Inițiativa Dragnea paralizează posibilitatea sancționării politicienilor pentru afirmații discriminatorii

10.02.2016

În an electoral, inițiativa domnului deputat Liviu Dragnea referitoare la Proiectul de lege privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup (proiectul Dragnea)[1] dublează legislația anti-discriminare aruncând-o în derizoriu și făcând-o inoperabilă. In data de 9 octombrie, 2015, Centrul de Resurse Juridice, împreună cu alte organizații neguvernamentale am solicitat retragerea proiectului de Lege menționat considerând că o astfel de reglementare afectează grav posibilitatea protecției efective împotriva discriminării în România încălcând totodată legislația europeană.

Constatăm că proiectul de lege și-a continuat nestingherit parcursul și că raportul comun al comisiilor sesizate pe fond trece proiectul cu puține amendamente relevante acceptate.

Astfel, continuăm să avem un CNCD în interiorul CNCD, adică Departamentul pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței, care aplică sancțiuni persoanelor fizice și juridice pentru defăimare socială. Defăimarea socială continuă să însemne: “fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”, unde grup social înseamnă “categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, orientare sexuală, origine socială, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”. Comparăm cu definiția din OG 137/2000, legea cadru în vigoare în domeniul sancționării și combaterii discriminării: Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”(Art. 2, alin. 1) pentru a constata că vorbim despre același domeniu de reglementare, chiar dacă profund precar reglementat în propunerea domnului Dragnea.

Constatarea discriminării la acest moment se face de CNCD, într-un Consiliu director format din 9 persoane, aplicând, conform legii, procedurile și principiile specifice unui proces civil (audieri, contradictorialitate, etc…). De asemenea, în acest moment, și în România, conform standardelor din directivele UE în materie, se aplică inversarea sarcinii probei. Acest lucru înseamnă că persoana care acuză aduce un început de dovadă din care să reiasă o poveste plauzibilă pentru încadrarea în OG 137/2000, iar persoanei acuzate îi revine sarcina de a dovedi că nu a discriminat. Acesta este standardul în toată lumea civilizată, considerându-se că victima discriminării se află într-o poziție dezavantajată în a-și construi probatoriul.

Esențial pentru acest proiect de Lege este faptul că deputații din Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților și Comisia juridică, de disciplină și imunități au respins un amendament care, în conformitate și cu legislația antidiscriminare în vigoare, dădea calitate procesuală activă organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul drepturilor omului, pentru ca acestea să poată sta în instanță atunci când faptele sancționabile conform proiectului de lege Dragnea s-ar manifesta în domeniul lor de activitate.

Așadar, dacă proiectul Dragnea trece, în cazul în care un politician va face afirmații discriminatorii cu privire la diferite grupuri vulnerabile la discriminare, iar un ONG va dori să facă plângere împotriva acestuia la CNCD, se va pune întrebarea dacă afirmațiile se încadrează sub OG 137/2000 sau sub eventuala Lege Dragnea. Nu avem nicio îndoială că politicianul în cauză va susține că se încadrează sub eventuala Lege Dragnea și că ONG-ul nu are calitate să depună plângerea. Va rămâne ca CNCD, sau instanța dacă procesul este dus în fața unui judecător, să decidă care lege se aplică, iar decizia va arăta gradul de independență al instituției sau instanței. Dacă o persoană individuală va depune plângerea la CNCD pe OG 137/2000 se va pune problema dovedirii prejudiciului individual, iar sub eventuala Lege Dragnea va apărea în plus necesitatea ca persoana care depune plângerea să fie cea care dovedește prejudiciul, și nu politicianul în cauză să dovedească absența prejudiciului. În concluzie, din punctul nostru de vedere, va deveni foarte complicat ca cineva să mai conteste legal afirmații discriminatorii ale politicienilor.

Considerăm că, având în vedere contextul românesc în care oamenii politici au o lungă istorie de afirmații discriminatorii, cât și anul electoral care tocmai a început, dar și experiența ultimei campanii prezidențiale, nelipsită de folosirea prejudecăților populației în scop electoral, această inițiativă este deosebit de periculoasă.

Solicităm membrilor Camerei Deputaților să nu voteze acest proiect de lege, să nu transforme România în acea țară în care, prin efectele legii, devine în realitate posibilă folosirea prejudecătilor și discriminării în scop electoral. Astfel de practici, condamnate peste tot în democrație, sunt cele care în final duc și au dus în istorie la conflict și chiar la crime în masă.

Persoană de contact: Georgiana Iorgulescu, Directoare executivă, 0722505181

[1] Pl-x 649/2015, disponibil la: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=15191

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann