Raport privind drepturile rezidenţilor Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Huși, jud.Vaslui

Aspecte generale

Vizita de monitorizare s-a desfășurat în data de 28 ianuarie 2020, între orele 16:30 și 20:00. Iniţial, accesul în centru nu a fost facil şi discuţiile cu angajaţii şi rezidenţii nu au fost permise până la sosirea şefului de centru (acesta se întorcea de la adresa de domiciliu din Vaslui). A doua zi şi în următoarele zile în care a fost elaborat raportul de monitorizare, echipa a beneficiat de sprijin din partea conducerii DGASPC Vaslui şi a specialiştilor din cadrul instituţiei (documentarea situaţiei alocaţiilor de stat pentru minorii adultizaţi, vizite pentru remedierea situaţiilor urgente realizate de directorul DGASPC Vaslui).

Raportul a fost transmis pe 21 februarie 2020 către DGASPC Vaslui, de unde a primit numărul de înregistrare 422/24.02.2020.

Echipa de monitorizare a fost alcătuită din Georgiana Pascu – director program, Ioana Iliescu – ofiţer de proiect, Roxana Mărcoiu – psiholog, Mugur Frățilă – psiholog.

Vizita a avut loc în cadrul Programului „Pledoarie pentru demnitate” derulat începând cu anul 2003 de Centrul de Resurse Juridice. Deplasarea şi onorariile echipei au fost asigurate prin Proiectul „Sprijin pentru implementarea articolului 19”, co-finanțat de catre Open Society Institute Mental Health Initiative şi CRJ. Nicio activitate derulată de CRJ în scopul monitorizării şi asigurării accesului la justiţie pentru rezidenţii cu dizabilităţi aflaţi în centrele rezidenţiale publice sau private, locuinţe protejate, case de tip familial, centre de plasament sau spitale de psihiatrie, nu este finanţată de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau de către o altă autoritate publică centrală sau locală.

Contextul vizitei

Observarea modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate în CRRPH Huşi şi urmărirea stadiului implementării Planului de restructurare la nivelul acestui centru. În timpul vizitei de monitorizare în CRRPH Huși au avut loc discuții cu șeful de centru Ciobanu Cătalin, psih. Palcu Diana, psih. Busmachiu Gianina, asist. soc. Daniela Perca și rezidenți ai centrului.  În afara vizitei propriu-zise desfășurate la CRRPH Huși, în data de 29 ianuarie 2020 am purtat discuții la nivelul conducerii DGAPSC Vaslui și, de asemenea, echipa de monitorizare a vizitat locurile în care urmează a fi construite trei locuințe protejate și un centru de zi în comuna Găgești. Pentru a identifica stadiul procesului de dezinstituţionalizare au fost purtate discuții cu primarul comunei, d-nul Costică Stupu, responsabil pe achiziții d-nul Cătălin Codiță, asistentul social d-na Corina Mihal, consilier asistent social Manea Ramona.

Desfășurarea vizitei

Rezidenții CRRPH

  • Centrul găzduiește 188 de rezidenți, distribuiți pe cod de handicap după cum urmează: cod I fizic – 6 persoane; cod 4 vizual – 2 persoane; cod 5 mintal – 141 persoane, cod 6 psihiatric – 22; cod 7 asociat – 17 persoane, cu mențiunea că cel puțin trei din totalul acestora erau internați în spital la data vizitei. O persoană (S.A.) era, la momentul vizitei, internată la Spitalul de Psihiatrie Nucet, Secția psiho-TBC, iar două alte persoane erau internate pentru control gastric. Conform unei note scrise pusă la dispoziție de personal, 119 rezidenți au vârste cuprinse între 30-50 de ani; 33 de rezidenți au vârste cuprinse între 18-30 ani; restul având vârsta peste 50 de ani;
  • Din totalul de beneficiari, două persoane sunt puse sub interdicție, tutorii fiind persoane din familie. Nu există cazuri în care tutorele face parte din conducerea sau personalul instituției.
  • Doi dintre rezidenți au exclusiv dizabilități psihomotorii, fiind utilizatori de fotoliu rulant, însă liftul este nefuncțional, la nevoie aceștia fiind „ajutați să iasă pe scări”;
  • Unii dintre beneficiari și-au petrecut întreaga viață în CRRPH Huși, întrucât „înainte a fost centru maternal”. Din discuțiile cu personalul, rezultă că aproximativ jumătate dintre rezidenți provin direct din comunitate/din familie, cealaltă jumătate provenind din centre, având un trecut instituțional. Aproximativ un sfert dintre ei sunt vizitați de familie;
  • Unele contracte de servicii sociale sunt nesemnate de beneficiari sau de reprezentanții legali ai acestora; acest aspect indică lipsa bazei legale pentru privarea de libertate în CRRPH Huși. De asemenenea, rezidenții pot ieși din centru doar cu „bilet de voie”, iar asistenții sociali și asistenții medicali decid dacă aceștia pot ieși din centru.

