Vizită de monitorizare: CENTRUL DE PLASAMENT NR. 2, GALAŢI

Raportul în format PDF

  1. Informaţii generale

            Notă: acest raport conţine constatările monitorilor CRJ în urma vizitei la Centrul de Plasament nr. 2 din Galaţi. Întrucât Centrul era închis pentru renovări la data vizitei, iar în clădire se aflau doar două persoane aparţinând vechiului management, acest raport se limitează la scurte constatări de ordin logistic şi la consemnarea declaraţiilor persoanelor prezente. 

Centrul de plasamen nr. 2 se află pe Str. Sindicatelor nr. 50, Galaţi. Este înconjurat de un gard de tablă ondulată foarte înalt, complet opac, de peste 2 metri.

Data şi ora vizitei: 6 februarie 2014, ora 9:20 a.m.

Monitori: Daniel Pîrvu, Dana Ududec. Vizita a durat 2 ore.

Echipa de monitorizare a fost întâmpinată de dl. V. T., inspector de specialitate din cadrul DGASPC. Acesta se afla într-un birou împreună cu o altă doamnă care lucrase în fostul staff.  V.T. a lucrat la Centru din anul 2009. Tot în incinta Centrului era un paznic de la o firmă specializată.

V.T. ne-a informat că Centrul de plasament a fost închis la data de 1 octombrie pentru renovări, dar că beneficiarii au părăsit locul încă din septembrie 2013. V.T. a declarat că Centrul a fost închis pentru reabilitare, dar că nu știe când trebuie să se termine lucrările (nici teoretic și nici în fapt). În legătură cu sursa fondurilor pentru reparaţii, aceasta este informaţia furnizată de  VT: „Am înţeles că din fondurile Consiliului Județean” (Galați). La momentul vizitei nu începuseră reparaţiile, iar o parte din echipamentele, mobilierul şi aparatele Centrului încă erau în poziţiile lor iniţiale şi urmau să fie mutate/transferate în viitorul apropiat la alte centre. Astfel, rămăsese o parte din aparatele de aer condiţionat, birouri şi dulapuri deteriorate, 4 maşini de spălat de uz casnic funcţionale şi una industrială de mari dimensiuni – defectă.

Centrul avea capacitatea de 35 de persoane și a găzduit în ultimii ani 17 tineri, cu vârste între 13 și 25 de ani. Tinerii veneau în Centrul nr. 2 cu Hotărârea D.G.A.S.P.C. şi în urma unei anchete sociale, conform informaţiilor furnizate de V.T. Acesta a precizat că beneficiarii erau numai băieți.

Întrebați fiind unde au fost trimiși tinerii, personalul a răspuns că aceștia au plecat în felul următor:

–          10 minori la Centrul C.A.C.C.E.S. Galaţi (din zona Micro 17),

–          6 tineri majori la Centrul de găzduire temporară a tinerilor din Galați (în legătură cu aceştia, V.T. a declarat că tinerii majori găzduiţi acolo învaţă deprinderi de viaţă independentă şi că la plecare/terminarea perioadei legale de găzduire li se dau bani ca să-şi înceapă viaţa – în conformitate cu legea);

–          un beneficiar adult cu probleme „mai grave” (G. T., 25 de ani, comportament  imprevizibil, singurul care nu mai urma cursurile unei şcoli, manifesta enurezis şi encomprezis) a ajuns la Gănești; acesta, în timpul cât a fost internat în Centru, a mai fost admis nevoluntar la spitalul de psihiatrie din Galați, unde ar fi avut şi cea mai lungă internare dintre toti băieţii, adică o lună; această internare s-ar fi datorat comportamentului său agresiv.

Unul dintre băieţi, S., lucrează în port la service la Hyundai, ca tinichigiu, conform declaraţiei lui V.T.Acesta a mai declarat că a existat un tânăr (al cărui nume de familie era V.) care nu avea niciun fel de dizabilitate, dar provenea dintr-o familie nevoiașă. În rest, tinerii care au fost în Centru aveau probleme: psihologice (probleme de comportament şi dificultăţi de învăţare), afecţiuni psihice, „retard mintal” (conform declaraţiei lui V. T.), cu handicap sever sau mediu.

Din relatările lui. V.T. cel puţin trei tineri erau imprevizibili şi aveau ocazional izbucniri violente. Unul dintre aceştia (G. T.) ar fi avut reacţii mult mai grave, în cursul cărora se automutila. Cei trei aveau tratamentul psihiatric prescris de medic şi administrat de asitentele medicale din Centru.

Conform declaraţiei lui V.T., în Centru nu ar fi fost beneficiari imobilizaţi la pat. De asemenea, nu ar fi existat decese în Centru.

2.      Personal:

Conform declaraţiilor lui V.T. Centrul avea:

–          3 asistente medicale dintre care una era asistent medical principal;

–          un medic de familie (care nu avea cabinetul în Centru, ci venea în vizită);

–          un psiholog;

–          un asistent social (P. M.)

–          personal de bază (V.T. nu a precizat numărul)

3.      Servicii medicale

Pentru a primi consultații psihiatrice sau neurologice, beneficiarii trebuiau să fie duși la medicul de specialitate, cu maşina Centrului.

4.      Activităţi educative şi recreative

Dl. V.T. a declarat că toți beneficiarii în afară de G. T., frecventau cursurile unei școli speciale.

5.      Dreptul la petiționare şi accesul la justiţie

Conform informațiilor oferite de VT, decă beneficiarii doreau să facă vreo plângere, aceștia trebuiau să ase adreseze asistentului social (P. M.). Acesta nu cunoaște existența vreunui registru de plângeri și observații.

De asemenea, dacă beneficiarii doreau să dea un telefon, puteau să folosească telefonul fix care se afla în biroul asistentului social sau al psihologului. Unii beneficiari aveau telefoane mobile proprii.

6.      Contactul cu exteriorul instituţiei

Beneficiarii puteau ieși singuri şi neînsoţiţi din Centru pe baza unui bilet de voie. De asemenea mai puteau ieşi însoţiţi sau cu grupul în cadrul unor activităţi.