Către:
Ministerul Afacerilor Interne, Dl Viceprim-ministru Marian-Cătălin PREDOIU
Inspectoratul General pentru Imigrări, Dl (D) Inspector General Chestor de poliție Tiberiu Gim GIUREA
Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului Şi Solidarităţii Sociale, Dl Ministru Dragoș-Nicolae PÎSLARU
Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, Dl Președinte Adrian ZVÎNCĂ
Muncitori migranți legali, împinși spre returnare de un sistem care refuză să se adapteze
SCRISOARE PUBLICĂ
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) trage un semnal de alarmă cu privire la practicile instituționale prin care lucrători străini din țări terțe în ședere legală sunt transformați în victime colaterale ale aparatului birocratic român și sunt pasibili la a fi returnați fără vreo posibilitate de a-și reglementa șederea.
În concret, persoane de bună-credință aflate încă în ședere legală riscă să devină victimele directe ale unei stări de imposibilitate obiectivă de a-și reglementa șederea generată chiar de către autorități.
În primul rând, din cele 90 de zile garantate legal pentru reangajare, luna august a devenit complet inutilizabilă din punct de vedere practic, deoarece noua platformă prevăzută de noua legislație s-a deschis abia pe 7 august 2026, iar termenul instituțional de 30 de zile necesar validării angajaților sau agențiilor de plasare împinge orice înregistrare efectivă a unei cereri unice în luna septembrie; astfel, dreptul de ședere al lucrătorilor poate expira înainte ca noul angajator să poată depune cererea unică, împingându-i în ședere ilegală involuntară.
În al doilea rând, de o gravitate similară este situația titularilor de vize de muncă abandonați de angajatorul inițial, cărora autoritățile le refuză arbitrar posibilitatea legală de a-și reglementa șederea prin obținerea unui nou aviz la un alt angajator, ignorând faptul că aceștia au identificat o nouă alternativă ocupațională în interiorul termenului legal. Prin punerea acestor persoane în situația de a fi returnate, autoritățile transferă asupra celor pe care ar trebui să îi protejeze consecințele propriilor disfuncționalități sistemice.
În ultima vreme CRJ a primit mai multe solicitări de la lucrători migranți aflați în această situație și de la angajatorii lor care vor să îi sprijine, însă continuarea raporturilor de muncă este blocată de suprapunerea termenelor administrative. Vorbim despre persoane cu ședere legală continuă de ani de zile al căror drept de ședere a expirat în cursul lunii august sau urmează să expire în septembrie, pentru care unica variantă propusă de Inspectoratul General pentru Imigrări este returnarea. În același timp, există titulari de vize care se află în intervalul legal de reglementare a șederii, însă interpretarea IGI a dispozițiilor tranzitorii îi plasează în afara legii.
Solicitarea returnării sau îndepărtarea forțată a unor persoane aflate în deplină bună-credință, lăsate sau nu pe dinafară de textul legii, reprezintă un abuz asupra lucrătorilor.
Centrul de Resurse Juridice solicită Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări, și Ministerului Muncii, prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, asumarea responsabilității instituționale și implementarea unor soluții practice cu privire la problemele semnalate.
Vidurile legislative și situațiile neprevăzute NU trebuie traduse în deportarea muncitorilor migranți. Statul român are obligația morală și legală de a garanta un climat de muncă bazat pe respectarea drepturilor omului, refuzând ferm transformarea propriei birocrații într-un instrument de pedepsire a celor lipsiți de apărare.
Aplicarea dispozițiilor tranzitorii ale OUG nr. 32/2026 și accesul efectiv la noua procedură de angajare
1. Dispoziția tranzitorie pentru titularii vizelor acordate sub vechiul regim trebuie aplicată
În atenția CRJ au ajuns mai multe cazuri, semnalate atât de lucrători străini, cât și de angajatori, privind refuzul nejustificat al Inspectoratului General pentru Imigrări (“IGI”) de a îndeplini formalitățile necesare pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor străini ajunși în România în baza vizelor acordate în timpul sau în baza vechiului regim legal, pentru care angajatorul inițial nu mai dorește stabilirea raportului de muncă.
