Centrul de Resurse Juridice a lansat miercuri, 6 mai 2015, rezultatele unei cercetări privind participarea copiilor în proceduri judiciare. Cercetarea a fost realizată de CRJ în calitate de punct focal național al Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale (FRA), la solicitarea acesteia, și a contribuit la realizarea unei cercetări europene privind justiția în interesul copiilor. Astfel, evenimentul vine la o zi după lansarea la nivel european de către FRA a raportului comparat privind Justiţia în interesul copiilor – perspective şi experienţe ale specialiştilor.
Cercetarea a fost realizată de Centrul de Resurse Juridice în anul 2012, şi a inclus discuții (interviuri, focus-grupuri) cu un număr de 55 de specialişti (judecători, procurori, poliţişti, avocaţi, consilieri juridici, psihologi, asistenţi sociali, specialişti din ONG-uri) din domeniul juridic şi social din Braşov, Bucureşti, Iaşi şi Timiş, care interacţionează cu copii audiaţi în calitate de martori sau victime în procesul penal sau cu copii audiaţi în proceduri civile. În 2013 şi 2014 cercetarea a continuat şi inclus interviuri cu copii audiaţi în calităţile menţionate. Rezultatele vor fi publicate ulterior.
Principala concluzie a interviurilor cu adulţi a fost că România nu are un sistem de justiţie adecvat pentru copii, care să fie adaptat nevoilor copilului. Principalele rezultate includ:
- Dreptul copilului la protecţie nu este asigurat în mod adecvat (copiii sunt supuşi audierilor repetate şi revictimizării; audierea prin mijloace audio-video este mai degrabă excepţia decât regula; copiii victime/martori se întâlnesc şi uneori sunt confruntaţi cu făptuitorul; mulţi copii nu beneficiază de sprijinul unui psiholog sau asistent social);
- Prevederile existente nu sunt întotdeauna respectate (ex. audierea copilului în camera de consiliu), uneori din lipsa deciziei de a aloca resurse suficiente pentru infrastructura de bază necesară;
- Dreptul copilului de a fi tratat cu demnitate nu este respectat în mod adecvat (au fost descrise situaţii în care specialişti care audiază fete adolescente victime, le-au abordat pe acestea de o manieră ofensatoare şi umilitoare);
- Dreptul copiilor la informare nu este respectat (există copii care merg la instanţă fără să ştie exact ce se întâmplă; niciun specialist nu are responsabilitatea clară sau rolul de a verifica dacă copilul a fost informat; nu există materiale adaptate care să facă limbajul şi regulile procedurilor inteligibile pentru copii; specialiştii din domeniul social care acompaniază copiii nu sunt văzuţi ca având, şi nu exercită un rol proactiv, pentru a sprijini copilul audiat, etc…);
- Vulnerabilităţile şi particularităţile copiilor nu sunt luate în considerare;
- Audierile se desfăşoară în spaţii inadecvate iar procedurile durează uneori extrem de mult (cu precădere în cazurile de trafic);
- Mulţi dintre intervievaţi nu au avut o înţelegere corectă a principiului interesului superior al copilului şi prin urmare nu aplică acest principiu în munca lor cu copiii (în procedurile penale, audierea copiilor este văzută dintr-o perspectivă procedurală şi nu dintr-una de drepturile omului, copiii sunt văzuţi în primul rând ca o sursă de informaţii, procesul ascultării copilului fiind deseori condus nu de principiul protejării interesului superior al copilului, ci de nevoia de a afla adevărul, condamna făptuitorul şi aplica legea);
- Există o insuficienţă a formării şi specializării profesioniştilor care interacţionează cu copiii (magistraţii desemnaţi să instrumenteze cazuri ce implică copii e posibil să aibă sau e posibil să nu aibă formare specifică; intervievaţii s-au plâns de nivelul scăzut al formării unor poliţişti; numeroşi profesionişti din domeniul social care lucrează cu copii implicaţi în proceduri judiciare nu au primit formare cu privire la aspecte juridice);
- Nu există mecanisme de cooperare între specialişti relevanţi/instituţii pentru a face procesul participării copiilor în procedurile judiciare unul adecvat nevoilor copilului;
- Practicile/Eforturile de a face procesul participării la justiţie mai prietenos pentru copii, pe care le-am identificat, sunt determinate de specialişti proactivi şi dedicaţi, sau de iniţiative izolate şi la scară mică, şi nu provin din partea sistemului;
- Nu există nicio metodologie naţională care să ghideze specialiştii în ceea ce priveşte maniera în care ar trebui să conducă audierea copiilor şi nicio metodologie cu privire la informarea şi pregătirea copilului pentru proceduri.
Atât raportul de cercetare pentru România, cât şi cel la nivel european includ un număr de recomandări şi exemple de practici promiţătoare.
Considerăm că e nevoie de o schimbare de paradigmă în abordarea copiilor, atât din partea sistemului de justiţie, cât şi din partea sistemului de protecţie şi asistenţă, care să asigure respectarea interesului superior al copilului. Doar astfel putem vorbi despre o justiţie care funcţionează.
Persoană de contact: Delia Niţă, Manager Program, delia@crj.ro, +40 729 120 383
Notă pentru editori: Cercetarea a fost derulată de CRJ în calitate de punct focal naţional al Agenţiei UE pentru Drepturi Fundamentale şi a constituit sursă pentru o analiză comparativă la nivel european. Informaţiile şi opiniile incluse în rezultatele cercetării pentru România nu reflectă în mod necesar poziţia oficială a FRA. Documentul este publicat în scopuri de transparenţă şi informare şi nu reprezintă consiliere juridică sau opinie juridică.
Documente:
Social Fieldwork Research. Child Participation in Justice Report. Romania
Justiţia în interesul copilului – perspectivele şi experienţele specialiştilor. Rezumat
