O istorie a consultării publice cu privire la reutilizarea socială a bunurilor confiscate din infracţiuni şi câteva concluzii generale

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a avut ideea de a propune în România[1] ca bunurile confiscate de la persoanele condamnate să fie destinate proiectelor sociale, să fie folosite în sprijinul persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile sau victimelor infracţiunilor. Am susţinut că sumele de bani recuperate de la infractori să fie cheltuite pentru proiecte de prevenire a criminalităţii, de asistenţă pentru dependenţii de droguri, de protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, pentru persoane afectate de tuberculoză, persoane diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, de prevenire a corupţiei sau pentru a creşte capacitatea instituţiilor de aplicare a legii. Până să propună CRJ reutilizarea socială, bunurile dobândite din infracţiuni mai degrabă nu se recuperau, iar cele care se recuperau se vindeau chiar şi la 25% din valoare, iar banii se duceau la bugetul de stat, fără la lăsa o urmă vizibilă în societate.

Aşadar, am început să convingem oamenii că reutilizarea socială e o idee bună:

  • am propus Ministerului Justiţiei (MJ) închierea unui protocol pentru a lucra împreună pe acest subiect şi ei au fost, în principiu, de acord, detalii aici;
  • în ianuarie 2015 am propus ca noua lege privind Agenţia pentruAdministrarea Bunurilor Sechestrate să includă şi prevederi privind reutilizarea socială, detalii aici;
  • am lansat în februarie 2015 o coaliţie de 35 de ONGuri intitulată „Iniţiativa pentru reutilizare”, precum şi o petiţie online, pe care au semnat-o 620 de cetăţeni, detalii aici;
  • în martie 2015 am transparentizat Memorandumul privind Agenția pentru Bunurile Sechestrate, detalii aici
  • în aprilie 2015 am organizat un seminar despre modelele de reutilizare socială din Italia şi Spania, detalii aici, şi am transmis propuneri şi amendamente Ministerului Justiţiei cu privire la proiectul de lege privind Agenţia pentru Administrarea Bunurilor Sechestrate, detalii aici;

În acest context am propus Ministerului Finanţelor Publice (MFP) închierea unui protocol pentru a lucra împreună pe subiectul reutilizării sociale şi a recuperării creanţelor din infracţiuni. Răspunsul MFP a fost tranşant:

evidenţiem faptul că, la nivelul Ministerului Finanţelor Publice este în derulare o analiză pentru identificarea posibilelor soluţii de transpunere a acestei Directive prin introducerea unor noi modalităţi de valorificare a bunurilor în scopul utilizării acestora în interes public, prin trecerea în domeniul public al statului pentru cauză de utilitate publică, având în vedere că au intrat în proprietatea privată a statului bunuri care pot fi utilizate ca sedii de instituţii, necesitând totodată cheltuieli mari de administrare. Faţă de cele arătate, în acest moment, considerăm că nu se justlfică încheierea unui protocol de colaborare cu Centrul de Resurse Juridice, cu atât mai mult cu cât demersurile iniţiate de Ministerul Finanţelor Publice pentru reglementarea unui cadru legal favorabil în vederea reutilizării în scopuri sociale a bunurilor confiscate nu vizează o extindere a transferului acestei categorii de bunuri către organizaţii neguvernamentale.

Având în vedere refuzul MFP de a stabili o cale de dialog prin care să ne consultăm cu privire la acest subiect, am aşteptat ca propunerile MFP să intre în dezbatere publică pentru a ne exprima punctele de vedere în cadrul stabilit prin Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Oricum demersurile MFP nu erau coordonate cu demersurile MJ, fiecare dintre ministere lucrând separat pe acelaşi subiect, destinaţia bunurilor imobile confiscate. Situaţia era cu atât mai complicată cu cât CRJ propunea ceva diferit de ceea ce propunea atât MJ, cât şi MFP, şi anume ca şi ONG-urile active în domeniul social să fie eligibile să primească în folosinţă gratuită imobile confiscate.

La mijlocul lunii aprilie, de Paşte, fără niciun fel de consultare publică, MFP a transmis Guvernului un proiect de ordonanţă de urgenţă care stabilea destinaţia bunurilor imobile confiscate: sedii de instituţii publice, ignorând atât proiectul de lege al MJ aflat în dezbatere publică, conform legii transparenţei, cât şi demersurile CRJ. Guvernul a adoptat în miercurea de după Paşte (15 aprilie 2015) respectiva ordonanţă de urgenţă, care a devenit OUG 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate.