Semnalăm că OUG nr. 32/2026 nu a înlăturat toate procedurile și situațiile juridice născute sub vechea legislație. Art. 49 alin. (1) și (2) stabilesc că cererile de aviz depuse ori programate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței se soluționează potrivit legislației anterioare. Art. 49 alin. (3) și (4) permit folosirea avizelor astfel emise pentru solicitarea vizei și mențin vechea legislație pentru soluționarea cererii de viză.
Esențial, art. 49 alin. (6) prevede expres că „străinii care intră în România în baza vizelor de lungă ședere pentru angajare în muncă acordate anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau ca urmare a soluționării solicitărilor prevăzute la alin. (4) pot fi încadrați în muncă […] și pot solicita prima prelungire a dreptului de ședere temporară […] potrivit dispozițiilor legislației aplicabile anterior”.
Aceasta este o dispoziție tranzitorie specială și obligatorie. Aplicarea ei nu depinde de opțiunea administrativă a IGI și nu poate fi înlăturată prin simpla trimitere a persoanei și a noului angajator către procedura generală din platformă.
Ca atare, IGI trebuie să aplice dispozițiile legislației anterioare și să permită încadrarea în muncă a respectivilor lucrători potrivit acestor dispoziții, după cum arătăm mai jos.
Legea veche permitea un nou aviz
Situația avută în vedere este clară: persoana a intrat legal în România în baza unei vize de muncă obținute potrivit vechiului regim, dar angajatorul inițial nu mai dorește să încheie contractul, iar un alt angajator este dispus să o încadreze. Cât timp viza este valabilă, legislația anterioară prevedea o cale juridică pentru această situație.
Art. 7 alin. (5) din OG nr. 25/2014, în forma anterioară abrogării titlului I, stabilea că, în cazul titularilor unei vize de lungă ședere pentru angajare în muncă valabile, avizul pentru lucrător permanent se eliberează o singură dată. Este evident că această prevedere se referă la obținerea unui nou aviz de angajare, diferit de cel ce a stat la baza acordării vizei. Art. 3¹ din aceeași ordonanță confirmă acest lucru: acesta calcula termenul de 15 zile pentru încheierea contractului fie de la intrarea în România, fie, după caz, de la obținerea noului aviz de angajare. Legislația reglementa, așadar, în mod expres existența unui nou aviz obținut cât timp viza era încă valabilă.
Aceeași soluție rezultă și din forma anterioară a OUG nr. 194/2002. Art. 33 alin. (4) lit. e) se referea la neîncheierea contractului în 15 zile de la intrare sau de la obținerea noului aviz, iar alin. (4¹) excludea revocarea vizei atunci când neîncheierea contractului se datora culpei angajatorului. Art. 56 alin. (1) și (1¹) reluau aceeași distincție la prima prelungire a dreptului de ședere.
Rezultatul juridic era acela că persoana intrată în România cu o asemenea viză putea obține, o singură dată, un nou aviz, iar art. 49 alin. (6) din OUG nr. 32/2026 menține aplicarea acestei legislații pentru încadrarea sa în muncă și pentru prima prelungire a dreptului de ședere. A limita dispoziția tranzitorie exclusiv la angajatorul inițial ar ignora o dispoziție legală expresă, lăsând-o fără aplicare, și ar elimina tocmai protecția de care persoana are nevoie atunci când acel angajator refuză încheierea contractului.
IGI trebuie să aplice integral dispoziția tranzitorie. Modul în care autoritatea își organizează circuitul administrativ nu poate schimba legea aplicabilă și nu poate suprima posibilitatea obținerii noului aviz prevăzută de legislația anterioară. Lucrătorul străin nu poate fi transformat în victimă colaterală a unei alegeri administrative care golește de conținut protecția instituită de legiuitor.
2. Blocajul practic: dreptul de ședere poate expira înainte ca procedura din platformă să devină accesibilă
Distinct de situația titularilor vizelor vechi, există persoane care au fost încadrate în muncă potrivit legislației anterioare, dar trebuie să parcurgă noua procedură pentru a începe activitatea la un nou angajator. Începând cu 8 august 2026, art. 51 din OUG nr. 32/2026 prevede că schimbarea angajatorului, pentru persoanele care au obținut dreptul de ședere potrivit vechii legislații, se face conform procedurii prevăzute de art. 56 alin. (9)-(12) din OUG nr. 194/2002.
Pentru a putea folosi această procedură, noul angajator trebuie să fie mai întâi înregistrat sau autorizat în platforma WorkInRomania. Potrivit art. 4 și art. 5 alin. (6) din OUG nr. 32/2026, aprobarea sau respingerea înregistrării se comunică în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încărcarea solicitării.
Chiar dacă angajatorul, lucrătorul și IGI acționează cu celeritate, dreptul de ședere rămas poate fi consumat înainte ca angajatorul să poată depune cererea necesară.
Problema privește în special persoanele al căror raport de muncă anterior a încetat înainte ca noul angajator să poată finaliza formalitățile necesare în platformă. Art. 56 alin. (6) din OUG nr. 194/2002 menține șederea legală pentru o perioadă de până la 90 de zile de la încetarea raportului de muncă, fără însă a putea depăși valabilitatea inițială a dreptului de ședere. Această perioadă poate expira înainte ca noul angajator să fie înregistrat și să poată depune cererea unică. Dacă cererea este depusă după expirarea perioadei respective, depunerea sa nu readuce persoana în ședere legală: potrivit art. 51 alin. (4²) din același act normativ, dreptul de ședere se menține până la soluționarea cererii numai dacă persoana se afla în ședere legală la data depunerii acesteia.
Solicitarea de înregistrare a angajatorului în platformă nu produce același efect. Deci, dacă dreptul de ședere expiră în timp ce profilul angajatorului este verificat, lucrătorul poate intra în ședere ilegală înainte de a avea acces la etapa care i-ar conserva șederea.
Interpretarea termenului de 60 de zile riscă să lase neacoperite persoanele care intră ulterior în ședere ilegală
Art. 52 din OUG nr. 32/2026 a instituit un mecanism excepțional pentru persoanele rămase în România după încetarea dreptului de ședere și împotriva cărora nu fusese stabilită obligația de returnare. Cererea poate fi formulată până la 31 decembrie 2026, însă beneficiarul trebuia să se prezinte la IGI, pentru declararea adresei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței.
În practică, după expirarea acestui termen, persoanele care intră abia ulterior în ședere ilegală nu mai pot îndeplini condiția declarării adresei și riscă să nu mai poată beneficia de mecanism. Ele nu puteau îndeplini formalitatea în termenul de 60 de zile, deoarece se aflau încă în ședere legală, dar nici ulterior, atunci când dreptul lor de ședere expiră până la data când există suficienți angajatori înregistrați în platformă, deoarece termenul de 60 de zile a expirat.
Rezultatul este o stare de imposibilitate obiectivă. Persoana poate avea un nou angajator dispus să o încadreze și poate iniția demersurile în perioada de ședere legală, dar nu poate depune la timp cererea de care depinde menținerea șederii. Este inadmisibil ca unui lucrător străin să îi fie imputate consecințele întârzierii produse de infrastructura și termenele administrative ale statului, iar propria birocrație să devină un instrument de sancționare a persoanelor de bună-credință. Este de asemenea absurd și ineficient din punct de vedere economic ca angajatorii care doresc să încadreze în muncă persoane aflate deja în țară, care au respectat pe deplin legislația aplicabilă, să nu poată face acest lucru și să fie nevoiți să apeleze la nouă forță de muncă.
Statul român are obligația legală și morală de a asigura o tranziție previzibilă și efectivă între cele două regimuri. Lucrătorii străini nu pot fi lăsați pe dinafara legii și amenințați cu măsuri de returnare pentru că procedura impusă de stat nu poate fi parcursă înainte de expirarea dreptului lor de ședere.
