Vasilica Constantin, o viață de coșmar în grija statului român, din pătuț până la cimitir

Foto via Centrul de Investigații Media
Foto via Centrul de Investigații Media
Foto via Centrul de Investigații Media

În data de 2 August 2016, o echipă de monitori CRJ a vizitat centrul pentru tineri cu dizabilități Endemedica din Bragadiru alături de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități și Centrul de Investigații Media. Scopul vizitei a fost de a observa modul în care sunt respectate drepturile omului in acest centru. CRJ a înaintat plângeri autorităților competente.

Despre cazul Vasilicăi Constantin, dar și despre vizita de monitorizare din 2 August 2016, aflați mai multe în articolul de mai jos, semnat de Ovidiu Vanghele și preluat de pe site-ul www.investigatiimedia.ro

Amintim că în 2014, CEDO condamna definitiv România în cazul CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României. La nici doi după această victorie la CEDO, constatăm că moartea lui Valentin a fost praf în ochi pentru statul român, iar încă o persoană cu dizabilități cade victimă aceleași sorți. 


Petiție de-clic.ro: Nu lăsa guvernul să ignore drama din centrele pentru persoane cu dizabilități

 

Vasilica Constantin s-a născut în 1989. A fost abandonată la naștere și a trăit toată viața în sistemul românesc de protecție pentru persoanele cu dizabilități. Sistemul de protecție socială în care a trăit i-a adus o infecție cu HIV, i-a pus un diagnostic de encefalopatie cronică infantilă, în sistemul de protecție a dezvoltat retard psiho-motor sever și tot prin grija sistemului de protecție a ajuns în lagărul Endemedica de la Bragadiru, denumit „Centru de protecție și asistență pentru persoane adulte cu dizabilități”. După nici doi ani petrecuți aici, Vasilica a murit. De ziua copilului, în 2016, la 27 de ani.

Avea 34 de kilograme.

Centrul de Investigații Media a scris, la sfârșitul anului trecut, despre afacerea Endemedica, mascată sub denumirea de centru de protecție și asistență pentru adulți cu dizabilități.

Un fost asistent de ambulanță pe nume Teodor Lazăr, patron de policlinică în Popești, lângă București, a transformat în 2014, peste noapte, un fost azil de bătrâni pe care-l deținea în Bragadiru în centru pentru persoane cu dizabilități. Tocmai ce primise în îngrijire mai multe persoane cu deficiențe mintale, printr-un contract semnat de fostul președinte al Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități Mihaela Ungureanu, în funcție cu rang de secretar de stat până de curând, inclusiv în Cabinetul Cioloș. Ungureanu era, la acel moment, șefa asistenței sociale din Sectorul 3.

Teodor Lazăr și soția lui, Nadia, medic de familie, se mai întâlniseră cu domeniul asistenței pentru persoane cu dizabilități: policlinica lor a asigurat serviciile medicale pentru cei 30 de beneficiari dintr-un astfel de centru aflat în Breaza. Centrul de Investigații Media a descoperit și reclamat penal faptul că șase dintre cei 30 de beneficiari de aici au murit în condiții suspecte și cinci din cele șase certificate de deces sunt completate în fals.

Astăzi, la centrul Endemedica din Bragadiru, aflat pe strada Speranței, trăiesc 41 de adulți, în majoritatea lor tineri. Cu toții au dizabilități mintale, majoritatea severe, iar unii dintre ei au și dizabilități fizice asociate.

În 2 august, o echipă de monitori ai Centrului de Resurse Juridice (CRJ), împreună cu noul președinte al Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, Mihai Tomescu, a mers într-o vizită inopinată la centrul Asociației Endemedica Holding 4 Life din Bragadiru.

Accesul în centru nu a fost posibil decât după ce patronul Teodor Lazăr a fost anunțat de vizită, pe care, într-o primă fază, a încercat să o împiedice, spunându-le angajaților să nu dea drumul nimănui până nu sosește el acolo.

Monitorii CRJ au reușit să intre în centru și au surprins angajatele întinzând în grabă saltelele și cearcefurile pe paturile beneficiarilor. Oamenii erau afară, la aer, în curtea de două-trei sute de metri pătrați a casei aflate la stradă, în Bragadiru, pe drumul spre Alexandria.

„Este o mizerie de nedescris aici și un miros infernal. La etaj este o căldură în care pur și simplu nu se poate sta, acum puneau cearceafurile”, a afirmat unul dintre monitorii CRJ, Florentina Vârtej, după ce a terminat primul tur al Centrului.

„La etaj este o baie care stă în permanență încuiată, acolo sunt saltele, cearceafuri, asta e procedura: când e un control, când vine cineva pe care nu-l cunosc, angajații sună patronul și îl anunță și, în timpul ăsta, scot saltelele și cearceafurile și le pun pe paturi, ca să pară că totul e ok. De obicei nu au saltele și lenjerii”, a declarat o sursă a Centrului de Investigații Media, unul dintre angajații centrului.

