Pe 17 iulie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat definitiv România în Cazul Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României.
CRJ a sesizat Curtea în numele domnului Valentin Câmpeanu (reclamant) la 2 octombrie 2008 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenție), cererea fiind înregistrată cu nr. 47848/08. Pe durata procesului, CRJ a beneficiat de consiliere din partea Interights, un ONG din Londra cu activitate în litigii pe drepturile omului.
În sentința definitivă, judecătorii CEDO au hotărât cu unanimitate că autorităţile române au încălcat art. 2 al Convenției – Dreptul la viață – atât sub aspect material, cât şi sub aspect procedural. De asemenea, judecătorii CEDO au hotărât cu unanimitate încălcarea art. 13 din Convenţie – Dreptul la un recurs efectiv -, coroborat cu art. 2 din Convenţie, de către autoritățile Române.
Am fost singur pe lume, singur în fața abuzurilor unui sistem nereformat, a unor practici care amintesc de psihiatria politică din perioada comunistă. După 10 ani mi s-a făcut dreptate. Mă numesc Valentin Câmpeanu și am murit pe 20 februarie 2004 la Spitalul de Psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă maximă Poiana Mare. Astăzi, pe 17 iulie 2014, CEDO a decis că din cauza indiferenței statului român, reprezentanții săi de-atunci se fac vinovați de moartea mea.
Decizia de astăzi nu e pentru mine, nu mă mai ajută, e pentru cele peste 20 de mii de persoane cu dizabilități mintale care sunt ca mine, singure pe lume.
Decesul lui Valentin Câmpeanu
1. Originea cauzei
Valentin Câmpeanu a fost un tânăr de etnie romă. Născut la 15 septembrie 1985, având tată necunoscut, a fost abandonat la naştere de mama sa, Florica Câmpeanu (decedată în 2001). A fost dus la orfelinat, Centrul din Corlate, în care a crescut.
În 1990, Valentin Câmpeanu a fost depistat ca seropozitiv. Întrucât medicii l-au diagnosticat ulterior cu „întârziere mintală profundă, QI = 30, infecţie cu HIV”, a fost încadrat în gradul „grav” de handicap. Ulterior, a prezentat diverse simptome asociate virusului HIV, ca de exemplu tuberculoză pulmonară, pneumonie şi hepatită cronică.
În martie 1992, a fost transferat la Centrul pentru copii handicapaţi din Craiova şi, ulterior, în Centrul de plasament nr. 7 din Craiova („centrul de plasament”).
2. Examinările medicale de bilanţ efectuate în 2003 şi 2004
La 30 septembrie 2003, Comisia Judeţeană pentru Protecţia Copilului Dolj („comisia judeţeană”) a revocat măsura încredinţării domnului Câmpeanu, motivând că acesta a depăşit vârsta de 18 ani şi nu urma nicio formă de învăţământ.
Deşi asistentul social responsabil de cazul domnului Câmpeanu a recomandat un transfer la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică, comisia judeţeană a hotărât ca un asistent social responsabil de caz să facă demersurile necesare în vederea transferului domnului Câmpeanu la Spitalul Neuropsihiatric din Poiana Mare („SPM”). Hotărârea putea fi contestată, în condiţiile legii, la Judecătoria Craiova.
Domnul Câmpeanu nu a asistat personal la şedinţa comisiei judeţene şi nici nu a fost reprezentat.
La 14 octombrie 2003, Comisia de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Dolj a reevaluat starea de sănătate a domnului Câmpeanu. Aceasta a constatat doar infecţia cu HIV, care corespundea gradului „mediu” de handicap. S-a menţionat, de asemenea, că pacientul era „integrat social”.
Ulterior, la o dată neprecizată din octombrie sau noiembrie 2003, un asistent social şi un medic de la centrul de plasament au efectuat o examinare clinică de bilanţ asupra domnului Câmpeanu, condiţie prealabilă plasamentului acestuia într-un centru medico-social. În rubrica „reprezentant legal”, aceştia au scris „abandonat la naştere”; rubrica „persoană de contact în caz de urgenţă” a rămas necompletată. Diagnosticul indica „handicap mintal grav, seropozitivitate”, fără nicio referire la diagnosticul precedent (supra, pct. 9). Raportul examinării preciza: „necesită supraveghere şi asistenţă intermitentă pentru îngrijire personală” şi concluziona că domnul Câmpeanu era capabil să aibă grijă de propria persoană, însă cu ajutor semnificativ.
Prin scrisoarea datată 16 octombrie 2003, SPM a informat comisia judeţeană că nu-l putea interna pe domnul Câmpeanu, motivând că acesta era seropozitiv şi prezenta handicap mintal, iar spitalul nu era echipat pentru îngrijirea persoanelor cu asemenea patologii.
În urma acestui refuz, în perioada octombrie 2003 – ianuarie 2004, comisia judeţeană şi Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Dolj („DJPDC”) au solicitat sprijinul unor instituţii pentru găsirea unei unităţi sociale sau psihiatrice care să accepte internarea domnului Câmpeanu. DJPDC a precizat că SPM refuzase internarea pacientului din cauză că acesta era seropozitiv şi a solicitat cooperarea unităţilor respective, precizând că starea de sănătate a tânărului „nu necesită spitalizare, ci mai degrabă supraveghere continuă, în cadrul unei instituţii specializate”.
3. Internarea în Unitatea Medico-Socială Cetate
Comisia judeţeană a considerat, în final, că domnul Câmpeanu putea fi internat în Unitatea Medico-Socială Cetate („UMSC”), pe care o considera o unitate adaptată nevoilor acestuia. În cererea către UMSC, comisia a precizat doar că domnul Câmpeanu era seropozitiv, ceea ce corespundea unui grad mediu de handicap, fără să menţioneze dificultăţile sale de învăţare.
La 5 februarie 2004, domnul Câmpeanu a fost internat în UMSC. În procesul-verbal de transfer, întocmit de unitate şi trimis la CRJ la 5 martie 2004, se descria starea domnului Câmpeanu la internare; acesta se afla într-o stare avansată de „degradare psihică şi somatică”, era îmbrăcat într-un trening rupt, fără lenjerie intimă şi încălţăminte; acesta nu avea nici medicaţie antiretrovirală şi nici informaţii despre starea sa de sănătate; foaia de observaţie clinică întocmită la internare preciza că pacientul „refuză să coopereze”.
În declaraţiile date la parchet în data de 22 iulie 2004 în cadrul procedurii interne (prezentate în secţiunea B, infra), M.V., medicul curant al domnului Câmpeanu în centrul de plasament, a explicat faptul că pacientul nu primise medicamentele şi informaţiile corespunzătoare prin faptul că ea nu ştia la momentul respectiv dacă era necesară modificarea tratamentului având în vedere rezultatele ultimelor examinări (supra, pct. 9).
În urma examenului medical efectuat la internarea domnului Câmpeanu în UMSC, s-a consemnat diagnosticul „retard psihic sever, HIV seropozitiv şi malnutriţie”. Tânărul avea o înălţime de 1,68 m şi o greutate de 45 kg. S-a consemnat că pacientul „nu se poate orienta în timp şi spaţiu, nu poate mânca singur şi nu îşi poate efectua toaleta personală”.
În seara zilei de 6 februarie 2004, domnul Câmpeanu a devenit agitat. În foaia de observaţie întocmită de UMSC (supra, pct. 14) în dimineaţa zilei de 7 februarie 2004, s-a consemnat că pacientul „este violent, a agresat alţi pacienţi, a spart un geam, a rupt lenjeria de pat şi lenjeria de corp, precum şi perdelele”; i s-au administrat fenobarbital şi diazepam pentru a-l calma.
4. Examinarea medicală la SPM
La data de 9 februarie 2004, domnul Câmpeanu a fost transferat, în vederea examinării, diagnosticării şi tratamentului, la SPM, cea mai apropiată unitate de psihiatrie. Se consemnează din nou diagnosticul „retard psihic sever”. Se consideră însă că starea sa „nu constituie urgenţă psihiatrică” şi că pacientul „nu este agitat”. Doctorul L.G. i-a pus diagnosticul „retard psihic mediu” şi i-a prescris sedative (carbamazepină şi diazepam).