Structura clădirii și spațiul de locuit

  • Clădirea are 3 etaje, la toate geamurile și balcoanele fiind montate gratii metalice, vechi, ruginite. Încă de la intrarea în clădire, se resimte un miros neplăcut foarte puternic. În bucătărie, în anumite saloane, la grupurile sanitare și chiar și printre documentele din dosare există gândaci;
  • Clădirea beneficiază de sistem de încălzire și apă caldă din 2007;
  • Centrul are 30 de saloane/dormitoare. În general rezidenții locuiesc câte şapte într-o cameră, existând foarte puține situații în care sunt cazați câte trei, doi sau unul într-o cameră. La parter și primul etaj sunt cazați bărbații (72), și o femeie; la al doilea etaj sunt cazate femeile (78), iar la ultimul etaj sunt cazați atât bărbați, cât și femei (38 de persoane) cu un grad de independență mai mare ”cei mai cuminței”;
  • Grupurile sanitare: câte două săli de baie la fiecare etaj. Condiții insalubre, se simte miros puternic de urină și fecale. Încăperile sunt degradate, gresie și faianță spartă ori ciobită, tencuială căzută, gurile de canalizare sunt relativ largi, toate sunt deschise, nu aveau montate capace, astfel încât emanau un miros puternic de canalizare iar în jurul lor, în anumite locuri, puteau fi observate resturi alimentare. Despre această problemă cu canalizarea, șeful de centru explică: clădirea a fost construită în 1972-1973, are canalizare deschisă la subsolul clădirii și din cauza curenților de aer, în tot centrul, excepție făcând parterul clădirii unde sunt, în speță, birourile administrative și cabinetele personalului de specialitate, se simte un miros puternic de urină și fecale;
  • Vasele de wc nu au capace, în unele locuri lipsesc bateriile de la chiuvete, nu am identificat materiale igienico-sanitare la îndemâna rezidenților dar din declarațiile personalului reiese că acestea le sunt oferite la nevoie; nu a fost clar cum sunt oferite celor care nu conştientizează că le pot cere şi nici maniera în care sunt oferite fără a încălca dreptul la demnitate al rezidenţilor.
  • Conform declarațiilor unora dintre rezidenți, vasele în care le este servită hrana sunt spălate în sălile de baie de către îngrijitori/infirmieri. Aceștia și-au manifestat dorința către monitori de a face ceva în vederea remedierii acestei probleme spunând ”e totuși la baie, iar noi din vasele alea mâncăm”. De asemenea, pe holurile fiecărui etaj sunt amplasate mese. Pe fiecare masă se găsește o găleată cu apa, iar lângă găleată sunt câteva căni. Acestea sunt folosite de rezidenți pe parcursul zilei în cazul în care le este sete. Aproximativ 70 de persoane/etaj folosesc aceleași 4-5 căni pentru a bea apă din găleată. Șeful centrului a declarat despre această situație că atât gălețile cât și cănile sunt dezinfectate la 1-2 ore și tot la acest interval de timp se schimbă apa din găleata. Considerăm că această practică prezintă riscuri relevante pentru igiena şi sănătatea rezidenților;
  • Multe dintre saloane sunt degradate, cu pereți murdari, pe alocuri tencuiala este cazută, pardoseala este din ciment (mai mulţi rezidenți nu aveau încălțăminte), mobilierul este, în general, degradat, cu elemente din metal, ruginit. Multe dintre saltele sunt vechi și murdare, unele nepotrivite ca dimensiune cu cadrul de pat. Nu toate paturile aveau lenjerie şi multe saltele au fost observate ca fiind acoperite cu o folie din plastic (ex. una dintre rezidente la intrarea în cameră este dornică să le arate monitorilor care este locul în care doarme și a exclamă surprinsă ”uite ce lenjerie frumoasă mi-au pus!”);
  • Există unele „rezerve” care sunt păstrate pentru a fi folosite drept izolatoare. În rezerva de la etajul 1 – foarte curată – locuiește o doamnă care gestionează camera şi o ține încuiată când nu se află în interior. Are TV, covoare pe jos, chiuvetă, masină de spalat rufe, frigider. Are în grijă și un rezident cu surdocecitate, un băiat despre care personalul unității spune că îl îngrijește atât de bine de parcă ”l-ar fi adoptat”.

Situații care ridică suspiciuni privind încălcarea gravă a drepturilor fundamentale ale rezidenţilor:

