Cazul Căminului de vârstnici și adulți cu dizabilități Aldeni (județul Buzău)

Detalii:

Data iniţierii procesului: 13.11.2014

Data hotărarii definitive: 27.01.2015

Etape procesuale parcurse: Fond (hotărâre definitivă)

Link pe portal just: aici.

Documente ataşate:

Denunț

Ordonanță de clasare

Plângere împotriva ordonanței de clasare

Ordonanța de respingere a plângerii

Plângerea adresată instanței

Hotărâre Judecătorească

Faptele și soluția pe scurt:

În februarie 2014, Centrul de Resurse Juridice a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău referitor la abuzurile pe care personalul din Căminul de vârstnici și adulți cu dizabilități Aldeni (județul Buzău) le aplica beneficiarilor acestui centru. Abuzurile au ajuns la cunoștința experților CRJ în urma a două vizite de monitorizare efectuate în noiembrie 2013 și februarie 2014, constatându-se condiții materiale precare, agresiuni asupra beneficiarilor, neacordarea tratamentelor medicale, avorturi forțate, încălcări ale vieții private și decese cauzate de lipsa de îngrijire. Investigația Parchetului asupra faptelor denunțate a fost ineficientă și formalistă, procurorii omițând să audieze beneficiarii căminului și deplasându-se în centru abia la șapte luni de la data depunerii denunțului. În septembrie 2014, Parchetul a dispus clasarea cauzei, pe motivul că faptele denunțate nu există. Plângerea pe care am formulat-o la prim-procuror împotriva soluției de clasare a fost, de asemenea, respinsă.

În consecință, la data de 13 noiembrie 2014, am sesizat Tribunalul Buzău pentru ca acesta să trimită dosarul înapoi la Parchet și să oblige procurorii la efectuarea unei investigații reale și efective, capabilă de a elucida faptele din speță și persoanele vinovate de săvârșirea acestora.

La 27 ianuarie 2015, Tribunalul Buzău ne-a dat câștig de cauză, desființând ordonanța de clasare și restituind cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru faptele sesizate şi pentru completarea probatoriului.

Importanţa procesului:

Procesul este important deoarece modul în care Parchetul a efectuat investigația în acest caz nu este o excepție, fiind reprezentativ pentru cauzele care privesc persoane cu dizabilități intelectuale instituționalizate. Organele de cercetare penală nu par a acorda prioritatea cuvenită acestor spețe, nu cunosc legislația aplicabilă, dau dovadă de neglijență în strângerea probelor și nu au încredere în declarațiile persoanelor cu dizabilități intelectuale. Chiar atunci când este vorba de bănuieli privind săvârșirea unor fapte extrem de grave – inclusiv tortură sau omor – parchetele și poliția par a da de înțeles că, atunci când victimele acestor infracțiuni sunt persoane cu dizabilități intelectuale, astfel de cazuri nu reprezintă o prioritate.

Importanța procesului derivă din faptul că soluția pe care instanța a pronunțat-o confirmă pasivitatea procurorilor și obligă Parchetul la efectuarea unei investigații efective. Având în vedere că atitudinea procurorilor din acest caz nu este una singulară, hotărârea judecătorească obținută poate fi utilizată și în alte cazuri similare, pentru a determina Parchetele să își îndeplinească în mod corect atribuțiile legale.

Descrierea faptelor pe larg:

În baza unui protocol de colaborare încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în temeiul art. 33 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi , Centrul de Resurse Juridice efectuează periodic vizite neanunțate în instituții din România în care rezidă persoane cu dizabilități intelectuale.

La data de 21.11.2013, experţii CRJ au realizat o vizită inopinată de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale în Căminul de vârstnici și adulți cu dizabilități Aldeni, comuna Cernătești, județul Buzău. Căminul oferea, la data respectivă, servicii unui număr de aproximativ 100 de persoane, domiciliate în Bucureşti.

În rapoartele experţilor CRJ, întocmite ca urmare a acestei vizite , au fost menţionate grave încălcări ale drepturilor beneficiarilor rezidenţi în cămin, încălcări majore ale prevederilor Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ale Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice, precum şi ale Ordinului nr. 372/2006 privind Normele de aplicare a Legii nr. 487/2002.
În data de 14.02.2014, experţii CRJ au realizat o nouă vizită inopinată de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale rezidente în cămin. La data acestei vizite, proprietarul Vasile Alexandru nu a permis experţilor CRJ să-şi finalizeze activitatea şi nici nu au fost oferite date cu privire la numărul exact al beneficiarilor.

În urma vizitei din 14.02.2014, la trei luni de la data primei vizite, experţii CRJ au constatat că situaţia beneficiarilor s-a înrăutăţit mult şi că faptele săvârşite în cadrul căminului sunt fapte ce intră sub incidenţa legii penale.

Ca atare, la data de 18.02.2014, CRJ a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău un denunţ referitor la abuzurile pe care personalul din cămin le aplica beneficiarilor acestuia. Prin denunţ, am solicitat cercetarea şi trimiterea în judecată a persoanelor responsabile de abuzurile săvârșite asupra beneficiarilor (inclusiv proprietarul și administratoarea căminului și restul personalului care se face vinovat de abuzuri), considerând că acestea intră în sfera faptelor prevăzute de art. 188, art. 193, art. 281, art. 282 şi art. 297 C. Pen.

