De la interdicții la sprijin: drepturile persoanelor cu dizabilități în dezbatere în Parlament

13.03.2022

Presate de obligații internaționale pe care și le-a asumat în ultimele decenii dar pe care nu le-a respectat, în această perioadă, autoritățile încearcă să reformeze tot sistemul de protecție a persoanelor cu dizabilități. Este vorba despre îmbunătățirea unor legi, inclusiv a Codului Civil, despre separarea Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție în două instituții astfel încât de copii și de persoanele cu dizabilități să se ocupe instituții diferite. Și mai ales este vorba despre crearea unor servicii de asistență care să le ușureze viața celor care au o dizabilitate intelectuală sau psihosocială, vârstnici sau au dizabilității fizice, amputații.

Dar, atrag atenția CRJ – Centrul de Resurse Juridice și alți specialiști în respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, nepregătirea suficientă a schimbărilor sau adoptarea lor doar de dragul de a nu ne face de râs în afara țării, riscă să facă mult rău.
Multe dintre aceste schimbări sunt de fapt prevăzute de Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități pe care România și-a însușit-o. La Comitetul ONU pentru persoane cu dizabilități, România trebuia să trimită rapoarte periodic, măcar din 2013, în care să scrie acțiunile concrete pe care le-a făcut pentru a ajuta persoanele cu dizabilități.
Nu a făcut-o niciodată, așa că acum autoritățile au intrat în criză de timp și se grăbesc să adopte măsuri pe care nu le-au luat în zeci de ani. Adoptarea unei Strategii Naționale în domeniu ar fi o condiție necesară de îndeplinit pentru a putea trimite măcar un prim raport la Comitetul ONU. Ea există, dar se plimbă între instituții publice de un an.

Înainte de a exemplifica în ce mod se încearcă reformarea sistemului de protecție și sprijinire a persoanelor cu dizabilități, trebuie explicat câți români se află în această situație.

Potrivit statisticilor oficiale, sunt 866 de mii de persoane cu dizabilități, cu peste 150 de mii mai multe decât erau în 2013 de exemplu și cu peste 350 de mii în plus față de anul 2006.
Cea mai mare parte a persoanelor cu dizabilități se află în familii, iar sub 17 mii se află instituționalizate în centre mari. Statisticile autorităților mai arată că aproximativ 213 mii de persoane au o dizabilitate fizică, peste 170 de mii una somatică și aproape 137 de mii o dizabilitate intelectuală sau psiho-socială. În aceste statistici sunt incluși atât adulții, cât și copiii.

Cifrele site-ului de recrutare BestJobs arată că doar 43 de mii de persoane care au o dizabilitate muncesc legal în România. Asta deși aproape de 10 ori mai multe au vârsta potrivită pentru a avea un serviciu.

Așa că cei care nu muncesc, trăiesc din pensii sau indemnizații mici, care sunt în general mai mici sau cel mult egale cu salariul minim pe economie.
Cei mai mulți care au amputații nu-și permit proteze performante, care costă cel puțin 10 mii de euro, ceea ce le îngreunează accesul și cu atât mai mult angajarea.
Fosta președintă a Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție, Florica Cherecheș, spune că cei cu dizabilități pot primi din partea Statului un voucher de până la 23.000 lei, pentru a achiziționa un dispozitiv asistiv care-i sporesc șansele de a se angaja. Proiectul este unul pe perioadă limitată care acoperă doar o foarte mică parte din necesitățile celor care au o dizabilitate fizică.

Cei cu dizabilități intelectuale sau psihosociale sunt ocoliți în general de angajatori, iar dacă nu se întâmplă așa ceva, nu primesc de regulă, mai mult decât un venit minim obligatoriu.
Mugur Frățilă, psiholog în Sibiu și fondator al unei întreprinderi sociale pentru persoane cu dizabilități intelectuale sau psihosociale dă exemplul orașului său unde există o instituție din Magistratură în care oamenii cu dizabilități fizice ce nu mai pot merge sunt obligați să se târască. De ce? Pentru că instituția nu are infrastructura adaptată persoanelor cu dizabilități fizice. Este doar un exemplu de ignoranță și de lipsă de empatie dar și de nerespectare a legii care de aproape un deceniu impune ca toate instituțiile publice să fie adaptate pentru persoane cu dizabilități.

