Centrul de Resurse Juridice a organizat în data de 15 aprilie a.c. în parteneriat cu Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse și culte a Senatului României, conferința internațională „Drepturile persoanelor instituționalizate: Monitorizare, justiție și responsabilitate”.
Evenimentul, desfășurat în Sala Avram Iancu a Parlamentului, a reunit peste 60 de reprezentanți ai autorităților legislative și executive, experți din domeniile justiției, sănătății, poliției, serviciilor sociale, precum și ai societății civile, și a adus în atenția publică, încă o dată, necesitatea unei abordări integrate pentru protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale aflate în instituții rezidențiale și spitale de psihiatrie.
În cadrul celor trei sesiuni tematice, au fost abordate subiecte precum: rolul monitorizării independente și al reacțiilor instituționale prompte; dificultățile întâmpinate în investigarea abuzurilor și audierea victimelor cu dizabilități; colaborarea dintre sistemul de justiție și serviciile medicale, cu accent pe nevoia de dezvoltare a psihiatriei comunitare.
Conferința a evidențiat lipsa unui cadru coerent de cooperare interinstituțională, precum și întârzieri grave în îndeplinirea angajamentelor asumate de autoritățile române în domeniul sănătății mintale și al protecției drepturilor fundamentale.
Conferința a fost deschisă de Rodica Cușnir, senator și președinta Comisiei pentru drepturile omului, care a subliniat nevoia de a pune pe agenda publică modul în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități în contextul multiplelor vulnerabilități.
Georgiana Pascu, managerul Programului „Pledoarie pentru demnitate” al Centrului de Resurse Juridice, a încheiat sesiunea introductivă formulând o serie de propuneri pentru perioada următoare:
- Programe de formare obligatorie în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități;
- Elaborarea și aplicarea uor dispoziții etice în material audierii persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale;
- Crearea unei rețele de psihologi și ofițeri de poliție care să ofere sprijin victimelor;
- Instruirea ofițerilor de poliție în privința procedurilor speciale de audiere, precum și asigurarea prezenței unui psiholog la audieri și amenajarea unor camere speciale pentru audierea copiilor și adulților cu sau fără dizabilități.
„Până atunci, se pare că doar prin vizitele de monitorizare inopinate vedem realitatea: copii izolați, pacienți sedați și clădiri în ruină.”
Sesiunea 1: Drepturile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități – Organele de control ale statului și monitorizarea independentă
Această sesiune a evidențiat deficiențe grave în sistemul de protecție. Pe lângă măsurile punctuale aplicate, amenzile din 2024 impuse de Inspecția Sanitară de Stat, Ministerul Sănătății și Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială au însumat 1.500.000 lei.
Instituția Avocatului Poporului a subliniat necesitatea transmiterii de către ANPDPD a unor instrucțiuni sau instrumente de lucru către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, privind nelegalitatea măsurilor de contenționare în centrele rezidențiale și indicarea procedurilor de intervenție în cazuri grave. A fost reiterată și necesitatea completării legislației în domeniul sănătății mintale de către Ministerul Sănătății.
Sesiunea 2: Realități și provocări în audierea victimelor cu dizabilități
Adrian Ciobanu, comisar-șef și șef serviciu în cadrul Direcției Investigații Criminale – IGPR, a prezentat o analiză detaliată a dosarelor privind abuzurile comise în centrele rezidențiale pentru persoane cu dizabilități din județul Ilfov, subliniind provocările practice și responsabilitatea instituțiilor în protejarea drepturilor fundamentale ale victimelor.
Andrei Moșneag, comisar-șef și împuternicit șef serviciu la BCCO Târgu Mureș, a prezentat un studiu de caz privind dificultățile concrete întâmpinate în audierea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, evidențiind lipsa nevoia unor resurse adaptate și necesitatea formării de personal specializat.
Cătălin Popescu, procuror și consilier al Procurorului General, a oferit o perspectivă interdisciplinară asupra rolului procurorului în anchetele privind abuzurile din centre, propunând îmbunătățirea tehnicilor de audiere și formarea continuă a specialiștilor. A evidențiat și importanța facilitatorilor în audierea persoanelor cu dizabilități.
„Facilitatorii în audierea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale reprezintă o componentă esențială în procedurile penale. O tulburare mintală nu împiedică furnizarea de dovezi de încredere. Este important să înțelegem că dreptul de a fi audiat trebuie respectat, iar cadrul legal existent susține acest lucru. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la articolul 13 alineatul (1), prevede clar: ‘Statele părți vor asigura acces efectiv la actul de justiție pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv prin asigurarea de ajustări de ordin procedural și adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanți direcți și indirecți, inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv în fazele de investigație și alte etape preliminare.’
De asemenea, Directiva 2012/29/UE stabilește, la articolul 3 alineatul (2), obligația statelor membre de a furniza informații victimelor ‘într-un limbaj simplu și accesibil, verbal sau în scris’, ținând cont de orice dizabilitate care ar putea afecta înțelegerea sau exprimarea. În plus, articolul 23 alineatul (2) litera b) prevede că, în cursul cercetărilor penale, ‘audierea victimei se desfășoară de către sau prin intermediul unor profesioniști pregătiți în acest scop’. Această prevedere a fost transpusă în dreptul intern prin articolul 111 alineatul (6) din Codul de procedură penală, care prevede că: ‘În cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condițiile legii existența unor nevoi specifice de protecție, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri (…): b) audierea acestora prin intermediul sau în prezența unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor.’
Prin urmare, avem nu doar obligația legală, ci și responsabilitatea morală de a asigura participarea efectivă a persoanelor cu dizabilități în procesul penal, într-un mod care să respecte demnitatea și drepturile acestora.”
Reprezentantul BCCO a relatat și o experiență personală emoționantă din timpul unei vizite în centrul unde au fost transferate victimele dintr-un centru rezidențial din județul Mureș, remarcând dificultatea de a înțelege nevoile specifice ale acestor persoane și necesitatea ajustărilor procedurale pentru asigurarea accesului la justiție.
„Studiind legile și strategiile existente în domeniul traficului de persoane, ale protecției victimelor și ale furnizării de asistență, se poate observa că aceste drepturi sunt, în mare parte, reglementate. Cu toate acestea, ele nu sunt întotdeauna puse în practică în modul în care sunt descrise în documentele oficiale. În timpul anchetei desfășurate în dosarul instrumentat de DIICOT Târgu Mureș, am avut o experiență personală care mi-a confirmat complexitatea și delicatețea lucrului cu persoane cu dizabilități. După ce am ajuns în centrul unde fuseseră transferate persoanele cu dizabilități din fostul centru din județul Mureș, acestea au fost informate că poliția va veni să discute cu ele. Una dintre victime a venit la mine, m-a salutat, m-a prins de mână și mi-a cerut să merg în camera lui, deoarece avea ceva important de spus. I-am explicat că vom discuta în cadrul audierii și că va putea să-mi spună atunci tot ce dorește, însă a insistat și nu mi-a dat drumul de mână.
Recunosc că am fost pus într-o situație ciudată și nu m-am simțit foarte confortabil. Totuși, l-am urmat zâmbind. Ajunși în camera lui, mi-a șoptit că a fost agresat fizic de unul dintre inculpați. I-am spus că tocmai de aceea suntem acolo și că vom discuta mai multe la audiere. După această interacțiune, amândoi ne-am relaxat.Cred că nu este un lucru ușor să înțelegi faptul că aceste persoane sunt diferite și că au nevoie de o atenție și o înțelegere specială. Activitățile pe care le-am desfășurat au fost ajustări procedurale menite să faciliteze accesul lor la justiție, în conformitate cu prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – prevederi preluate și în legislația penală și în cea privind protecția victimelor.”
Sesiunea 3: Colaborarea interdisciplinară – Justiție și psihiatrie comunitară
Prof. Anna Linda Gröning, de la LawTransform – Universitatea din Bergen, a atras atenția asupra creșterii îngrijorătoare a utilizării internărilor psihiatrice obligatorii ca sancțiuni penale în Norvegia, cu impact negativ asupra drepturilor fundamentale.
Dr. Adela Sălceanu și Dr. Lucian Paziuc, ambii medici psihiatri, cu expertiză și în domeniul psihiatriei comunitare, au adus în discuție tema „Cui îi este frică de psihiatria comunitară?”, subliniind rezistența la schimbare a profesioniștilor și necesitatea unei reforme de profunzime.
Dr. Sălceanu a menționat hotărârile CEDO împotriva României și a prezentat concluziile unui studiu internațional asupra procesului de dezinstituționalizare. A subliniat că miza este colaborarea între Ministerele Sănătății, Muncii și autoritățile locale, cu pacientul în centru.
„Miza este colaborarea reală între Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și direcțiile de asistență socială din cadrul autorităților locale. Nu putem construi un plan coerent dacă nu punem în centrul său nevoile pacientului. În plus, prin ancheta derulată și comunicarea directă a ofițerilor de poliție din cadrul BCCO Mureș cu victimele și martorii cu dizabilități intelectuale și psihosociale – în dosarul instrumentat de DIICOT Târgu Mureș – s-a creat un standard de bună practică în ceea ce privește ajustările procedurale. Acest standard completează demersurile inițiate de Centrul de Resurse Juridice împreună cu Ministerul Public, prin formarea unei rețele de 30 de specialiști – facilitatori în comunicarea cu victimele, martorii și suspecții cu dizabilități intelectuale și psihosociale – în cadrul procesului penal.”
„Nu putem crea un plan coerent dacă nu punem în centru nevoile pacientului.”
Dr. Paziuc a propus soluții concrete precum terapia ocupațională și sprijinul pentru viață independentă, și a afirmat:
„Este esențial demersul de a crea punți între noi, ca instituții, pentru ca mai apoi să putem construi punți între beneficiari sau pacienți și comunitate. Din păcate, realitatea din teren arată că beneficiarii sau pacienții ajung adesea să fie o minge de ping-pong, plimbați de la un minister la altul. De aceea, insist asupra necesității de a gândi unități comune, dedicate persoanelor cu dizabilități severe și nevoi speciale. Trebuie să eliberăm spitalele de psihiatrie și secțiile de măsuri de siguranță de cazurile pentru care soluția adecvată ar fi regândirea serviciilor de reabilitare din comunitate. Mă refer la pacienții care au săvârșit fapte penale și au fost internați sub incidența articolului 110 din Codul penal, dar care nu pot fi vindecați sau ameliorați din cauza unor afecțiuni psihiatrice cronice, severe, fără potențial de recuperare – cum ar fi demențele avansate sau deficiențele mintale severe – și/sau care nu beneficiază de o rețea de sprijin social sau familial adaptată nevoilor lor. Iar acolo unde reabilitarea nu este posibilă – pentru că există și astfel de cazuri – este de datoria noastră, ca profesioniști, să le oferim acestor persoane condiții optime de viață, decente, care să respecte demnitatea umană, în condiții de siguranță pentru ele și pentru cei din jur, la un standard cât mai ridicat al calității vieții.”
Radu Geamănu, reprezentantul Ministerului Justiției, a arătat că:
„Există un cadru legislativ amplu pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, reglementat atât prin convenții internaționale – precum Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (OPCAT), Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția Europeană pentru prevenirea torturii – cât și prin legislația națională, cum ar fi Constituția României, Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului și Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale. Potrivit dispozițiilor Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii – preluate în legislația națională prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului – orice persoană instituționalizată este considerată privată de libertate. În consecință, persoanelor aflate în spitale de psihiatrie, în unități de măsuri de siguranță, în instituții rezidențiale publice sau private pentru persoane adulte cu dizabilități, ori în servicii rezidențiale pentru copii, trebuie să li se asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale și accesul neîngrădit al mecanismelor de monitorizare. Implementarea Planului de acțiune național în domeniul psihiatriei – elaborat ca urmare a condamnărilor României la CEDO – presupune o colaborare reală, nu doar între serviciile de psihiatrie și organele judiciare, ci între toate instituțiile cu atribuții în domeniu. Scopurile sunt multiple: respectarea drepturilor omului, eficientizarea activității instituționale, adaptarea procedurilor judiciare și prevenirea abuzurilor.”
Elisabeta Moldovan, autoreprezentantă, membră a Asociației CevaDeSpus din Timișoara, a încheiat conferința cu o mărturie emoționantă:
„Întrebarea mea este: de ce durează atât de mult dezinstituționalizarea? Știu că este un proces greu, dar cred că se poate face. Fiecare persoană care a ieșit din instituție poate trăi în comunitate ca voi. Avem consiliere, mergem la medic, toți putem trăi așa. Cred că centrele trebuie închise și trebuie create servicii în comunitate. Bani există, doar voință trebuie și multă muncă.”
Cyntia Deaconescu, Adjunct Avocatul Poporului a arătat că „Am constatat cu satisfacție că majoritatea propunerilor formulate în rapoartele speciale publicate de instituția noastră în 2024 au fost incluse în Planul de Acțiune 2024–2029. Vom monitoriza cu interes implementarea acestui plan de către autorități. În calitatea sa constituțională de apărător al drepturilor omului, Avocatul Poporului monitorizează constant situația persoanelor instituționalizate, având în vedere vulnerabilitatea și particularitățile acestora, precum și consecințele grave pe care această situație le poate avea asupra drepturilor fundamentale. Am constatat cu satisfacție că majoritatea propunerilor de completare a legislației și de luare a unor măsuri administrative, formulate în cadrul rapoartelor speciale publicate de instituția Avocatului Poporului – Monitorizarea implementării deciziilor CEDO în cazul internărilor nevoluntare în spitalele de psihiatrie (2024) și Dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități, respectiv pacienții a căror situație socială determină prelungirea spitalizării pentru perioade nedeterminate (2024) – au fost preluate în Planul de Acțiune 2024–2029 elaborat de Guvern pentru executarea hotărârilor CEDO în domeniul sănătății mintale. Monitorizăm cu interes măsurile concrete de implementare ale acestui plan de către autorități. Am reafirmat, prin recomandările adresate recent autorităților publice, nevoia unei reforme reale în domeniul sănătății mintale – un domeniu care trebuie tratat integrat cu cel al asistenței sociale, standardizat și finanțat corespunzător. Este necesară implicarea coordonată a tuturor autorităților de resort pentru identificarea de soluții integrate care să permită persoanelor cu dizabilități accesul la îngrijiri medicale și sociale adecvate. De asemenea, este imperativă completarea și clarificarea cadrului legal privind statutul persoanelor instituționalizate, precum și promovarea unui parteneriat activ între autoritățile publice, prin cooperare eficientă între toate instituțiile cu atribuții conexe domeniului sănătății mintale – inclusiv cu Avocatul Poporului.”
Mioara Comana, Inspecția Sanitară de Stat:
„Condițiile igienico-sanitare necorespunzătoare și nerespectarea normelor privind hrana constituie aproximativ 50% din neconformitățile constatate în urma controalelor din centrele rezidențiale.”
Gina Popescu, director Inspecția Socială din cadrul ANPIS:
„Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), împreună cu inspectorii sociali din întreaga țară, sprijină în mod constant parteneriatul cu organizațiile neguvernamentale care derulează programe dedicate apărării drepturilor persoanelor cu dizabilități. ANPIS este deschisă colaborării și menține un dialog activ cu organizațiile care acționează în domeniul drepturilor omului și care reprezintă interesele persoanelor vulnerabile. Considerăm că aceste parteneriate sunt esențiale pentru a răspunde eficient nevoilor celor aflați în situații dificile și pentru a promova un cadru echitabil și incluziv.
Pe această cale, dorim să mulțumim atât Centrului de Resurse Juridice, cât și Consiliului de Monitorizare pentru situațiile semnalate inspectorilor sociali în timpul vizitelor desfășurate în cadrul serviciilor sociale. Intervenția noastră în aceste cazuri va fi întotdeauna una imediată.
Avem convingerea că această colaborare este esențială. Instituțiile publice și societatea civilă au o responsabilitate comună: aceea de a proteja și promova drepturile persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate.”
Concluzii
Conferința a evidențiat, în mod clar, că protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități instituționalizate nu poate fi realizată în absența unei cooperări reale, susținute și funcționale între toate instituțiile cu responsabilități în domeniul sănătății mintale, al justiției și al asistenței sociale. Participanții au subliniat necesitatea urgentă a unor reforme legislative și administrative coerente, care să pună în centru persoana – cu nevoile, demnitatea și dreptul ei de a trăi în comunitate. Standardele internaționale deja ratificate de România oferă cadrul necesar, însă punerea lor în aplicare rămâne fragmentară și insuficientă fără voință politică, finanțare adecvată și formare specializată a profesioniștilor.
Totodată, au fost prezentate bune practici concrete – precum rețeaua de facilitatori în comunicarea cu victimele cu dizabilități din cadrul sistemului de justiție – dar și situații grave observate în teren, de la contenționări fizice nelegale și sedare excesivă, până la lipsa unor servicii alternative în comunitate. Mesajul comun al participanților a fost clar: este momentul pentru trecerea de la identificarea disfuncționalităților, la intervenție, responsabilitate și reformă sistemică. Persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale nu mai pot aștepta.
Luând în considerare aspectele prezentate, CRJ a reținut trei linii principale de intervenție în perioada următoare:
1. Inițierea unei coaliții naționale interinstituționale pentru implementarea standardelor procedure adaptate în justiție pentru persoanele cu dizabilități intelecuale și/sau psihosociale
Pornind de la modelul rețelei de facilitatori și din intervențiile invitaților, CRJ ar putea constitui și coordona o platformă interinstituțională permanentă, care să reunească actori din justiție, sănătate mintală, poliție și ONG-uri. Obiectivele ar include:
- dezvoltarea de protocoale comune pentru audierea persoanelor cu dizabilități intelectuale, instituționalizate;
- armonizarea procedurilor între sistemul judiciar și serviciile sociale/sănătate mintală;
- crearea unui observator național privind accesul efectiv la justiție al persoanelor instituționalizate.
2. Elaborarea unui mecanism de alertă rapidă pentru raportarea și intervenția în cazuri de abuz în instituții – dezvoltând platforma ”Ceasul Bun”
Inspirat de colaborarea dintre CRJ, ANPIS și Consiliul de Monitorizare menționată de Gina Popescu, CRJ ar putea propune și pilota un mecanism de alertă rapidă care:
- să permită raportarea anonimă și securizată a abuzurilor din centre rezidențiale;
- să activeze o reacție imediată din partea unui grup mixt format din inspectori sociali, psihologi și avocați din material drepturilor omului;
- să colecteze date sistematice.
3. Campanie națională pentru dezinstituționalizare și acces la servicii în comunitate, cu vocea autoreprezentanților în prim-planPornind de la mărturia Elisabetei Moldovan și de la apelurile Dr. Paziuc și Dr. Sălceanu, CRJ ar putea lansa o campanie națională de advocacy care:
- să deconstruiască miturile despre imposibilitatea vieții independente pentru persoanele cu dizabilități severe;
- să promoveze modele de servicii comunitare funcționale (sprijin pentru viață independentă, locuire în comunitate, rețele de suport);
- să includă ca voci centrale autoreprezentanți care au trăit în instituții și care pot contribui direct la schimbarea mentalităților și politicilor.