Oameni legați cu scotch pentru a fi cumințiți

Patronul Lazăr a sosit după aproximativ 20 de minute iar discuția a continuat în biroul său. Activiștii și autoritățile au aflat de la patron că, atunci când situația o cere, beneficiarii sunt contenționați la indicațiile telefonice ale soției sale, care este medic de familie. Cu o seară în urmă, registrul de contenționări arăta că o persoană fusese legată. Întrebat dacă soția sa a fost în centru la acea oră, patronul a răspuns că indicația de contenționare s-a dat prin telefon.

Da, este adevărat că soția mea are aici o parafă și asistenții pun parafa la indicațiile ei când ea nu se află în centru. Se întâmplă să nu fie aici și atunci procedăm așa”, a explicat Teodor Lazăr, precizând că nu vede nimic greșit în acest mod de lucru. „Oricum soția vine a doua zi și semnează”, a completat el.

registrul-de-contentionari-768x576Lazăr a fost întrebat cine, cum și cu ce îi leagă pe cei din centru atunci când este nevoie. A scos o rolă de scotch și a încercat să exemplifice pe unul dintre beneficiari, Constantin, care se afla în birou cu echipele CRJ și ANPD.

Deși registrul are rubrici pentru așa ceva, celor contenționați nu le sunt monitorizate semnele vitale (puls, tensiune arterială), ci în document este scrisă doar perioada în care beneficiarii sunt legați, după cum se poate observa din fotografia documentului.

Medicină la distanță

Soția patronului Teodor Lazăr, Nadia, este medicul de familie al celor 41 de beneficiari de la centru. A fost și medicul de familie al Vasilicăi Constantin, adică persoana care a îngrijit-o pe aceasta în timpul celor aproape doi ani pe care i-a petrecut în centru. Ea trebuia să aibă grijă de evoluția stării de sănătate a tinerei, să aibă grijă să își primească medicamentația și hrana potrivită având în vedere că era și seropozitivă.

Vasilica a murit de 1 iunie. La centru nu erau nici Teodor nici Nadia Lazăr. Unul dintre angajații de acolo a chemat o ambulanță, care a venit și a constatat că tânăra nu mai avea semne vitale.

„Ne-au întrebat dacă are cine să-i dea certificat constatator de deces. L-am sunat pe patron și a spus că se ocupă medicul de familie, adică soția sa, și că nu este nevoie de expertiză medico-legală. Atunci ambulanța a plecat, iar certificatul constatator al decesului a fost întocmit de doamna doctor Lazăr, care nici măcar nu a văzut-o pe Vasilica. A doua zi a fost îngropată”, a declarat Centrului de Investigații Media unul dintre angajații centrului, care a dorit să nu-i fie divulgat numele.

Spusele sale sunt confirmate întocmai de o a doua persoană, fost angajat al instituției sociale private.

Teodor Lazăr susține însă altceva. „Am chemat Poliția, care a venit și ne-a spus că nu este moarte suspectă și nu este nevoie de medic legist”, a spus patronul, care însă nu le-a putut prezenta celor de la ANPD vreun proces-verbal sau vreun alt document din care să reiasă că a chemat poliția sau că agenții din Bragadiru au venit și au luat vreo decizie în cazul morții Vasilicăi.

Din documentele medicale aflate la dosarul Vasilicăi Constantin nu reiese în niciun fel degradarea stării de sănătate în ultimele luni. Asta susțin medicii specialiști ai ANPD care au studiat dosarul medical al acesteia. Ultima referință legată de starea de sănătate a acesteia este o mențiune din februarie 2016, deci cu aproape patru luni înainte să moară: tânăra avea 27 de ani și 34 de kilograme.

Nimeni nu va ști vreodată de ce a ajuns Vasilica Constantin în această situație și, la scurt timp, în groapă.

Asistența socială „la mișto”

”Registrul de contenționări este completat la mișto, oamenii de-aici sunt legați de mult mai multe ori și pentru perioade mult mai lungi. Sunt legați nu doar cu scotch, ci și cu fâșii de tricou, cu sfoară, cu șireturi, cu tot ce se poate”, a declarat Centrului de Investigații Media un fost angajat al Centrului.

Omul a plecat de la Endemedica Bragadiru pentru că nu mai putea suporta „mizeria și tratamentul inuman la care acei oameni erau supuși”.

„Nici nu putem discuta despre igienă, nu poate fi vorba de așa ceva. Am văzut cum îi spălau: o bătaie de joc. Patronul cumpără gel de duș la cinci litri și cu el erau spălați așa, cumar, și pe corp și pe cap. Ieșeau aproape la fel de murdari din duș precum intrau, e normal să miroasă îngrozitor acolo, e normal să apară râiele”, a mai spus omul.

