Conferință finală – Dreptate pentru victimele cu dizabilități.

Pe 28 noiembrie, la Târgu Mureș, a avut loc evenimentul final organizat în cadrul proiectului „Dreptate pentru victimele cu dizabilități,” axat pe evaluarea situației drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale plasate în instituții:

  • Analiza aplicării procedurilor pentru victime cu dizabilități intelectuale și psihosociale în dosare penale.
  • Analiza seviciilor oferite acestora: juridice, psihologice, sociale.
  • Observarea și îmbunătățirea procedurilor pentru protejarea victimelor.

CRJ a prezentat concluziile preliminare obținute în urma interacțiunii directe cu victimele din județele Brăila, Covasna, București-Ilfov, Neamț, Mureș, Maramureș și Vâlcea. În cadrul sesiunii, s-a discutat despre răspunsurile și implicarea autorităților publice centrale și locale, precum Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și alte instituții relevante, în protecția drepturilor acestor persoane vulnerabile.

Constatări în domeniul medical:

  • Intervenții neunitare – uneori rapide, alteori întârziate din cauza documentației incomplete
  • Unele evaluări medicale, medico-legale, nu au rămas / nu au fost identificate la dosar
  • Aparent, documente medicale rămase la organele judiciare, ca documente ale investigației – cauzând în opinia DGASPC în întârzieri în intervenții (până la 2 luni)
  • Unele dificultăți în evaluarea inițială, ar fi fost utile informații mai multe de context
  • Evaluările psiho-medicale nu au relaționat comportamentele victimelor cu tipul de abuzuri cărora au fost supuse
  • Diagnostice inconsistente și lipsa continuității tratamentului
  • Probleme cronice de sănătate gestionate necorespunzător
  • Lipsa coordonării între personalul medical și cel al centrelor

Constatări în domeniul juridic:

  • Victimele nu au fost suficient sau corect informate despre drepturile lor.  Într-un singur caz am identificat la dosar un document care atesta informarea victimei cu privire la drepturile acesteia în procesul penal. Câteva victime (din subsol Bărdești) au relatat că au primit de la organul judiciar un document și o informare referitoare la drepturi.
  • Nu toate victimele au beneficiat de asistență din oficiu. Neclar dacă a existat un dialog real între victime și apărători.
  • Neclaritate procesuală – persoane aflate în situații similare au dobândit calități procesuale diferite – unele de martor, altele de victimă. Puține victime sunt constituite părți civile.
  • Multe victime au în continuare situația neclară în ceea ce privește tutorii, multe nu au desemnați tutori
  • Posibile conflicte de interese în numirea unui reprezentant sau angajat al DGASPC ca tutori
  • A lipsit aproape în totalitate aplicarea actualelor proceduri cu caracter general – Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor
  • Victimele nu par să fi fost înscrise în Registrului special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie

Constatări în domeniul psihologic:

  • Unele victimele nu beneficiază de consiliere psihologică regulată.
  • Intervenții inadecvate pentru traume și comorbidități
  • Pentru multe victime, activități zilnice limitate, fără stimulare cognitivă sau motorie
  • Planuri de relocare a victimelor în LMP (neclar dacă au fost avute în vedere riscurile legate de autonomie, posibile decompensări)

Constatări transversale.

În urma analizei transversale, au fost identificate mai multe deficiențe critice care afectează protecția și sprijinul oferit victimelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale plasate în instituții. O problemă majoră este reprezentată de lipsa unei comunicări eficiente între Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC-uri), centrele rezidențiale și autoritățile judiciare. Această deficiență a dus la necunoașterea în timp real a situației victimelor, afectând astfel desfășurarea procedurilor penale și a intervențiilor la nivelul centrelor.

De asemenea, s-a constatat absența unui dosar unic care să conțină informații esențiale despre victime, precum condițiile în care au fost găsite, istoricul în sistemul social și medical sau planurile de intervenție. Lipsa unei astfel de evidențe centralizate a îngreunat colaborarea între profesioniști și a afectat trasabilitatea informațiilor. Mai mult, nu există o documentare clară a comportamentului victimelor înaintea evenimentelor care fac obiectul dosarelor penale, ceea ce limitează capacitatea autorităților de a înțelege pe deplin contextul situației.

O altă lacună identificată este lipsa instruirii personalului din centre în ceea ce privește recunoașterea și gestionarea statutului de victimă al beneficiarilor. În plus, agențiile specializate, precum Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (ANITP), nu au fost implicate în mod adecvat pentru a sprijini personalul centrelor sau cadrele medicale în gestionarea acestor cazuri. Relocările repetate ale victimelor au agravat situația, contribuind la retraumatizarea acestora și subminând eforturile de recuperare și reintegrare.

Evenimentul a oferit un cadru profesionist de dezbatere, reunind experți, reprezentanți ai instituțiilor publice și ai societății civile, în vederea identificării problemelor legislative și operaționale care împiedică accesul efectiv al victimelor la drepturile garantate de lege.

Evenimentul are loc în cadrul proiectului „Dreptate pentru victimele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale”, derulat de Centrul de Resurse Juridice, cofinanțat de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, cu sume rezultate din active confiscate în proceduri judiciare penale.
Sprijin pentru victime și comunitate – Infractorii plătesc