Dosarul medical păstrat la SPM consemna că nu s-a obţinut nicio informaţie despre anamneza domnului Câmpeanu la internarea sa în spital deoarece acesta „refuză să coopereze”. În declaraţia dată organelor de cercetare penală la 8 decembrie 2005, doctorul D.M. de la SPM a precizat că „pacientul era diferit, în sensul că nu se putea realiza contactul psihic cu el, şi că prezenta deficienţe mintale”.
5. Revenirea la UMSC
În aceeaşi zi, domnul Câmpeanu a fost transferat înapoi la UMSC. Între timp, starea sa de sănătate se degradase considerabil. După ce UMSC a primit antiretrovirale, tratamentul tânărului a fost reluat. În pofida acestei măsuri, starea acestuia nu s-a ameliorat, dosarul medical indicând că se menţine starea de „agitaţie” cu puseuri de „violenţă”.
UMSC a decis că, în lipsa echipamentelor necesare pentru îngrijirea lui, nu îl putea ţine pe domnul Câmpeanu pe termen mai lung. Spitalul a adresat centrului de plasament o cerere pentru transferarea tânărului la o altă unitate. Centrul de plasament a respins cererea, susţinând că tânărul „nu mai era de competenţa” acestuia.
La data de 11 februarie 2004, E.O., directoarea UMSC, ar fi sunat la Direcţia de Sănătate Publică Dolj şi ar fi solicitat găsirea unei soluţii pentru transferul domnului Câmpeanu într-o unitate mai bine adaptată problemelor sale de sănătate. I s-ar fi sugerat internarea domnului Câmpeanu în SPM în vederea unui tratament psihiatric cu o durată de 4-5 zile.
6. Transferul la SPM
La 13 februarie 2004, domnul Câmpeanu a fost transferat de la UMSC la SPM. Şederea sa în spital, în vederea tratării hiperagresivităţii sale, trebuia să dureze 3-4 zile. Acesta a fost internat în Secţia Psihiatrie V.
La 15 februarie 2004, tânărul a fost încredinţat doctorului L.G. Întrucât tânărul era seropozitiv, medicul a decis transferul acestuia în Secţia de psihiatrie VI. Această secţie nu avea decât doi medici generalişti şi niciun medic psihiatru, astfel că L.G. a rămas responsabil de tratamentul psihiatric acordat domnului Câmpeanu.
La data de 19 februarie 2004, acesta a încetat să mai mănânce şi a refuzat să-şi ia medicamentele. În consecinţă, s-a decis administrarea de glucoză şi vitamine pe cale parenterală. Medicul care l-a examinat pe domnul Câmpeanu a consemnat o „stare generală proastă”.
7. Vizita membrilor CRJ
La data de 20 februarie 2004, o echipă de observatori a CRJ s-a prezentat la SPM şi a constatat starea în care se afla domnul Câmpeanu. Conform raportului întocmit de membrii CRJ în urma vizitei respective, tânărul se afla singur într-o cameră neîncălzită, doar cu o bluză de pijama şi într-un pat fără lenjerie; nu se putea hrăni singur şi nu se putea deplasa singur la toaletă; personalul SPM a refuzat să-i acorde asistenţă, manifestând teamă să nu contracteze HIV, astfel încât pacientul era hrănit doar cu glucoză în perfuzie. Raportul concluziona că spitalul nu îi acordase tânărului tratamentul şi îngrijirile cele mai elementare.
În raport, reprezentanţii CRJ precizau că au solicitat transferul imediat al domnului Câmpeanu la Spitalul de Boli Infecţioase Craiova, singurul spital capabil să îi acorde tânărului un tratament adecvat; directorul spitalului a respins însă cererea, considerând că pacientul „nu este un caz urgent, ci un caz social” şi că, în orice caz, acesta nu ar fi rezistat drumului.
Domnul Câmpeanu a decedat în seara zilei de 20 februarie 2004. Conform certificatului de deces întocmit la 23 februarie 2004, cauza imediată a morţii a constituit-o insuficienţa cardio-respiratorie. Certificatul de deces indica totodată faptul că infecţia cu HIV este „starea morbidă iniţială”, iar „retardul mental” este „o altă stare morbidă importantă”.
Deşi dispoziţiile legale prevăd că autopsia medico-legală se efectuează obligatoriu în caz de deces în spital psihiatric (Ordinul comun nr. 1.134/255/2000 al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale), SPM nu a urmat procedura, considerând că decesul „nu poate fi considerat a fi o moarte suspectă, având în vedere cele două afecţiuni grave pe care le avea pacientul” (retard mental şi infecţie cu HIV).
La 21 februarie 2004, neştiind că domnul Câmpeanu decedase, CRJ a redactat mai multe scrisori urgente către persoane competente din administraţia locală şi naţională, printre care şi ministrul sănătăţii, prefectul judeţului Dolj, primarului comunei Poiana Mare şi şefului Direcţiei de Sănătate Publică Dolj. CRJ preciza în scrisori că domnul Câmpeanu se afla într-o stare extrem de critică şi că fusese transferat într-o unitate care nu era capabilă nici măcar să-i ofere îngrijirile corespunzătoare, având în vedere că acesta era seropozitiv. CRJ critica, de asemenea, tratamentul – considerat inadecvat – care îi fusese acordat tânărului şi solicita măsuri urgente pentru remedierea situaţiei. CRJ adăuga ca internarea domnului Câmpeanu în UMSC şi transferul său ulterior la SPM constituiau o încălcare a drepturilor sale fundamentale şi solicita autorităţilor să deschidă o anchetă corespunzătoare în acest sens.
La 22 februarie 2004, CRJ a publicat un comunicat de presă în care atrăgea atenţia asupra condiţiilor şi tratamentelor suportate de pacienţii din SPM, menţionând în special situaţia domnului Câmpeanu, şi solicita adoptarea unor măsuri de urgenţă.
Citește aici decizia CEDO în engleză și aici în română
Cazul CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu vs. România este primul caz acceptat de CEDO în care un ONG reclamă moartea unui tânăr cu dizabilități aflat în grija statului.
Cazul lui Valentin Câmpeanu a fost menţionat şi în Raportul Amnesty International 2012, la capitolul referitor la tortură şi rele tratamente. Cazul a revenit în atenţie după ce, în iunie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut Guvernului român să furnizeze informaţii despre decesul acestuia.
Pe 4 septembrie 2013, dosarul privind cazul lui Valentin Câmpeanu a ajuns în fața Marii Camere a CEDO.
În ceea ce privește admisibilitatea cauzei, „Curtea a respins obiecțiile formulate de Guvernul României referitoare la faptul că Centrul de Resurse Juridice nu ar fi avut calitatea de a trimite CEDO o plângere în numele lui Valentin Câmpeanu (motivul invocat de autoritățile române se referea la faptul că acesta nu este victimă a unei încălcări a Convenției, iar CRJ nu poate fi reprezentant al domnului Valentin Cîmpeanu).
RESURSE
Înregistrarea integrală a audierii din 4 septembrie 2013 la Marea Cameră a CEDO
Cazul CRJ Valentin Câmpeanu vs România, trimis spre audiere la Marea Cameră a CEDO
Sesizarea CRJ la CEDO în numele lui Valentin Câmpeanu vs. România
Alte documente relevante în cazul Valentin Câmpeanu
Procesul-verbal de transfer al lui Valentin Câmpeanu la Unitatea Medico-Socială Cetate
Cazul Valentin Câmpeanu şi audierea din Marea Cameră a CEDO, în presă
Yahoo! News: Moarte suspectă la spital. Cazul ajunge la CEDO
Digi24: Un ONG din România susține la CEDO cauza unui tânăr cu handicap
Business-Forum: Dezbatere: Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României
Agerpres: Audiere la Marea Cameră a CEDO, în cazul CRJ pentru Valentin Câmpeanu vs. România
Amosnews: Audierea la Marea Cameră a CEDO în cazul CRJ pentru Valentin Câmpeanu vs. România