Centrul de Investigații Media a scris, în prima investigație legată de centrul Endemedica din Bragadiru, că timp de mai multe luni acolo a fost o epidemie de râie. Patronul a admis episodul, însă a precizat că a fost mult mai scurt și ne-a sugerat atunci că ar fi trebuit să facem analize de laborator în centru ca să vedem dacă într-adevăr erau râie, așa cum ne avertizase personalul când ne-a dat mănuși chirurgicale pentru a ne proteja.

Totul se întâmplă pentru că, așa cum îi spune și numele – Asociația Endemedica Holding 4 life -, centrul din Bragadiru este parte a holdingului soților Lazăr. Aceștia au o policlinică în Popești Leordeni, operată de firma Endemedica SRL, dar au păstrat și azilul de bătrâni, care funcționează tot în Bragadiru, la două străzi distanță de centrul pentru adulții cu dizabilități mintale.

În aceste condiții, cele trei entități economice ale soților Lazăr au aceiași angajați: cei de la centrul pentru tinerii cu dizabilități sunt angajați și la policlinică (în special personalul de specialitate), dar și la azilul de bătrâni. Pe hâtrie lucrurile par în regulă, însă nimeni nu poate verifica în ce măsură și cât timp angajații centrului chiar lucrează cu tinerii cu nevoi speciale.

Pentru optimizarea costurilor, mâncarea pentru azilul de bătrâni este gătită la centrul pentru tinerii cu dizabilități, care rămân doar cu o parte din mâncare. „Mai mult de jumătate din mâncare merge la bătrâni, de unde, eventual, se mai întorc niște resturi pentru cei de-aici. Hainele și lenjeriile și ele se spală la comun cu cele de la bătrâni, deci igienă zero!”, a declarat una dintre sursele CIM din interiorul centrului.

Activitățile preferate la centrul din Bragadiru: sedarea și legarea

Întrebat ce activități desfășoară cu beneficiarii, patronul a spus că „cei care pot fac sport”, iar restul fac consiliere psihologică.

Am vizitat cabinetul psihologului, care tocmai își încheiase ultima zi de lucru, după ce și-a dat demisia. În biroul minuscul nu se afla niciun fel de mobilier. Potrivit patronului, psihologul obișnuia să vină aici în fiecare zi, însă, potrivit angajaților, doamna doctor venea doar trei zile pe săptămână.

„Își ia un scaun, la fel și copiii cu care lucrează – așa le spunem noi, copiii -, și merg în cabinet acolo și discută”, le-a explicat patronul Lazăr monitorilor CRJ în legătură cu activitatea de consiliere psihologică.

„De fapt, când venea, doamna psiholog nu făcea mai nimic cu ei, se închidea în birou și făcea acte sau cine-știe-ce-mai-făcea, nu lucra cu ei”, l-a contrazis pe Lazăr una din sursele din rândul angajaților.

Întrebat despre numărul angajaților centrului, Lazăr a raportat un colectiv de 25 de persoane. Inclusiv pe el – manager, deși există și un șef de centru, în persoana unui inginer. Și soția sa, care este prezentată pe internet drept creierul policlinicii familiei din Popești Leordeni, figurează ca medic la centru. Din documentele studiate de Centrul de Investigații Media, femeia are un salariu lunar de peste 7.000 de lei.

„Este angajat la centru, ca electrician, un văr de-al domnului Lazăr care n-a trecut niciodată pe-acolo. Sora domnului Lazăr este plecată din țară, este în Italia și figurează ca angajată la acest centru. Cred că nici nu știe unde este centrul”, le-a declarat jurnaliștilor CIM unul dintre angajați. „Asta ar trebui verificată atent, chestiunea angajaților. Totul de-aici pleacă, să știți”, a continuat sursa citată.

La fiecare dintre cele trei vizite în centrul de la Bragadiru ale reporterilor Centrului de Investigații Media, la lucru nu se aflau decât cel mult patru persoane: un paznic, două infirmiere și o doamnă la bucătărie.

Vizita inopinată și urmările

„N-am mai văzut așa ceva din anii 2005-2006”, a spus Clara Mitar, unul dintre monitorii CRJ, la finalul vizitei. „E mai rău ca în unele centre de stat”, a fost de părere și Georgiana Pascu, manager de program la CRJ și liderul echipelor de monitori din organizație.

Centrul de Resurse Juridice a depus o plângere la Ministerul Muncii și la DGASPC Sector 3 în legătură cu cele sesizate la Bragadiru.

Centrul se află în procedură de acreditare. Legea în vigoare astăzi prevede că un astfel de centru poate funcționa timp de doi ani în așteptarea autorizării. Care se face doar pe bază de hârtii. Restul documentelor necesare funcționării sunt verificate de Inspecția Socială.