  • S., unul dintre rezidenți, la apropierea unei infirmiere (care avea intenția de a-l direcționa către camera lui), instinctiv/spontan s-a retras un pas în spate, și-a îndoit și ridicat brațul în dreptul capului, a înclinat capul și și-a apărat fața de infirmieră. Această scena s-a petrecut la scurt timp după ajungerea echipei în centru și a fost observată de către aceștia, la primul etaj când infirmierii strigau frecvent către rezidenți, folosind un ton ridicat și foarte autoritar ”treceți toți în camere”. Astfel de reacții de apărare au fost observate de câteva ori, la rezidenți diferiți. Ulterior, când anumiți angajați ai centrului au fost întrebați de ce îi obligă pe rezidenți să intre în camere, aceștia au răspuns ”ne-am gandit să nu vă deranjeze”. În legătură cu situația observată ne exprimăm  îngrijorarea cu privire la comportamentul rezidenților care manifestă reflexe de apărare fizică în relația cu personalul, precum și suspiciunea rezonabilă că în centru rezidenții sunt/au fost agresați fizic. Pe parcursul vizitei de monitorizare am obținut diferite informații care nu au putut fi însă confirmate până la finalizarea vizitei. De exemplu:  ”îi bat cu bățul și cu picioarele”. Întrebați care sunt cei din rândul personalului care recurg la bătăi, răspunsul a fost: ”mai toți infirmierii bat oameni, si bărbați și femei”. Toți cei care au furnizat monitorilor aceste informații au insistat, în repetate rânduri, cu teamă,  să nu comunicăm nimănui sursa informațiilor ”să nu ne spuneți că mă dă afară și nu avem unde să mergem”; ”vă spun, dar nu mă spuneți”;
  • Într-una dintre sălile de baie se derula următoarea situație: în vana ciobită și veche, amplasastă în mijlocul încăperii, un rezident stătea în pielea goală, aplecat, cu picioarele în vană și sprijinindu-se cu mâinile de o margine. Un alt rezident îl spăla pe acesta cu o cârpă deja murdară. Îl spăla în mod special în zona dorsală, rezidentul fiind murdar de fecale. Apa la vană nu era potrivit de caldă. Geamul sălii de baie este deschis (afară fiind aproximativ 0-5 grade). Din când în când apărea un infirmier care aducea niște haine ca să îl pregătească pe rezident de îmbrăcat. Acest infirmier nu a contribuit la toaletarea efectivă a rezidentului. După ce s-a finalizat operțiunea spălării, rezidentul care îl spăla pe colegul său a pus cârpa murdară într-un sac de cârpe murdare, dar s-a râzgândit și a scos cârpa dintre celelalte cârpe murdare și a mai continuat să îl spele pe colegul său până la venirea infirmierului. Ulterior, infirmierul împreună cu rezidentul l-au șters și îmbrăcat, iar infirmierul l-a condus la salonul său. Considerăm situația ca fiind inacceptabilă. Munca infirmierului era prestată de un alt rezident. Rezidentul care era spălat, era spălat cu apă și o cârpă care deja se murdărise de fecale. Rezidentul stătea în pielea goală, într-o sală de baie în care putea intra oricine, oricând. Geamul de la baie era deschis, într-o zi de iarnă. Întreaga scenă este de „ev-mediu” și apreciem că implică riscuri majore de igienă și sănătate, în afara situației de afectare a demnității ambilor rezidenți, protagoniști ai acestei situații;
  • Viața rezidenților se consumă efectiv pe niște holuri înguste placate cu faianță, pe alocuri degradată sau smulsă, cu pardoseală de ciment, în saloane complet nepersonalizate, cu pardosele tot de ciment, în general cu puține sau fără obiecte personale, într-o unitate închisă cu gratii, cu activități efective de reabilitare și recuperare absente de facto;

Îngrijiri medicale

  • Conform unor informații obținute de la unii dintre rezidenți, procedura de administrare a tratamentului este următoarea: dimineața rezidenții vin la ușa cabinetului medical pentru a primi tratamentul; în ușa cabinetului stă asistenta medicală cu medicamentele pregătite pentru fiecare, o cană cu apă și o lingură în mână; fiecare rezident înghite medicamentele și bea apă, fiind folosite aceeași lingură și aceeași cană pentru toți rezidenții; dacă rezidentul aflat la rând nu înghite medicamentele este lovit cu lingura în cap;
  • D-na F. spune că în trecut a suferit de hepatita C, dar ”nu m-au dus la medic”. A fost dânsa la medic, la un moment dat cu ajutorul unor persoane din exterior cu care mai ține legătură.

Drepturi sexuale şi reproductive

  • Un număr de 11-12 femei rezidente în centru urmează tratament cu anticoncepționale, „preventiv”, deși nu au un partener. Conform personalului medical, unele dintre ele au dizabilități intelectuale severe și, conform personalului, „nu conștientizează” scopul acestui tratament, neputând/nefiind consiliate și informate pentru a-și acorda consimțământul pentru acest tratament medical obligatoriu.

Decese

În cursul anului 2019 au avut loc opt decese în CRRPH Huși, și încă unul în ianuarie 2020. Dintre acestea, patru decese au fost cauzate de bronhopneumonie:

  1. Deces bronhopneumonie (n. 1965);
  2. M.C.I (n. 1997), decedat la 11.08.2019, cauzele decesului: bronhopneumonie și TBC (tetrapareză spastică, cașexie) la SJU Vaslui Secția Pneumologie);
  3. Deces bronhopneumonie (n. 1990);
  4. Deces bronhopneumonie acută (n. 1986).

De asemenea, registrul de decese pentru anii 2017 și 2018 indică un număr constant de decese cauzate de bronhopneumonie (aprox. 5/an);

Îngrijrorător este faptul că, la momentul vizitei, o persoană, S.A., era internată la Nucet, secția psiho-TBC. De asemenea, dintr-un registru informal de internări vechi (anii 2013-2016, posibil privind doar rezidenții primului etaj al centrului), rezultă că, în această perioada, cel puțin opt alți beneficiari ai centrului au mai fost internați la TBC Vaslui pentru perioade îndelungate, unii revenind cu recomandări de tratament TBC. În data de 09 ianuarie 2019, o beneficiară a fost externată din cadrul secției de boli contagioase a Spitalului Huși.

  • Prin urmare, istoricul de cazuri de TBC menționate mai sus, ce datează din 2013, indică faptul că răspândirea bolii ar fi putut fi prevenită, implicit și decesul lui M.C.I., tânăr în vârstă de 22 de ani. Dosarul medical al lui M.C.I. nu a putut fi consultat. De asemenea, nu există indicii că personalul centrului sau alți rezidenți ar fi beneficiat de testare TBC, pentru identificarea altor potențiale cazuri și prevenirea răspândirii bacteriei. Aceste cazuri repetate de TBC pot reprezenta şi o problema de sănătate publică;
  • Având în vedere faptul că aceste decese au survenit în condiții privative de libertate[1], cauzele acestora fiind prevenibile, ele prezintă un grad mai ridicat de suspiciune a nerespectării drepturilor omului, putând indica cazuri de neglijență sau deficienţe în acordarea asistenţei medicale. Potrivit Standardului nr. 4 (S4.3) al Ordinului Ministrului Muncii nr. 67/2015 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi, „Centrul informează instituţiile competente cu privire la toate incidentele deosebite petrecute în centru. În situaţii deosebite, când există suspiciuni asupra cauzelor decesului beneficiarului, s-a produs o vătămare corporală importantă ori accident, a apărut un focar de boli transmisibile, au fost constatate fapte care pot constitui contravenţii sau infracţiuni, s-au semnalat orice alte evenimente care afectează calitatea vieţii beneficiarilor, centrul informează organele competente prevăzute de lege (procuratură, poliţie, direcţie de sănătate publică)”. În practică, aceste decese survenite la CRRPH Huși sunt notificate exclusiv biroului de monitorizare din cadrul DGASPC Vaslui. O practică de neînțeles este aceea că pe certificatele constatatoare deces apar, la cauze, și diagnosticele persoanelor cu dizabilități decesate („oligofrenie”, „schizofrenie”, etc.). În cabinetul medical se regăsesc expuse datele de contact ale firmei de pompe funebre Eden Funerare.

Măsuri privind restricţionarea libertăţii de mişcare a rezidenţilor: contenționarea

  • Conform declarațiilor personalului de specialitate, CRRPH Huși are o colaborare bună cu Spitalul de psihiatrie din Vaslui. Medicul psihiatru, dr. Străulea Aurelian Olimp, a recomandat contenționarea pentru 41 dintre rezidenții centrului (dintre care trei au decedat în 2019, unul a fost externat), semnând un Protocol de Practică Privind Contenționarea Fizică a Persoanelor cu Tulburări Psihice. Protocolul cuprinde: informații ce reglementează modalitatea de folosire a acestei măsuri ”în mod excepțional”, personalul avizat și instruit de către medic să aplice metoda contenției fizice (tabel nominal anexat la protocol, cu semnăturile angajaților) și tabelul cu numele rezidenților asupra cărora contenționarea, în caz de nevoie, poate fi uzată;
  • Din discuțiile purtate cu psihologii centrului reiese că pentru imobilizarea persoanei aflată într-o criză de agitație psiho-motorie, în vederea administrării tratamentului injectabil, este apelat centralistul și portarul ”e dificil de imobilizat și ei sunt bărbați”. Dacă centralistul nu este disponibil, atunci sunt implicați infirmieri sau alți rezidenți, cu toate că în protocolul de contenționare este specificat foarte clar care sunt persoanele ce au fost instruite să aplice tehnica. Conform procesului verbal anexat la protocol, infirmierii, portarul, centralistul sau rezidenții nu au participat la instruire și nu li s-a adus la cunoștință cum trebuie abordată persoana aflată în criză, astfel încât procedura să aibă daune minime asupra persoanei imobilizate;
  • Din informațiile obținute în timpul vizitei de la unii dintre rezidenți (monitorii au identificat câteva surse diferite) se pare că, în timpul nopții, unii dintre colegii lor sunt legați de pat cu lanț și lacăt, în special doi dintre aceștia. Această informație nu a putut fi confirmată pe parcursul vizitei de monitorizare dar felul în care a fost obținută informația o face foarte credibilă; la solicitarea experților CRJ, personalul unității ne-a prezentat o pereche de curele de contenționare, confecționate din piele, înguste și, deși erau vechi (model, textura pielii) păreau puțin/deloc folosite (pe găicile de metal existau anumite depuneri care dispar dacă curelele sunt utilizate, curelele nu aveau urme de uzură, de ele erau legate niște capete de ață/sfoară); acestea sunt singurele dispozitive de contenționare pe care ni le-a arătat personalul unității;
  • Pentru anul 2020, nu sunt înregistrate contenționări în registrul de contenționări, ultima fiind înregistrată în 27 decembrie 2019. Pentru anul 2019 sunt înregistrate 13 situații de contentionare, acestea purtând mențiuni precum „SPM”, „distrugeri obiecte” în cadrul rubricii justificative;
  • În ceea ce privește sedarea/contentionarea chimică, cel puțin unele dintre anexele la certificatul de încadrare în grad de handicap privind Programul individual de reabilitare și integrare socială conțin exclusiv recomandări cu privire la sedare/contenționarea chimică. Spre exemplu, în anexa privind programul individual de reabilitare și reintegrare socială al tinerei rezidenteM., apar doar mențiunile „tratament medicamentos conform rețetei prescrise” și „psihoprotecție în mediul familial” sau ”asistență socială prin centre rezidențiale publice sau private”(la rubrica „activități sociale”). Conform declarațiilor personalului „sunt prescrise medicamente anxiolitice, antidepresive”, iar asistenții medicali administrează medicamentele. Centrul dispune de farmacie, aceasta aflându-se la parterul unității; spre exemplu, documentele medicale aflate la dosarul medical al tânărului rezident G.U. (n. 1987) indică, printre altele, un diagnostic de „idioțenie”, „deficiență mintală cu tulburare de conduită de tip impulsiv”, ”halucinoză organica” recomandările pentru tratamentul acestuia fiind: levomepromazin (25mg) 1cp x 3/zi; convulex (300 mg) 1 cp x 3/zi, olanzapina (10 mg) 1cp/zi (seară); diazepam (10mg) 1cp/zi (la nevoie, iar în caz de agitație neuromotorie se recomandă 1 f. de diazepam + 1 f. de haloperidol maxim de 3/zi. De asemenea, „se recomandă contenție conform protocolului”. Tratamentul tânărului G.U. este constant, rămânând același cel puțin din 2016.
  • Fișa sa de contenție descrie comportamentul pentru care acesta este contenționat: prezintă agitație neuromotorie cu descărcări bruște fără a exista un factor declanșator, [..] agresiuni asupra celor din jur, distrugeri de mobilier și vestimentație. Cu scopul evitării producerii de vătămări celor din jur, dar și a distrugerilor majore ce ar surveni în situația de criză, se impune contenția beneficiarului numai după administrarea tratamentului specific în situații de criză […]. Personalul medical va fi informat cu privire la orice schimbare survenită pe perioada contentionarii de către personalul de îngrijire care este obligat să surpravegheze beneficiarul pe perioada contentionarii.”
  • Nu au fost consultate alte dosare medicale, însă un registru informal mai vechi privind internările la spital (2014) indică, în cazul a două rezidente din CRRPH Husi, internare la Spitalul de Psihiatrie Vaslui, tratamente de întreținere similare: „Deapkine (500 mg) x3/zi; Risperidona (4mg) x 2/zi; Romparkin 1capsula/3 ori pe zi; Tiapridal (50 mg) de 3 ori pe zi; Halopericol 1f./Diazepam 1 f. în caz de APM”.