În data de 17 aprilie 2015, CRJ a sesizat Avocatul Poporului cu privire la neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/15.04.2015. OUG 7 nu justifica, în opinia noastră, urgenţa, a fost adoptată fără consultare publică şi a ignorat faptul că există un alt proiect de lege, cel al MJ, aflat în dezbatere publică ce conține prevederi similare. Detalii aici. Chiar Primul-ministru, Victor Ponta, avea să ceară Avocatului Poporului ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, detalii aici. Avocatul Poporului, la solicitarea CRJ, a ridicat, în data de 29 mai 2015, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 7/15.04.2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate. Cu toate acestea OUG 7/2015 a rămas în vigoare, iar MJ luând act de legislaţia în vigaoare a renunţat la articolele privind reutilizarea socială în proiectul de lege privind Agenţia pentru Bunurile Sechestrate.

Chiar dacă cele mai importante amendamente privind reutilizarea socială ale CRJ nu au fost acceptate de MJ şi Guvern în forma finală a proiectului de lege privind Agenţia pentru Bunurile Sechestrate din cauza intării în vigoare a OUG 7/2015, am continuat demersurile de advocacy:

  • am organizat o conferinţă internaţională în care am prezentat bunele practici dezvoltate în Italia şi SUA în materia reutilizării bunurilor confiscate din infracţiuni, detalii aici;
  • am elaborat şi publicat studiul „Reutilizarea în scopuri sociale a bunurilor confiscate din infracţiuni”, detalii aici;
  • am trimis Curţii Constituţionale un Amicus Curiae în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015. Detalii aici.

Între timp, am elaborat amendamente privind reutilizarea socială la proiectul de lege al MJ privind Agenţia pentru Bunurile Sechestrate şi am reuşit să convingem Comisia Juridică a Senatului să accepte aceste amendamente în raportul transmis plenului, atât raportul iniţial, cât şi raportul suplimentar, elaborat după ce raportul iniţial a fost retrimis de plen în comisie, detalii aici şi aici. Cu toate acestea proiectul de lege al MJ privind Agenţia pentru Bunurile Sechestrate, ce includea amendamentele CRJ şi ale coaliţiei „Iniţiativa pentru reutilizare” a fost respins de plenul Senatului detalii aici.

CRJ şi coaliţia au continuat demersurile la Camera Deputaţilor, unde amendamentele CRJ a fost în final acceptate, după ce dezbaterile în Comisia Juridică au durat 3 săptămâni. Reutilizarea socială a imobilelor şi sumelor de bani confiscate din infracţiuni devenea lege pe 11 noiembrie 2015, detalii aici.

În acelaşi timp cu discuţiile din Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, Guvernul încerca, pentru ultima oară, să pună în aplicare OUG 7/2015, ministrul Gabriel Oprea solicitând Guvernului ca, în temeiul OUG 7/2015, imobilele confiscate de la Dan Voiculescu în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare să fie transmise Ministerului Afacerilor Interne. CRJ a reacţionat solicitând Guvernului să nu dea curs solicitării înaintea pronunţării Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea OUG 7/2015, detalii aici. Guvernul condus de Victor Ponta nu avea însă să mai poată răspunde la solicitarea CRJ întrucât în ziua următoare Primul Ministru îşi înainta demisia pe fondul protestelor cetăţenilor.  În cateva zile, după demisia ministrului Oprea, Ministerul Afacerilor Interne îşi retrăgerea cererea privind atribuirea imobilelor din dosarul ICA, detalii aici.

În final, în data de 10.12.2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională OUG 7/2015, detalii aici.

Astazi, 11.12.2015, legea pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative a fost promulgată de Preşedintele României, Klauss Iohannis, detalii aici

Așadar, râmân câteva concluzii legate de procesul consultării publice:

  • Politicile publice necesită mai mereu cooperare inter-instituţională la nivel guvernamental. Deşi există iluzia că fiecare structură guvernamentală are competenţe exclusive pe anumite domenii, în realitate, pentru a da coerenţă rezolvării unei probleme de politici publice (sociale, economice) este nevoie, în primul rând, de consultare, informare, negociere şi cooperare între structurile guvernamentale;
  • Politicile publice nu pot fi doar rezultatul unei analize interne guvernamentale, oricât de profesionist ar fi ea făcută, fără consultatarea şi implicarea societăţii, pentru că viziunile guvernmentale sunt inerent limitate;
  • Când principiile de mai sus eşuează procesul politicilor publice devine fragmentat, incoerent, neeficient şi ineficace.

[1] Reutilizarea socială este reglementată prin art. 10, alin. 3 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) seria L nr. 127 din 29 aprilie 2014. Reutilizarea socială era asumată de Guvernul României şi prin HG 215/2012 privind Strategia Naţională Anticorupţie pentru perioada 2012-2015.

[2] Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.