Am filmat centrul în data de 2 august 2016.

Chemată de urgență, marți seară, de soțul ei la centrul din Bragadiru, doctorița Nadia Lazăr a venit, a spus că discută doar cu persoane care au cel puțin aceeași pregătire medicală ca ea și a intrat în birou, unde o aștepta Iolanda Dinu, membru în comisia superioară de evaluare în grad de handicap și consilier al președintelui ANPD, și ea medic.

Nadia Lazăr a refuzat să ne dea detalii despre cum sunt îngrijiți beneficiarii. La plecare a realizat că niciunul dintre vizitatori nu a semnat în registrul de acces. „Dacă n-ați semnat, practic această vizită nu a avut loc!”, ne-a spus amenințător doctorița Lazăr. Și a continuat, amenințându-ne cu plângeri penale peste plângeri penale și precizându-ne că are și studii juridice, pe lângă cele medicale.

„Nici de data asta nu o să mi se întâmple nimic, e un foc de paie exact cum ați făcut și la Breaza (tot Nadia Lazăr a semnat certificatele de deces false descoperite de CIM în investigația „Morții nimănui”, n.r.). Eu sunt deșteaptă, nu o să mi se întâmple nimic!”, ne-a spus, peste gard, doctorița și patroana Nadia Lazăr.

(Doctorița Lazăr, la policlinica Endemedica din Popești Leordeni. Sursa foto: site-ul policlinicii Endemedica SRL)
(Doctorița Lazăr, la policlinica Endemedica din Popești Leordeni. Sursa foto: site-ul policlinicii Endemedica SRL)

Din grija statului, la marginea cimitirului

Vasilica Constantin a trăit și a murit în grija statului, căci statul a încredințat-o, pe bani grei lunar, organizației non-profit a lui Lazăr. 2.700 de lei pe lună primea ONG-ul lui Lazăr pentru a o îngriji pe Vasilica. Ea era mai scumpă, avea și HIV. Pentru cei fără HIV, statul (DGASPC Sector 3, mai exact) îi plătește lui Lazăr 1.800 de lei pe lună.

Când Vasilica trăia, un calcul ne arată că ONG-ul lui Lazăr încasa de la stat 82.800 de lei. Adică 820 de milioane de lei vechi. Lunar.

Statul nu a fost în stare nici măcar să țină o evidență clară a locurilor prin care a plimbat-o pe Vasilica Constantin. În dosarul ei de la Bragadiru scrie doar că a fost la „Casa Soarelui” și la un centru din Vitan, după care la Bragadiru.

La inaugurarea centrului „Casa Soarelui”, în care a stat, pentru scurt timp, probabil, și Vasilica Constantin, a fost prezent însuși primarul sectorului 3, Robert Negoiță. S-a jucat câteva minute cu niște baloane, alături de șefa asistenței sociale din sector de la acel moment, Mihaela Ungureanu, după care au plecat. Robert Negoiță la treburile complicate de primar, Mihaela Ungureanu la birou, unde a semnat contractul cu ONG-ul soților Lazăr prin care Vasilica și alți 40 de copii au ajuns la Bragadiru.

Foto via Centrul de Investigații Media
Foto via Centrul de Investigații Media

Vasilica nu putea vorbi, scotea doar niște sunete. Cel mai clar își exprima foamea: arăta cu mâinile că ar vrea să bage ceva în gură.

A fost dusă la groapă de preot, dascăl și doi angajați din centru. Doctorița Lazăr cea care a constatat decesul, nu a văzut-o de când a murit până când a fost băgată în groapă și nici în ultimele săptămâni de viață, afirmă un fost angajat care atunci lucra pentru familia Lazăr.

Nici la înmormântare soții Lazăr nu au putut să ajungă. A mers Cristi, patronul firmei de pompe funebre cu care soții Lazăr colaborează încă de pe vremea când erau parteneri în afacerea cu morți de la Breaza.

Niciunul dintre colegii Vasilicăi nu a fost adus la înmormântare. Li s-a spus mai întâi că este la spital, apoi că a fost mutată într-un alt centru.

Astăzi, la marginea cimitirului din Lehliu, un sat de lângă Bragadiru, pe o cruce mică de lemn e scris numele Vasilicăi Constantin. Alături de niște hârtii scrise la mișto și semnate de la distanță, această cruce este singura mărturie a scurtei și chinuitei sale treceri pe pământ. În grija statului.

 

Autor: Ovidiu Vanghele
Imagini: Centrul de Investigații Media, Centrul de Resurse Juridice, Agerpres (fotografia de la Casa Soarelui)
Video: Ovidiu Vanghele

 

Petiție de-clic.ro: Nu lăsa guvernul să ignore drama din centrele pentru persoane cu dizabilități