Proiect de lege cu privire la organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice

16.09.2011

Acest proiect duce la încălcarea art. 11 din CEDO privind libertatea de întrunire şi asociere întrucât condiţiile de desfăşurare şi de autorizare ale adunărilor publice prezentate în proiectul de lege sunt de natură să impună un control absolut asupra exercitării de către cetăţeni a libertăţii de întrunire.

Restricţiile exercitării acestui drept fundamental pot să fie impuse numai în condiţiile art. 11 al. 2 din CEDO. Cu toate acestea,proiectul de lege interzice orice fel de adunare publică indiferent de condiţiile şi scopul acesteia:

–  adunările publice vor fi legale, conform acestui proiect de lege, numai în urma eliberării unei aprobări emise de o comisie la care participă primarul, secretarul unităţii administrativ teritoriale, un reprezentant al jandarmeriei, al poliţiei şi al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean (art. 10, 11 din proiectul de lege);

–  condiţiile în care pot fi respinse aceste cereri, prevăzute de art 12 din proiectul de lege, sunt discreţionare şi abuzive, de natură să ducă la încălcarea art. 11 din CEDO: dacă există „motive rezonabile” să se considere că adunarea nu va avea caracter „paşnic şi civilizat”, dacă există motive temeinice să se considere că vor fi afectate căile de comunicaţii, ale instituţiilor publice ori private, sau dacă organizatorul nu are capacitatea organizatorică de a preveni degenerarea în acţiuni turbulente, în cazul în care, cu prilejul unor adunări publice anterioare organizatorul nu a respectat elementele cuprinse în declaraţia prealabilă;

–  limitarea orelor în care se pot desfăşura adunări publice – până la ora 23.00;

–  clasificarea adunărilor publice prevăzută în art. 4 este discreţionară, fiind lăsată la latitudinea comandantului unităţii de jandarmi competentă teritorial;

–  interdicţiile prevăzute la art. 7, 8 din proiectul de lege: organizarea adunărilor în imediata apropiere a gărilor, porturilor, staţiilor de metrou, unităţilor spitaliceşti, a unităţilor economice cu instalaţii, utilaje, maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare ori pe traseele unde se execută lucrări edilitar gospodăreşti de amploare precum şi interzicerea participării oricărei persoane la adunări publice nedeclarate sau interzise urmată de refuzul părăsirii locului de desfăşurare al acestora – toate aceste interdicţii sunt abuzive restrângând în mod nejustificat exercitarea libertăţii de întrunire: de exemplu la Ministerul Transporturilor nu vor putea fi făcute niciun fel de manifestaţii, fiind în imediata apropiere a Gării de Nord, la Guvernul României de asemenea, fiind în imediata apropiere a staţiei de metrou, etc. Obligaţia prevăzută de art. 30 de stabilire a locurilor în care se pot desfăşura adunările publice indică în mod clar intenţia de limitare abuzivă a libertăţii de întrunire;

–  obligaţiile stabilite de proiectul de lege pentru organizatorii adunărilor publice în art. 13 şi pentru participanţii la adunările publice în art. 15, sunt abuzive: exemplu obligaţia de a asigura un dispozitiv propriu de ordine de minim o persoană la 50 de participanţi, precum şi obligaţiile prevăzute de art. 14 pentru personalul ce formează acest dispozitiv, să asigure apa potabilă, grupuri sanitare, asistenţă medicală specializată participanţilor, să achite serviciile publice solicitate pe bază de deviz şi factură, să părăsească imediat locul desfăşurării adunării publice dacă au fost somaţi;

–  Capitolul V care conţine dispoziţii speciale referitoare la înăbuşirea manifestaţiilor publice este abuziv. Acest capitol prezintă măsuri excesiv legiferând intervenţii de tip militarizat asupra manifestanţilor;

–  sancţiunile legii sunt excesive fiind de natură a aduce atingere libertăţii de întrunire: amenzile aplicate sunt mult mai mari decât cele prevăzute pentru fapte mult mai grave decât adunările publice, iar infracţiunea prevăzută de art. 28 este abuzivă.

 

Practica CEDO

CEDO, în cazul OYA ATAMAN Vs Turcia, analizând necesitatea limitării exercitării libertăţii de întrunire şi asociere într-o societate democratică, a hotărât că statele trebuie să garanteze libertatea de întrunire, să se asigure că nu sunt impuse restricţii nerezonabile asupra exercitării acestora. În acelaşi caz, CEDO arată că reglementări care cer notificări sau autorizări prealabile desfăşurării unor adunări sau demonstraţii publice nu trebuie să reprezinte un obstacol ascuns în calea exercitării libertăţii de întrunire aşa cum este reglementat de CEDO.

În cazul analizat, Curtea consideră de asemenea că, deşi adunarea publică nu a fost legală, nefiind întrunite condiţiile prescrise de legea naţională, totuşi această situaţie nu trebuie să ducă la încălcarea libertăţii de întrunire.

Curtea consideră că, atunci când participanţii la adunări publice nu se angajează în acte de violenţă, este important ca autorităţile să arate un grad de toleranţă pentru ca dreptul la libertatea de întrunire garantat de CEDO să nu fie golit de conţinut.

 

Persoană de contact:

av. Cătălina Rădulescu, CRJ, tel. 0723.296.366

Crisanta Lungu, Greenpeace, tel. 0720.544.000

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann