Comentarii privind incoerenţele legislative în materia incompatibilităţilor

28.02.2011

Plecând de la două situaţii reale apărute în ultimul timp, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a identificat mai multe probleme de coerenţă legislativă în materia incompatibilităţilor şi care pot face obiectul unui proiect de lege ferenda. CRJ consideră că procedura de constatare a incompatibilităţilor pentru parlamentari şi pentru aleşii locali trebuie modificată.

1. Procedura de constatare a incompatibilităţilor în cazul senatorilor şi de deputaţilor creează confuzii.

În cazul incompatibilităţilor senatorilor şi deputaţilor, conform art. 83, alin. 4 din Legea nr. 161/19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, lege organică, “procedura de constatare a incompatibilităţii este cea prevazută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Regulamentul Senatului”.

Această prevedere legală, aplicabilă senatorilor şi deputaţilor, este confirmată de o altă lege organică, şi anume Legea nr. 144/2007 cu modificările şi completările ulterioare[i], care la art. 63, alin. 2 prevede că: “dispoziţiile privind incompatibilităţile prevăzute la art. 80-110 din cap. III, titlul IV, cartea I, precum şi cele prevăzute la art. 115-117 din cap.VII, titlul IV, cartea I din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sunt şi rămân în vigoare”.

Ca urmare a acestor texte de lege, Regulamentele Senatului şi Camerei Deputaţilor prevăd o procedură specifică de constatare a incompatibilităţilor.

Astfel, art. 181 din Hotărârea nr. 28/2005 privind regulamentul Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, precizează că „senatorul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege”.

Apoi, art. 183 din Regulament stabileşte cum „cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat cu votul majorităţii membrilor săi”.

Procedura este similară şi în cazul Regulamentului Camerei Deputaţilor. Conform art. 200 din Regulament, deputaţii care se află în incompatibilitate trebuie să demisioneze din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 30 de zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate. Art. 202 din Regulament prevede că „în cursul termenului prevăzut la art. 200, deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua să o desfăşoare în viitor, care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege”. Cazurile de incompatibilitate, cnform art. 204 din Regulament, „vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi”.

Această procedură de constatare a fost urmată de mai mulţi senatori în anul 2008 şi 2009. Astfel, Doina Silistru, Paul Ichim, Mircea Diaconu, Liviu Câmpanu, Liviu Titus Paşca, Dan-Coman Şova, Ioan Mang, Mircea Cinteză, Ţuţuianu Al. Adrian etc au informat biroul permanent al Senatului cu privire la activităţile suplimentare pe care le desfăşoară. În pe baza acestor declaraţii, Comisia Juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a analizat situaţiile de incompatibilitate şi a concluzionat, în rapoartele nr. XIX/792/23 decembrie 2008, XIX/83/30 ianuarie 2009, XIX/153/2009/03.03.2009, că senatorii analizaţi nu se află în situaţie de incompatibilitate.

Normele procedurale de mai sus se află în conflict cu prevederile Legii nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normativ.

Astfel, art. 8, alin. 2 din legea nr. 176/2010 stabileşte că activitatea de evaluare a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, inclusiv deputaţii şi senatorii, este desfăşurată de Agenţia Naţională de Integritate. Agenţia, dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, identifică elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, urmează procedura detaliată în art. 20-25 din Legea nr. 176/2010. Raportul de evaluare se comunică, pentru senatori şi deputaţi, „Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancţiunile disciplinare potrivit legii şi regulamentului Camerei respective” (art. 26, alin.1, lit. d din Legea nr. 176/2010).

Această procedură a fost urmată de Agenţia Naţională de Integritate în cazul a trei senatori, Paul Ichim, Mircea Diaconu şi Mircea Cinteză, cu privire la activităţile cărora s-a pronunţat în 2008 şi Comisia Juridică a Senatului. Astfel, ANI a emis în data de 27.01.2011, două rapoarte de evaluare prin care constata că senatorii Mircea Diaconu şi Mircea Cinteză se află în situaţie de incompatibilitate, iar, în data de 04.02.2011, un raport de evaluare prin care constata că senatorul Paul Ichim se află în incompatibilitate.

Cei trei senatori au fost cercetaţi prin două proceduri diferite pentru aceleaşi fapte, în prima procedură activităţile desfăşurate nefiind considerate incompatibile cu statutul de senator în timp ce, prin a doua procedură, aceleaşi activităţi desfăşurate au fost considerate incompatibile cu statul de senator.

În această speţă ne aflăm într-un conflict între avizul Comisiei Juridice şi evaluarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest cadru legal creează instabilitate, lipsă de predictibilitate, incoerenţă, lipsă de celeritate, complexitate, într-o materie simplă şi clară, precum este materia incompatibilităţilor. Incompatibilitatea devin un subiect de apreciere între mai multe autorităţi şi instituţii.

Acest cadru legal contrazice principiul „ne bis in idem” (nicio persoana nu poate sa fie judecată de două ori pentru aceeaşi faptă).

Centrul de Resurse Juridice apreciază că se impune modificarea cadrului legal prin instituirea unui mecanism legal simplu, general aplicabil, rapid şi transparent de constatare a situaţiilor de incompatibilitate, care să ofere toate garanţiile pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

 

2. Procedura de constatare a incompatibilităţilor în cazul aleşilor locali creează confuzii.

În cazul aleşilor locali (consilieri locali, judeţeni, viceprimar, vicepreşedinte de consiliu judeţean), există trei proceduri diferite prin care poate fi constată o situaţie de incompatibilitate.

O primă procedură este reglementată de legea nr. 393/2004 privind statul aleşilor locali. Art. 9, alin. 2, lit. b. prevede „Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: incompatibilitate”. Alin. 3 al art.9 stabileşte şi procedura de urmat în acest caz: „încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, dupa caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier”.

Această cale a fost urmată de consilierii locali din cadrul Conslilui local Orşova, care prin hotărârea nr. 85/26.10.2009 au constatat încetarea mandatului de consilier local al domnului Ungureanu Valeru pe motiv de incompatibilitate, şi anume faptul că societatea comercială la care sunt asociate rudele sale de gradul I derulează contracte cu Primăria Orşova. Hotărârea a fost atacată în instanţa de contencios administrativ de către Prefectul judeţului Mehedinţi. Secretarul Municipiului Orşova a sesizat în acest caz Agenţia Naţională de Integritate şi prefectul, în baza unor proceduri alternative, detaliate mai jos.

O a doua procedură este reglementată de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, lege organică. Art. 91, alin. 4 stabileşte că „în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele doua funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoana poate sesiza secretarul unitatii administrativ-teritoriale”. Procedura mai prevede că ordinul emis de prefect poate fi atacat la instanta de contencios administrativ competentă.

Această cale a fost urmată tot de consilierii locali din cadrul Conslilui local Orşova, care au sesizat prefectul judeţului Mehedinţi, atât pentru constatarea incompatibilităţii domnului Ungureanu Valeru, cât şi pentru constatarea incompatibilităţii primarului municipiului Orşova, Brăgaru Constantin Adrian. Prefectul s-a adresat Secretarului Municipiului Orşova, solicitând să facă verificari şi să întocmească referatul cu propuneri pe baza căruia să emită ordinul de încetare de drept a mandatului primarului. Secretarul Municipiului Orşova a răspuns la solicitarea Prefectului, precizând că „verificarea stării de incompatibilitate excede atribuţiilor secretarului, în acest sens fiind înfiinţată Agenţia Naţională de Integritate”. Secretarul Municipiului Orşova a transmis şi o sesizare oficială cu acest caz la Agenţia Naţională de Integritate.

A treia procedură legală este, aşadar cea în faţa Agenţiei Naţionale de Integritate. Astfel, art. 8, alin. 2 din legea nr. 176/2010 stabileşte că activitatea de evaluare a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, inclusiv aleşii locali, este desfăşurată de Agenţia Naţională de Integritate. Agenţia, dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, identifică elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, urmează procedura detaliată în art. 20-25 din Legea nr. 176/2010. Raportul de evaluare se comunică, pentru aleşii locali, cu excepţia primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene, consiliului local sau, după caz, consiliului judeţean, care va aplica o sancţiune disciplinară, potrivit legii, iar pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene – instituţiei prefectului; (art. 26, alin.1, lit. h şi i din Legea nr. 176/2010).

În această a doua speţă ne aflăm într-un conflict între hotărârea consilului local, ordinul prefectului şi evaluarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Spre deosebire de prima speţă în care există două soluţionări divergente, în această speţă nu există nicio soluţionare: hotărârea consilului local este suspendată sau anulată de instanţă, prefectul nu a emis niciun ordin iar Agenţia Naţională de Integritate nu a emis un raport de evaluare.

Centrul de Resurse Juridice apreciază că se impune modificarea cadrului legal prin instituirea explicită a procedurii în faţa ANI ca procedură principală, urmând ca, în funcţie de raportul de evaluare al ANI rămas definitiv prin care se constantă incompatibilitatea, consiliul local şi prefectul să fie obligaţi să emită hotărârile sau ordinele privind încetarea de drept a mandatului.

Chiar şi în aceste condiţii, procedura legală va continua să fie complexă şi lipsită de celeritate pentru că atât raportul de evaluare al ANI va putea fi atacat în instanţă, cât şi hotărârile şi ordinele emise de consiliul local, respectiv prefect, în baza rapoartelor de evaluare definitive al ANI, vor putea la rândul lor fi atacte în instanţă.

 

 


[i]Formă actualizată până la data de 5 septembrie 2010, cu modificările şi completările aduse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010.

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann