a asumat.

Reamintim inițiatorilor că iubirea de țară nu poate fi impusă. Ea se clădește, îndeosebi pe mândria de a aparține unui loc și unei comunități și pe o cunoaștere istorică nemistificată.  Însă mândria ține, dincolo de conduita proprie fiecărui cetățean, de modul în care reprezentanții autorităților își exercită mandatul. Ține, de asemenea, de exercițiul dialogului, fie acesta intercultural sau interconfesional.

Asadar, nu mijloacele de constrângere penală sunt cele care vor preveni „disprețul” și vor crește „mândria”, ci dialogul și respectarea celuilalt, indiferent de criteriul pentru care a devenit „celălalt”.

 

[1] Respectiv articolul 236 din Codul Penal intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, Ofensa adusă unor însemne.

[2] Conform initiativei legislative, prin dispreț se înțelege ”a) lipsă de considerație sau stimă; b) sentiment prin care se judecă un lucru ca fiind nedemn de atenție; c) defăimare”.