Solicitările Centrului de Resurse Juridice:
1. Aplicarea dispozițiilor tranzitorii pentru titularii vizelor
Solicităm IGI să aplice integral art. 49 alin. (6) din OUG nr. 32/2026 și dispozițiile legislației anterioare la care acesta trimite. În situația persoanelor intrate în România cu una dintre vizele protejate de această normă, IGI trebuie să permită depunerea și soluționarea, potrivit vechii legislații, a cererii noului angajator pentru obținerea noului aviz de angajare. Organizarea circuitului administrativ și trimiterea către procedura generală din platformă nu pot înlătura aplicarea dispoziției tranzitorii.
2. Protecția persoanelor afectate de blocajul practic
Solicităm IGI să confirme și să facă public faptul că obligația de prezentare pentru declararea adresei, prevăzută de art. 52 alin. (2) din OUG nr. 32/2026, se aplică persoanelor al căror drept de ședere încetase la data intrării în vigoare a ordonanței sau a încetat în interiorul termenului de 60 de zile prevăzut de acest articol. Persoanele al căror drept de ședere încetează ulterior trebuie să poată beneficia de termenul prevăzut la art. 52 alin. (1), până la 31 decembrie 2026, dacă îndeplinesc celelalte condiții legale și împotriva lor nu a fost stabilită obligația de returnare.
În subsidiar, dacă IGI consideră că art. 52 alin. (2) nu permite această interpretare, solicităm autorității să comunice public această poziție și să sesizeze de îndată Ministerul Afacerilor Interne în vederea inițierii demersurilor pentru promovarea modificărilor legislative necesare, astfel încât persoanele care au intrat în ședere ilegală după expirarea termenului de 60 de zile să nu fie excluse din mecanismul deschis până la 31 decembrie 2026.
De asemenea, în subsidiar, solicităm IGI să confirme că persoanele al căror drept de ședere încetează după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 52 alin. (2) și până la 31 decembrie 2026 pot fi încadrate în muncă prin procedura cererii unice. După
înregistrarea cererii conform art. 56 alin. (9) – (12) din OUG nr. 194/2002, acestora trebuie să le fie aplicate dispozițiile art. 81 alin. (5) din același act normativ: situația fiecărei persoane trebuie analizată individual, cu respectarea principiului proporționalității, pentru a se decide amânarea emiterii deciziei de returnare până la finalizarea procedurii, și neemiterea acesteia în cazul aprobării cererii unice.
Având în vedere caracterul extrem de urgent al situației expuse, precum și impactul direct pe care întârzierea rezolvării îl are asupra celor afectați, vă adresăm rugămintea fermă de a analiza prezenta solicitare și de a acționa cu cea mai mare celeritate.
Semnatari:
Centrul de Resurse Juridice
Colectiva Rotii
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația Bud’s Flowers
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Miriam Țepeș-Handaric, reporter
Ioan Stoleru, reporter
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS
Asociația Suryam
Asociația Divers
Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică (ECLER)
Dr Ioana Jipa-Musat, cercetator economie-politica, Royal Holloway, University of London
Iulia Hau, jurnalista
Asociația Institutul de Cercetare Făgăraș
Fundația Mihai și Maria Frățilă
Asociatia The Future is Roma
Centrul FILIA
Asociația Rădăuțiul Civic
Asociația Sens Pozitiv
Alina Dumitriu, navigatoare pacienți
Oana Mateescu, lector universitar
Maria-Luiza Apostolescu, consultant politici publice
Andrei-Constantin Gudu, jurnalist
Ioana Simina Popescu, cercetător Universitatea din Vienna
Asociația Novapolis – Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare
Asociația Rise-OUT
Asociația Română pentru Cooperare și Dezvoltare Internațională (ARCADIA)
Centrul de integrare pentru migranți Brașov (ARPCPS)