Activități de recuperare, psiho-sociale, petrecerea timpului liber

  • Conform declarațiilor celor doi psihologi cu care au fost purtate discuții în timpul vizitei, cinci dintre rezidenți solicită consult psihologic (vin la cabinet și discută diferite probleme cu care se confruntă). În afară de aceștia, rezidenții cunosc psihologii centrului, dar nu înțeleg care este rolul acestora, aceștia fiind „o prezență plăcută” de cele mai multe ori, deoarece, de exemplu, psihologii îi însoțesc pe rezidenți la diferite plimbări, fie în curtea centrului, fie în parc;
  • În centru există 2 cluburi unde rezidenții desfășoară activități de modelaj, pictură, confecționare de flori din hărtie creponată, audiții muzicale (manele și muzică populară), serbări și colinde. La unul dintre cluburi există 2 instructori care desfășoară activități cu rezidenții, iar la al doilea club, 2 pedagogi de recuperare;
  • Pentru evaluarea rezidenților se folosesc – testul Szondi; bateria de teste MMS și bateria Adaptative Behavior Assessment System – ABAS. Nu toate testele au licență;
  • Activitatea efectivă desfășurată de psihologii centrului cu rezidenții constă în: perioada de primăvară – toamnă rezidenții sunt zilnic „scoși” în curtea centrului (pe etaje, apoi se retrag în funcție de ora mesei de prânz stabilită pentru fiecare etaj în parte); plimbări pe jos în parcul Recea din oraș (la aceste plimbări participă aproximativ 20 de rezidenți, de regulă aceeași); ieșiri la mânăstiri. În anul 2019 au fost la Moreni (23 rezidenți), Bujoreni (39 rezidenți), Dimitrie Cantemir în 6 decembrie ”cu cei cardiaci” (10 rezidenți), cu aceștia din urmă merg în excursii doar în timpul iernii; derulează un program de colinde cu ”cei mai liniștiți” – cu aceștia merg și colindă în oraș la diferite instituții (iar cu banii obținuți din colindat sunt achiziționate materiale necesare pentru activitățile de club; pentru aceste materiale, uneori, psihologii centrului au folosit și bani proprii; spre exemplu, în cursul anului 2019 au transmis un referat către DGASPC Vaslui în care au solicitat bani pentru materiale și au primit pentru a achiziționa hărtie creponată).
  • La dosarul psihologic al rezidenților se regăsesc consemnate detalii despre diferite situații conflictuale între rezidenți, situații care implică violență fizică sau verbală, dar și fuga din centru. Atunci când unul dintre rezidenți a fugit din centru, la revenire a fost întrebat care a fost motivul, iar acesta a răspuns că a vrut să se plimbe și el neînsoțit prin oraș, ca ceilalți oameni).