Dar există o categorie de persoane cu dizabilități care nici măcar nu pot visa că vor avea vreodată un loc de muncă sau orice altă activitate care presupune luarea unei decizii pe cont propriu. Sunt persoanele instituționalizate pentru care, de cele mai multe ori, singura măsură de „protecție” este punerea sub interdicție, adică suspendarea tuturor drepturilor și transferarea lor către un tutore.

Georgiana Pascu, manager de program în cadrul Centrului pentru Resurse Juridice, spune că sunt peste 50 de mii de persoane care au fost puse sub interdicție judecătorească din cauza dizabilităților de care suferă.
Iar multe dintre aceste persoane sunt reprezentate de tutori care sunt chiar angajați sau șefi ai centrelor în care stau, ceea ce este clar, un conflict de interese.
Mugur Frățilă spune că evident, autoritățile ar trebui să pregătească specialiști bine plătiți care să devină tutori.

Ascultă și reportajul Europa FM, cu intervenții ale reprezentanților CRJ, Tonal, persoane cu dizabilități, și ale Iuliei Scântei, președinta Comisiei Juridice din Senat.

Difuzat pe 13.03.2022

În 2020, Curtea Constituțională a României a decis, la sesizarea unui avocat, într-un dosar deschis la o instanță din Buzău, că articolul 164 alin.(1) din Codul civil nu este constituțional.
Articolul prevede: 

 „Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”.

În motivarea soluției, judecătorii de la CCR au explicat astfel:

“Măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească prevăzută de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceasta nu ține cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice.

Prin urmare, Curtea a reținut că orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporțională gradului de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic și să țină cont de voința și preferințele persoanelor cu dizabilități.”

CCR a decis că Parlamentul trebuia să îndrepte Codul Civil într-o lună și jumătate.
Dar Legislativul de la noi nu a făcut acest lucru, iar potrivit Consiliului Superior al Magistraturii, 4 mii de procese de punere sub interdicție au fost suspendate.
Abia la finalul anului trecut, Guvernul a trimis către Parlament un proiect de lege care să facă reparația cerută de CCR.
Proiectul prevede printre altele, că o persoană cu dizabilitate intelectuală sau psihosocială va beneficia de asistență la încheierea actelor juridice, că aceasta poate apela la instanțe de tutelă dar și că interdicțiile trebuie să fie limitate în timp.
Încă de la debutul discuțiilor, mai multe organizații neguvernamentale, înclusiv CRJ, au reclamat că proiectul nu ține cont de realitățile din România.
Așa că președinta Comisiei Juridice, senatoarea Iulia Scântei, a întors proiectul Ministerului Justiției pentru a-l îmbunătăți împreună cu specialiști. Termenul de adoptare la Comisie este 17 martie.

Președinta Comisiei Juridice a Senatului, Iulia Scântei, spune că proiectul de lege ajuns pe masa aleșilor nu va rămâne așa cum a venit. Aceasta a declarat că se va ține cont de propunerile persoanelor cu dizabilități, ale organizațiilor neguvernamentale și vor fi prevăzute măsuri tranzitorii.

___________

Material realizat Anca Șerban pentru Centrul de Resurse Juridice în cadrul proiectului ”LIBER SĂ DECID. Tranziția de la tutelă la Sprijin în Luarea Deciziilor pentru persoanele cu dizabilități”. Sursa foto: CRJ 2014-2016

__________________________________

Proiectul ”LIBER SĂ DECID. Tranziția de la tutelă la Sprijin în Luarea Deciziilor pentru persoanele cu dizabilități” este derulat de Centrul de Resurse Juridice cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Conținutul acestei pagini de web nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă!

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann