Sprijin în luarea deciziei din perspectiva CRPD

Pentru exercitarea capacității juridice, persoanele cu dizabilități se pot afla în situația de a avea nevoie de sprijin în luarea deciziei. Este important a înțelege că fiecare dintre noi folosim sprijin când avem de luat decizii – ne consultăm cu prietenii, căutăm informații, etc… Schimbarea paradigmei în luarea deciziei de la substituirea deciziei (când alții iau decizia) la sprijinirea deciziei (când, cu sprijin dacă e necesar, persoana ia decizia, sau când decizia se ia în baza celei mai bune interpretări a dorințelor și preferințelor persoanei) are la bază schimbarea percepției cu privire la persoana cu dizabilități. Faptul că o persoană are o dizabilitate nu înseamnă că nu mai are dorințe și preferințe personale. A respecta dreptul de a alege al persoanei cu dizabilități înseamnă, la fel ca pentru oricare altă persoană, a-i respecta libertatea și demnitatea umană.

Comitetul ONU pentru persoanele cu dizabilități precizează privitor la suportul în exercitarea capacității juridice următoarele:

”‘Sprijinul‘ este un temen larg care include atât aranjamente de suport informale cât și formale, de diferite tipuri și intensități. Spre exemplu, persoanele cu dizabilități ar putea alege una sau mai multe persoane de încredere care să le asiste în exercitarea capacității lor juridice pentru anumite tipuri de decizii, sau ar putea să facă apel la alte forme de sprijin, cum ar fi sprijinul prietenilor, advocacy (inclusiv sprijin în auto-reprezentare), sau asistență în comunicare. Sprijinul acordat persoanelor cu dizabilități în exercitarea capacității lor juridice ar putea include măsuri care au legătură cu design-ul universal și accesibilitate – spre exemplu, solicitând actorilor publici și privați, cum ar fi băncile și instituțiile financiare, să furnizeze informații într-un format ușor de înțeles sau să pună la dispoziție interpretare profesională în limbajul semnelor – pentru a permite persoanelor cu dizabilități să ducă la îndeplinire actele juridice necesare pentru a-și deschide un cont, pentru a încheia contracte sau pentru a face alte tranzacții sociale. Sprijinul poate de asemenea să însemne dezvoltarea și recunoașterea unor metode de comunicare diverse, neconvenționale, mai ales pentru cei care folosesc forme de comunicare non-verbale pentru a-și exprima dorințele și preferințele. Pentru multe persoane cu dizabilități, posibilitatea de a planifica în avans este o formă importantă de sprijin, prin care-și pot afirma dorințele și preferințele care ar trebui urmate la momentul la care ar putea să nu fie în poziția de a-și comunica dorințele altora. Toate persoanele cu dizabilități au dreptul de a se implica în planificare în avans și ar trebui să li se asigure oportunitatea de a face acest lucru în condiții de egalitate cu ceilalți. Statele parte pot furniza diferite forme de mecanisme de palnificare în avans pentru a acomoda diferite preferințe, însă toate opțiunile ar trebui să fie nediscriminatorii. Sprijin ar trebui furnizat unei persoane, acolo unde se dorește, pentru a finaliza un proces de planificare în avans. Momentul la care intră în vigoare o directivă planificată în avans (și își încetează efectele) ar trebui decis de către persoană și inclus în textul directivei; nu ar trebui să se bazeze pe o evaluare că acelei persoane i-ar lipsi capacitatea mintală.” (Committee on the Rights of Persons with Disability, General comment No. 1 (2014), Article 12: Equal recognition before the law, CRPD/C/GC/1, 19 May 2014, alin. 17, disponibil la: http://tbinternet.ohchr.org/_layouts/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CRPD/C/GC/1&Lang=en şi, în limba română, aici)