La data de 11.09.2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a dispus clasarea cauzei, pe motivul că faptele pe care le-am denunțat nu există. La data de 15.09.2014, ordonanța de clasare ne-a fost comunicată, în copie.

Întrucât am apreciat ordonanța de clasare ca nelegală, am formulat plângere împotriva acesteia la data de 03.10.2014 , solicitând infirmarea acesteia și redeschiderea urmăririi penale în cauză.

La data de 17.10.2014, ne-a fost comunicată ordonanța de respingere a plângerii, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a apreciat că motivele noastre de critică a soluției de clasare a cauzei nu se susțin și că oricum nu am avea calitate procesuală pentru a ataca soluția de clasare. Întrucât am apreciat soluțiile procurorilor ca nelegale, am formulat plângere împotriva acestora la Tribunalul Buzău, la data de 07.11.2014.

Descrierea celor mai importante argumente juridice:

Din punctul de vedere al admisibilității cererii, principalul argument pe care l-am adus vizează susținerea Parchetului în sensul că un ONG, acționând în calitate de denunțător, nu are capacitate procesuală pentru a ataca soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, conform art. 336 și următoarele din CPP. Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a afirmat că Centrul de Resurse Juridice, nefiind o victimă a infracțiunilor denunțate, avea doar dreptul de a formula denunțul, dar nu și de a ataca soluțiile procurorului. Pentru a-și justifica afirmațiile, Parchetul a invocat decizia ÎCCJ nr. 13/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care instanța supremă a stabilit că Agenția Națională de Integritate poate doar denunța infracțiunile pe care le constată în desfășurarea activității sale, dar nu are capacitatea procesuală de ataca soluțiile Parchetelor.

Am arătat, însă, că decizia invocată de Parchet nu se aplică Centrului de Resurse Juridice, întrucât motivele din spatele acesteia țin de specificul Agenției Naționale de Integritate și a competențele conferite prin lege acestei agenții. Calitatea noastră procesuală în speță nu are legătură cu aceea a ANI, ea rezultând, în primul rând, din textul art. 336 alin. (1) C. Proc. Pen, care stabilește că “Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”. Textul legal citat impune o singură condiție pentru ca o persoană să aibă posibilitatea de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, și anume ca interesele legitime ale acestei persoane să fi fost vătămate. Interesul nostru legitim în cauză reiese chiar din statutul Centrului de Resurse Juridice, care precizează printre obiectele de activitate ale CRJ inclusiv “promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și protejarea acestora prin orice tip de activități”.

Pe fondul cauzei, principalele argumente juridice au vizat modul în care Parchetul și-a îndeplinit obligațiile de strângere a probelor și de aflare a adevărului în cauză. Criticile pe care le-am adus soluției Parchetului au fost următoarele:

  • a omis să investigheze toate persoanele pe care le-am menționat în denunț, limitând în mod nejustificat urmărirea penală doar la o singură persoană, Vasile Alexandru, proprietarul căminului Aldeni. Or, având în vedere natura abuzurilor pe care le-am semnalat (condiții materiale precare, agresiuni asupra beneficiarilor, neacordarea tratamentelor medicale, avorturi forțate, încălcări ale vieții private, decese cauzate de lipsa de îngrijire), acestea nu s-ar fi putut desfășura fără participarea directă a personalului căminului care avea atribuții în îngrijirea și asistarea beneficiarilor și fără concursul administratoarei centrului care, prin natura postului ocupat, avea sub supraveghere și coordonare directă toate activitățile petrecute în acesta. Astfel, în cauză era necesară deschiderea urmăririi penale față de mai multe persoane, precum și audierea în calitate de martori a tuturor celor care puteau oferi informații despre tratamentul aplicat beneficiarilor din cămin;
  •  și-a îndeplinit activitatea de strângere de probe incomplet și cu întârziere, încălcându-și obligația legală stabilită prin art. 306 alin. (1) C. Proc. Pen., care impune organelor de urmărire penală să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Astfel, verificarea directă a condițiilor de locuit din cămin nu a avut loc decât la data de 02.09.2014, adică la mai bine de șapte luni de la data la care am formulat denunțul. De asemenea, din ordonanța de clasare emisă de Parchet nu reiese că ar fi fost audiat vreun beneficiar al căminului. În ceea ce privește cauzele deceselor beneficiarilor, Parchetul s-a bazat doar pe declarația medicului de familie din cămin, adică tocmai a persoanei sub supravegherea căreia s-au produs aceste decese în condiții suspecte, fără a apela la o expertiză medicală independentă.
  • a încălcat art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenţei CEDO privitoare la acest articol, statele au obligaţia de a efectua o investigaţie efectivă (nu doar formală) în ceea ce priveşte suspiciunile de rele tratamente, investigaţie ce trebuie să fie capabilă de a conduce la identificarea şi pedepsirea celor responsabili (Akdeniz împotriva Turciei, nr. 25165/94 § 139). Lipsa unei astfel de investigaţii constituie o încălcare a prevederilor art. 3 din Convenţie (Assenov şi alţii împotriva Bulgariei, nr. 90/1997/874/1086 § 106). În cazul persoanelor aflate în custodia autorităţilor şi cu privire la care se constată că au suferit vătămări, statele au obligaţia de a oferi o explicaţie plauzibilă cu privire la modul în care aceste vătămări s-au produs (Ribitsch împotriva Austriei, nr. 18896/91 § 34), în caz contrar fiind vorba de o încălcare a art. 3 din Convenţie.