Procesul de dezinstituționalizare și dreptul de a trăi independent:

  • Stadiul construcțiilor locuințelor protejate și a centrelor de zi din comunele Oltenești și Găgești (în cadrul cărora ar trebui să fie transferate 42 de persoane adulte cu dizabilități din cadrul CRRPH Huși, conform Planului de restructurare) nu este cunoscut la nivelul conducerii centrului, nefiind cunoscută nici data estimativă la care vor putea fi dezinstituționalizați cei 42 de rezidenți;
  • DGASPC Vaslui a solicitat centrului lista cu rezidenții propuși pentru transferul în viitoarele locuințe protejate din Găgești și Oltenești (42 locuri). În cadrul centrului, listele au fost întocmite de către psihologi, asistenți sociali și educatori, folosindu-se drept criterii de selecție IQ-ul (coeficientul de inteligență) mare, grad de independență crescut, rezidenții fiind aleși în funcție de ce știu să facă, cum se manifestă, frecvența crizelor de agitație neuromotorie, afinități între rezidenți. Prin urmare, rezidenții cu dizabilitățile intelectuale cele mai severe/abilitățile de viață independentă mai puțin dezvoltate nu au fost considerați eligibili pentru transfer, fiind excluși din procesul de dezinstituționalizare. La data vizitei de monitorizare aceștia au declarat că întocmiseră în cursul anului trecut listele nominale, însă acestea nu mai sunt valabile, deorece nu se mai regăsesc toți rezidenții în centru (unii au decedat – 8 decese -, unii s-au externat);
  • La nivelul personalului există și “temerea” că mulți dintre rezidenții selectați pentru transfer “nu vor putea face față” vieții în comunitate. Va exista o perioadă de 3-4 săptămâni de proba în vederea acomodării, în urmă căreia rămâne deschisă posibilitatea întoarcerii în centru. Cei 42 de beneficiari eligibili pentru transfer nu au fost informați în mod direct că vor pleca, ci mai degrabă că „vor discuta când vor fi căsuțele gata”, pentru a nu le face promisiuni, pentru a nu îi dezamăgi;
  • Mulți dintre beneficiari își doresc să plece din CRRPH Huși în locuințe protejate și întreabă des personalul despre când vor fi gata acestea și când vor putea fi transferați. În timpul vizitei în centru, unii dintre aceștia (P.M., A.M.M.,S.,H.C.) au comunicat insistent monitorilor dorința de a pleca către locuințele protejate („e un lagăr aici”);
  • Trei beneficiari au fost transferați înapoi în CRRPH Huși după ce au avut ocazia să locuiască în Locuința Protejată Găgești, unde condițiile de trai sunt mult mai bune. Conform personalului, motivele pentru care au fost transferați înapoi au fost pentru că „nu s-au putut adapta”, „aveau stări de agitație psihomotorie”. În prezent, aceștia își doresc să se întoarcă în LP Găgești și le este dor de personalul de acolo; spre exemplu, tânăraC. fost transferată din CRRPH Huși în Locuința Protejată Găgești la 01.09.2011, însă după 5 ani a fost transferată înapoi la CRRPH Huși (la 1.08.2016). Motivul exact al reîntoacerii sale în centru nu este cunoscut. Ulterior, din 1 iulie 2019 a fost transferată la Centrul de Servicii Sociale Bârnova, un centru privat al Fundației „Il Chicco”, fiind selectată de către fundație în urma unei vizite. M.C. fusese transferată dintr-un centru de plasament din Bârlad în 2008 în CRRPH Huși, împreună cu sora sa M.L. M.L. a rămas în centru, fiind vizitată de către M.C. de 2-3 ori. Unul din motivele pentru care M.L. a rămas în centru este pentru că „nu e atât de dornică să plece”, aceasta răzgândindu-se des;
  • Pe cel puțin unul dintre certificatele de încadrare în grad de handicap consultate apare mențiunea că persoana „necesită protecție specială și beneficiază de următoarele drepturi: instituționalizare”. Această mențiune indică o lipsă de viziune sau de înțelegere asupra dreptului tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate (art. 19 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Legea nr. 221/2010) și asupra urgenței procesului de dezinstituți

Personal

Numărul total de personal al centrului este de 82 de angajați. Dintre aceștia, 52 de angajați sunt personal de specialitate (asistenți medicali și infirmieri) ce lucrează în ture. Centrul are angajați trei psihologi cu normă întreagă și un singur asistent social la aprox. 190 persoane. Şeful centrului ocupă această poziţie de aproximativ 13 ani.

Concluzii:

  • Un aspect pozitiv constă în realizarea unui Protocol cu primăriile de domiciliu ale rezidenţilor, prin care s-a facilitat identificarea într-un număr de cazuri a familiei rezidenţilor. Spre exemplu, după 30 de ani au fost identificate rudele unei rezidente, iar în prezent aceasta este vizitată.
  • Suspiciuni de tratamente rele, inumane și degradante aplicate rezidenților (suspiciuni formate având în vedere constatarea reacțiilor fizice de apărare manifestate de unii dintre rezidenții CRRPH Huși în interacțiune cu unii angajați ai centrului): suspiciuni de lovituri repetate, suspiciuni de contenționare pe timpul nopții a unor rezidenți; agresiune verbală din partea personalului (ex. ton ridicat și tăios, amenințător); Inspectorii Sociali din cadrul AJPIS Vaslui ar trebui să informeze directorul AJPIS Vaslui pentru sesizarea organelor de cercetare penală.
  • Lipsa serviciilor de specialitate – în cel mai bun caz vorbim despre ocuparea timpului unor rezidenți, cu activități repetitive (colorat, confecționarea de ornamente din hârtie creponată), aceleași activități pe care le desfășoară de ani de zile. Nu există stimulare, nu există recuperare, nu există dovezi care să ateste realizarea unor evaluări reale a rezidenților care să ducă la implementarea de planurilor de intervenție individualizată, la atingerea obiectivelor setate;
  • Condiții de locuit insalubre: supraaglomerare, miros pestilențial în tot centrul (generat de deficiențele sistemului de canalizare al clădirii), lipsa capacelor de canalizare în băi; lipsa materialelor igienico-sanitare (hârtie igienică, săpun în salile de baie; periuțe sau pastă de dinți în dulapuri); faianță și gresie cazută sau ciobită; lipsa capacelor la vasele wc, lipsa bateriilor la chiuvete; mobilier degradat; lipsa lenjeriilor de pat; haine la comun – uzate și zdrențuite; găleți umplute cu apă și căteva căni, folosite la comun de rezidenți în cazul în care doresc să bea apă; asistentele medicale şi infirmierele prezente la data vizitei în CRRPH Huşi au declarat echipei CRJ că nu au văzut periuţe de dinţi şi după mai multe încercări au găsit un pachet cu 8 tuburi de pastă de dinţi; ulterior vizitei, echipa CRJ a verificat răspunsurile la solicitările de informaţii transmise către DGASPC Vaslui de echipa CRJ şi a Centrului de Investigaţii Media în anul 2016 – şi a reieşit că anual la nivelul judeţului erau achiziţionate 2100 de periuţe de dinţi, suport periuţe de dinţi, suport săpun, perii de WC, deodorant de WC, etc; niciunul dintre aceste produse nu au fost observate în timpul vizitei de monitorizare.
  • Neclarități cu privire la implementarea procedurilor privind decesele;
  • Neclarități și neconcordanțe cu privire la implementarea procedurii de contenționare;
  • Pasivitatea conducerii CRRPH Huși cu privire la anumite probleme/situații cu risc ridicat pentru sănătatea rezidenților (colonii de gândaci, problema canalizării, absența obiectelor personale de igienă, problema pacienților cu TBC, modalitățile de efectuare a igienei personale a rezidenților, situația consumului de apă la comun, din aceeași găleată/palier și cu aceleași căni, etc).

Recomandări:

Până la identificarea celor mai bune soluţii de locuire şi terapii care să conducă la incluziunea în comunitate la nivelul localităţii, a judeţului sau altundeva în ţară, spaţiile din CRRPH Huşi trebuie să funcţioneze strict ca şi dormitoare. Aceasta înseamnă ca rezidenţii să fie incluşi în programe de terapie ocupaţională, psihologică, consiliere vocaţională oferite în oraş sau în apropiere prin intermediul altor furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, astfel încât sentimentul de segregare şi izolare să fie redus substanţial. Începerea procesului de recrutare, formare şi angajare a asistenţilor personali profesionişti trebuie să fie demarat de o manieră urgentă. Evaluarea impactului implementării proiectelor de dezinstituţionalizare finanţate prin instrumentele din fondurile europene (POR) sau prin Programul de Interes Naţional (PIN – ANPD). La doi ani de la semnarea contractelor nu a fost demarat procesul de construire a viitoarelor locuinţe protejate din diverse motive de organizare sau care ţin de legalitate. Nu doar că ideea transferării adulţilor cu dizabilităţi dintr-un centru mare (CRRP Huşi) într-un centru mai mic (grupul de locuinţe protejate din comunele din judeţ) este contrară articolului 19 al Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, dar şi-a şi demonstrat ineficacitatea. În plus, verificarea propunerii înaintată de către Serviciul Rezidenţial / Management de caz al DGASPC Vaslui pentru angajarea prin proiectul POR a unui număr de numai 20 de asistenţi personali profesionişti ar trebui realizată cât mai urgent. Fiecare minut petrecut de oameni într-o instituţie ca CRRPH Huşi va conduce la degradarea nivelului de autonomie şi a stării de sănătate fizică şi psihică. 

Echipa CRJ a contactat conducerea Asociaţiei Proact Suport în vederea identificării unui loc pentru o rezidentă cu dizabilităţi uşoare dintr-o locuinţă protejată din Vladia. Informaţia a fost comunicată directorului DGASPC Vaslui, dl. Buruiană şi şefei Serviciului Rezidenţial, dna Modoran. Există disponibilitate pentru ca această tânără să fie primită în serviciul din comunitate al Proact Suport, dar este nevoie ca DGASPC Vaslui să înainteze o cerere în care să descrie nevoile de transfer şi propunerea de cost pentru serviciile care vor fi furnizate în cadru Proact Suport. Datele de contact ale asociaţiei sunt: office@proactusport.ro, tel. 031-425 59 51, fax. 031-425 59 86 (https://proactsuport.ro/en/home/#contact).

