Democrația în vremea COVID

Constituția este piatra de temelie a unei țări. Aceasta trebuie respectată, indiferent de starea prin care trece o națiune. Cu atât mai mult, în vremuri tulburi, cum este cea ce acum. Este singurul reper fix pe care îl avem. Desigur, Constituția trebuie respectată și aplicată, îndeosebi de instuțiile fundamentale în stat cum sunt zilele acestea Președinția, Guvernul și Parlamentul. În momentul în care Constituția sau deciziile gardianului acesteia, Curtea Constituțională, sunt citite cu rea credință, nu juridic ci politic, suntem la sfârșitul democrației. După cum suntem la sfârșitul democrației dacă, din calcule electorale cinice, aruncăm în derizoriu orice discuție cinstitită, cu argumente, despre legile din țara asta.

În fapt, situația, din punct de vedere constitutional, este foarte simplă: nu se poate restrânge exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale decât prin LEGE (nu se poate prin OUG ori prin HG, cu atât mai puțin prin hotărâri ale diferitelor comitete și comisii). Și pentru asta au murit oameni acum 30 de ani. Se cheamă domnia legii. Cum starea de alertă nu are consacrare constituțională (asemenea stării de urgență sau de asediu) și dacă avem (?) nevoie de o astfel de stare, aceasta trebuie să se circumscrie cadrului constituțional. Punct.

Desigur, putem observa că, pe fond, nu e nicio deosebire între starea de urgență și starea de alertă. Observăm un cadru legislativ haotic, cu ordonanțe militare, comandant al acțiunii și alte lucruri cazone. Ulterior, acestea sunt înlocuite de comitete. Această zonă, cu puternice nuanțe militare, este specifică României și nu avem cunoștințe de lucruri similare într-o altă țară membră a U.E.  Legiuitorul pare că a uitat că Poliția s-a demilitarizat de aproape 20 de ani.

Din haosul legislativ produs în toată această perioadă,  putem înțelege, cu referire la emanațiile normative din această săptămână, următoarele:

  1. Începând cu ziua de astazi, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale este restrâns printr-o hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență (Hotărârea nr.24/2020 privind institurea stării de alertă la nivel național) pentru 30 de zile, deși Constituția României spune, la art.53, ca acest lucru nu este posibil decât prin LEGE.

Curtea Constituțională nu a făcut decât să reamintească acest fapt, ultima decizie în acest sens fiind pronunțată miercuri, 13 mai și adusă la cunoștința publicului în aceași zi. Spune, următoarele: “Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituționale în măsura în care acțiunile și măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale” și explică faptul că” o reglementare cu un atare obiect nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului.”

A te prevala ca Guvern de împrejurarea că această decizie nu a fost publicată încă în Monitorul Oficial (desi Curtea face trimitere explicită la raționamentul extrem de simplu din Decizia nr.152/6 mai 2020) este, pentru a folosi un termen elegant, cel puțin lipsit de loialitate față de Constituție. Știind, mai cu seamă că o astfel de hotărâre nu poate fi atacată la Curtea Constituțională.

  1. Conform Legii nr.55/2020 adoptată de Parlament miercuri, 13 aprilie și care va intra în vigoare luni, 18 mai, lege care prevede cadrul general pentru instituirea stării de alertă precum și regimul sancționator aferent, entitatea care poate institui starea de alertă este Guvernul României, prin Hotărâre de Guvern, și nu Comitetul Național pentru Situații de Urgență (așa cum prevede Hotărârea 24/2020). În situația în care starea de alertă se instituie pe întreg teritoriul țării sau pe mai mult de jumătate din teritoriul acesteia, măsura se supune încuviințării Parlamentului, în ședință comună, în termen de 5 zile de la data solicitării de încuviințare (art.4 din Legea 55/2004).

Prin urmare, Legea 55/2020 asigură un minim de garanții cu privire la entitatea care dispune limitarea exercițiului unor drepturi, implicând Guvernul, pe de o parte și Parlamentul, ca entitate supervizoare, pe de altă parte. Spunem un minim, pentru că actul normativ care se circumscrie exigențelor constituționale, în lipsa reglementării în Legea fundamentală a stării de alertă, este numai LEGEA.

  1. Pentru ca Hotărârea nr.24/2020 să se poată baza pe ceva, Guvernul a inventat ieri, 14 mai 2020, OUG 68/2020 care modifică, printre altele, OUG 21/2004 privind Sistemul național de management al situațiilor de urgență (cea asupra căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională în data de 13 mai 2020) și, operând asupra art.4, sfârșește așa:

Comitetul local pentru situații de urgență declară, cu acordul prefectului, starea de alertă la nivel local (…); comitetul județean pentru situații de urgență declară, cu acordul ministrului afacerilor interne, starea de alertă la nivel de localitate ori la nivelul întregului județ; Comitetul național pentru situații de urgență declară, cu acordul prim-ministrului, starea de alertă la nivelul mai multor județe sau la nivel național (…)

Întrucât starea de urgență înceta în noaptea zilei de 14 mai, deși acest lucru era știut de 2 luni de zile, Guvernul a învocat urgența, din perspectiva pandemiei, pentru a emite ieri, 14 mai, OUG 68/2020. Din punct de vedere legislativ, culpa Guvernului de a adopta ori propune acte normative la timpul cuvenit nu poate fi invocată ca temei al unei urgențe care să îi permită emiterea unei ordonanțe de urgență. Invocarea pandemiei pentru a ascunde culpa gravă constând în omisiunea legiferării la timp nu poate acoperi încălcarea Constituției.

Desigur, constituțional,un comitet, indiferent dacă e național sau local NU POATE limita exercitarea unor drepturi și libertăți prevăzute de Constituție.

  1. Nu există sancțiune pentru încălcarea restricțiilor/limitărilor cuprinse în Anexa Hotărârii nr. 24/2020 a Comitetului național pentru situații de urgență întrucât cadrul normativ sancționator este cuprins în Legea nr.55/2020 care va intra în vigoare luni.

Desigur, luni, vom avea două acte normative care se vor bate cap în cap: Legea 55 care va intra în vigoare, OUG 68 pe baza căreia a fost emisă Hotărârea nr.24. Vom vedea atunci ce va fi.