Recomandările detaliate:

  1. Identificarea unui loc adecvat pentru fiecare rezident într-un serviciu în comunitate, relocarea urgentă a tuturor rezidenților și închiderea CRRPH Huşi;
  2. Identificarea şi furnizarea celor mai bune servicii medicale şi psihologice acelor rezidenţi care necesită supraveghere şi îngrijire medicală de specialitate 24/24;
  3. Evaluarea personalului angajat în CRRPH Huşi şi furnizarea de programe de formare croite pe nevoile reale ale acestora, astfel încât incluziunea în comunitate a tuturor rezidenţilor să fie realizată în cel mai scurt timp;
  4. Implicarea reală a rezidenţilor şi a familiilor acestora în procesul de incluziune în comunitate prin contactarea familiilor (acolo unde există), vizitarea şi verificarea dacă doresc să devină asistenţi personali profesionişti sau asistenţi personali; 108 rezidenţi au familie, iar 62 dintre aceştia menţin legătura cu familia prin vizite, apeluri telefonice sau învoiri, unii fiind luaţi în familie pe baza cererii de învoire.
  5. Identificarea şi evaluarea serviciilor sociale, vocaţionale, psihologice, psihiatrice, medicale, etc., care există la nivelul comunităţilor în care rezidenţii din centru ar putea fi incluşi, inclusiv a serviciilor care în prezent nu sunt destinate exclusiv persoanelor cu dizabilităţi, dar care, prin alocarea de resurse le vor putea include şi pe acestea;
  6. Identificarea managerilor de caz şi responsabilizarea acestora;
  7. Evaluarea fiecărei anexe cu Program Individual (Certificat de încadrare în grad de handicap) şi completarea obiectivelor şi a indicatorilor de evaluare;
  8. Identificarea furnizorilor de servicii sociale privaţi care au disponibilitatea de a lucra în comunitate cu rezidenţii din CRRPH Huşi şi contractarea serviciilor furnizate de aceştia (ateliere, terapii, etc);
  9. Identificarea furnizorilor de servicii sociale privaţi care au disponibilitatea de a asigura şi spaţii de cazare pentru rezidenţii din CRRPH Huşi şi contractarea serviciilor furnizate de aceştia (externalizarea unor servicii);
  10. Implementarea de programe reale, eficace și măsurabile de: intervenție și sprijin psihologic, terapie ocupațională, recuperare, abilitare și reabilitare, integrare-reintegrare în comunitate, etc;
  11. Investigarea cu prioritate a tuturor suspiciunilor de abuz, încălcare de drepturi, tratamente inumane sau degradante semnalate în prezentul raport și nu numai (situația deceselor, suspiciuni cu privire la TBC, contenționare, suspiciuni de loviri repetate, suspiciuni de contenționare pe timpul nopții a unor rezidenți, agresiune verbală din partea personalului, etc);
  12. Până la închiderea CRRPH Huşi – remedierea urgentă a tuturor problemelor semnalate în prezentul raport, probleme și situații care prezintă risc ridicat pentru sănătatea rezidenților CRRPH Huși (modalitatea de a bea apă cu aceeași cană și din aceeași găleată cu apă, modalitatea de administrare a medicamentelor, problema spălării vaselor la grupurile sanitare, problema prezenței coloniilor de gândaci care călătoresc din canalizarea unității, până pe alimentele rezidenților, problema mirosului pestilențial degajat de defectele la rețeaua de canalizare, suspiciunile de TBC, modalitatea de efectuare a igienei rezidenților așa cum a fost descrisă în prezentul raport, altele);
  13. Verificarea suspiciunilor grave de abuz și încălcare de drepturi cu privire la aplicarea procedurilor de contenționare;
  14. Asigurarea implementării Legii nr. 487 din 2002 şi eliminarea oricăror activităţi de contenţionare fizică sau izolare a rezidenţilor. Conform legii, restricţionarea libertăţii de mişcare se poate realiza numai în secţiile de asistenţă medicală de psihiatrie.
  15. Evaluarea atentă a acțiunilor întreprinse de conducerea centrului pentru a elimina toate posibilele focare de infecție.
  16. Facilitarea şi asigurarea dreptului la petiţionare fiecărui rezident aflat în prezent în CRRPH Huşi.

________________________________________________________

[1] Spitalele de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță și „orice alt loc în care persoanele sunt private de libertate în baza unei decizii a unei autorităţi, la cererea acesteia sau cu acordul expres ori tacit al acesteia”, sau care „face parte din sistemul de sănătate sau sistemul de asistenţă socială” se numără printre locurile de detenție definite de Legea Avocatului Poporului (Art. 34 din Legea  nr. 35/1997 (*republicată*) privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului).

NOTĂ: Vizitele de monitorizare au loc în cadrul Programului „Pledoarie pentru demnitate” derulat începând cu anul 2003 de Centrul de Resurse Juridice. Deplasarea şi onorariile echipei sunt asigurate prin ProiectulSprijin pentru implementarea articolului 19, co-finanțat de către Open Society Institute Mental Health Initiative şi CRJ.

Nicio activitate derulată de CRJ în scopul monitorizării şi asigurării accesului la justiţie pentru rezidenţii cu dizabilităţi aflaţi în centrele rezidenţiale publice sau private, locuinţe protejate, case de tip familial, centre de plasament sau spitale de psihiatrie, nu este finanţată de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau de către o altă autoritate publică centrală sau locală.