Harta Deceselor în spitalele de psihiatrie, centrele de plasament și centrele de protecție a persoanelor cu dizabilități

19.08.2019

Din datele colectate de Centrul de Resurse Juridice rezultă că, în perioada cuprinsă între septembrie 2017 – septembrie 2018, au decedat 1447 persoane cu dizabilități, instituționalizate: 968 în centre de tip rezidențial și 479 în spitale și secții de psihiatrie.

Fenomenul deceselor persoanelor cu dizabilități instituționalizate

și cauzele acestuia

 

Orice deces survenit în condiții privative de libertate prezintă un grad mai ridicat de suspiciune a nerespectării drepturilor omului; în cazul persoanelor cu dizabilități instituționalizate, în special cele instituționalizate pe perioade îndelungate de timp, decesul poate indica deseori neglijențe grave sau deficienţe în acordarea asistenţei medicale. Raportarea deceselor persoanelor cu dizabilități organelor de cercetare penală și efectuarea expertizei medico-legale sunt elemente esențiale pentru a putea înțelege circumstanțele și cauzele deceselor persoanelor cu dizabilități ce trăiesc în mediul instituțional. Fără a cunoaște aceste date și fără a înțelege cauzele lor, nu pot fi elaborate măsuri și politici publice pentru prevenirea lor. De asemenea, impunitatea abaterilor disciplinare și a infracțiunilor ce pun în pericol viața unor persoane atât de vulnerabile crează aparența toleranței sau chiar a complicității.

Spitalele de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță și „orice alt loc în care persoanele sunt private de libertate în baza unei decizii a unei autorităţi, la cererea acesteia sau cu acordul expres ori tacit al acesteia”, sau care „face parte din sistemul de sănătate sau sistemul de asistenţă socială” se numără printre locurile de detenție definite de Legea Avocatului Poporului[i], în timp ce privarea de libertate este definită ca „orice formă de detenție sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reținere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorități judiciare, administrative sau de altă natură.”[ii]

În 2004, Valentin Câmpeanu, un tânăr seropozitiv cu dizabilități intelectuale severe deceda într-un spital de psihiatrie din județul Dolj, ca urmare a eșecului spitalului de a îi îndeplini nevoile medicale de bază.  Prin hotărârea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României[iii], Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la viață a dreptului la un remediu efectiv și a solicitat României –  încă din 2014 – să implementeze măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități mintale „beneficiază de o reprezentare independentă care să le permită să formuleze în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent capetele de cerere întemeiate pe Convenţie în ceea ce priveşte sănătatea şi tratamentul care le este acordat”.

Comitetul ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a recomandat țărilor deja supuse evaluării [iv] să furnizeze date defalcate privind cauzele și decesele persoanelor cu dizabilități instituționalizate și cu privire la numărul de anchete inițiate privind decesul copiilor sau adulților cu dizabilități intelectuale și psihosociale cauzate de neglijență medicală[v]. Deși România încă nu a fost supusă evaluării de către Comitetul ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, aceasta a ratificat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități prin Legea nr. 221/2010,[vi] asumându-și astfel obligația de a colecta date statistice și de cercetare, pentru a avea posibilitatea să formuleze şi să implementeze politici privind drepturile persoanelor cu dizabilități pe baza acestora.

Potrivit Standardului 4 S4.3 al Ordinului Ministerului Muncii nr. 67/2015 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi, „Centrul informează instituţiile competente cu privire la toate incidentele deosebite petrecute în centru. În situaţii deosebite, când există suspiciuni asupra cauzelor decesului beneficiarului, s-a produs o vătămare corporală importantă ori accident, a apărut un focar de boli transmisibile, au fost constatate fapte care pot constitui contravenţii sau infracţiuni, s-au semnalat orice alte evenimente care afectează calitatea vieţii beneficiarilor, centrul informează organele competente prevăzute de lege (procuratură, poliţie, direcţie de sănătate publică etc.).”

Însăși instituția Avocatului Poporului, în cadrul activităților de monitorizare efectuate în centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, a considerat necesar că toate cazurile de deces să fie sesizate autorităților competente (parchet, poliție) de către centre.[vii]

Mai mult, autopsia medico-legală este obligatorie pentru orice decese care  survine „în custodie, precum moartea persoanelor […] private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice […] sau orice deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului”, atunci cand „moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie”, atunci cand este vorba despre „decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, este verificată periodic din punct de vedere medical” sau cand „cauza morţii nu este cunoscută”[viii], iar conducerea unităţilor privative de libertate în care survine un astfel de deces are obligaţia de a sesiza în primele 24 de ore organele de urmărire penală.[ix]

În anul 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un ordin[x] prin care parchetele subordonate ierarhic au obligaţia de a înainta cauzele având ca obiect infracţiuni comise impotriva persoanelor instituționalizate aflate în situații vulnerabile, pentru ca soluţiile de netrimitere în judecată să fie analizate din oficiu de către Parchetul General. Astfel, în urma acestei analize, în anul 2018, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost raportate 359 soluții de netrimitere în judecată în cauze privind decesul persoanelor cu dizabilități mintale[xi]. Această cifra reprezintă însă doar cazurile deceselor sesizate organelor de urmărire penală.

În lipsa unor date centralizate, publice, complete privind fenomenul deceselor persoanelor cu dizabilități instituționalizate și a cauzelor reale ale acestor decese, Centrul de Resurse Juridice a colectat date privind atât decesele în centre rezidențiale, cât și cele ale persoanelor cu dizabilități internate în spitale și secții de psihiatrie din toată țară, vizând perioada cuprinsă între septembrie 2017 și septembrie 2018[xii].  Astfel, datele colectate de Centrul de Resurse Juridice indică că, în perioada septembrie 2017 și septembrie 2018, au decedat 1447 persoane cu dizabilități instituționalizate, printre care 40 de copii, și aproximativ 609 de persoane cu vârsta sub 70 de ani. Pentru comparație, în întreg sistemul penitenciar românesc, notoriu pentru condițiile de trai proaste, au decedat 103 persoane în anul 2018, dintr-un total de 20 972 de persoane private de libertate[xiii].

Acest număr exorbitant de decese, include 259 de decese cauzate, cel puțin în parte, de infecții ale căilor respiratorii: pneumonie; bronhopneumonie; pneupatie și bronhopneupatie. Printre alte cauze suspecte de deces, ce pot indică situații de neglijență și proastă îngrijire, se numără 27 de decese cauzate de asfixie mecanică cu bol alimentar; 10 decese cauzate de ocluzii intestinale; 13 decese cauzate, cel puțîn în parte, de virusul hepatitei B sau C; 38 de cazuri de cașexie;  2 cazuri de peritonită; 8 cazuri de malnutriție; 8 cazuri de TBC; 1 deces cauzat de virusul HIV; 2 cazuri de enterocolită; 2 cazuri de intoxicație cu substanță corozivă; necroză gastrostoma alimentație (1 caz). Multiple persoane cu dizabilități decedate prezentau escare de decubit, acestea fiind uneori suprainfectate cu E-Coli, B Pioceanic, indicând o îngrijire deficitară. Din numărul de 1447 de persoane cu dizabilități decedate, 92 dintre aceste persoane erau puse sub interdicție.  

Îngrijorător este că un număr mare dintre decesele raportate sunt înregistrate ca având cauza decesului doar „stop cardio-respirator”, camuflând astfel elementele prevenibile care au condus la deces (precum pneumonia).

Un studiu efectuat cu privire la decesele pacienților vârstnici cu probleme de sănătate mintală cauzate de asfixie mecanică cu bol alimentar, indică faptul că „lipsa parțială a danturii, sprijinul periodontal insuficient al dinților, împreună cu gură uscată cauzată de medicamentația psihiatrică, conduce la dificultate în mestecare, înghițire și formarea bolului alimentar”, fiind un factor responsabil pentru numărul crescut de astfel de decese”[xiv]. Datele statistice cu privire la numărul și cauzele deceselor persoanelor cu dizabilități instituționalizate sunt necesare şi pentru a putea înțelege care sunt deficiențele și pentru a elabora politici și măsuri de prevenire a acestor decese și de îmbunătățire a calității vieții persoanelor cu dizabilități vulnerabile aflate în  grija instituțiilor rezidențiale și spitalelor de psihiatrie. 

Din totalul de decese, doar 97 dintre aceste decese au fost notificate poliției, însă 635 dintre decesele produse în perioada vizată au fost notificate Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, autoritate ce primește și analizează notificările de deces transmise, având atribuția de a urmări dacă sunt sesizate organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale[xv]. La momentul ultimului său raport de activitate în decembrie 2018, Consiliul de Monitorizare nu formulase nici o sesizare în fața organelor de urmărire penală cu privire la decese survenite în instituții, ori cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilități instituționalizate.

Datele culese de Centrul de Resurse Juridice ar fi trebuit să fie colectate de către autorități, din proprie inițiativă, iar datele ar trebui să fie publice, defalcate și complet, în temeiul obligațiilor ce decurg din art. 31 (Statistici şi colectarea datelor) al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Aceste date (și lipsa lor) reflectă realitatea persoanelor cu dizabilități ce trăiesc în instituții, dar și nivelul de interes pentru respectarea și promovarea drepturilor lor.

Notă_1: © Toate informațiile de mai sus aparțin Centrului de Resurse Juridice (CRJ) în baza accesului la informație, iar preluarea acestor date se face doar cu menționarea sursei: Centrul de Resurse Juridice, 2017-2018.

Notă_2: Brief redactat în cadrul proiectului Sprijin în implementarea articolului 19: Viaţă independentă şi integrare în comunitate

Pentru mai multe informații:

Centrul de Resurse Juridice, Georgiana Pascu, manager de program, gpascu@crj.ro, 0729881159

Centrul de Resurse Juridice, Ioana Iliescu, ofițer de proiect, ioana.iliescu@crj.ro, 0722442563

[i] Art. 34 din Legea  nr. 35/1997 (*republicată*) privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului

[ii] Art. 4 alin. 2 din Protocolul opțional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ratificat prin Legea nr. 109/2009

[iii] Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României, cererea nr. 47848/08, hotararea din data de 17 iulie 2014, disponibila la: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-147826

[iv] Committee on the Rights of Persons with Disabilities,  CRPD/C/CYP/CO/1, Concluding observations on the initial report of Cyprus, 8 May 2017, para. 29 – 30.

[v] Committee on the Rights of Persons with Disabilities,  CRPD/C/BGR/CO/1, Concluding observations on the initial report of Bulgaria, 22 October 2018, para. 37 – 38.

[vi]    Art. 31 Statistici şi colectarea datelor din Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități:

1. Statele părţi se angajează să colecteze informaţiile corespunzătoare, inclusiv date statistice şi de cercetare, pentru a avea posibilitatea să formuleze şi să implementeze politici care să ducă la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Procesul de colectare şi stocare a acestor informaţii se va conforma:

  1. a) măsurilor de protecţie stabilite de lege, inclusiv de legislaţia referitoare la protecţia datelor, pentru a asigura confidenţialitatea şi respectarea anonimatului persoanelor cu dizabilităţi;
  2. b) normelor internaţionale acceptate, de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi principiilor etice referitoare la colectarea şi utilizarea statisticilor.
  3. Informaţiile colectate conform prezentului articol vor fi sortate şi furnizate în funcţie de necesităţi şi vor fi utilizate pentru a ajuta la evaluarea implementării obligaţiilor statelor părţi care decurg din prezenta convenţie şi la identificarea şi rezolvarea barierelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi în exercitarea drepturilor lor.
  4. Statele părţi îşi vor asuma responsabilitatea pentru diseminarea acestor statistici şi vor asigura accesibilitatea acestora în aceeaşi măsură pentru persoanele cu dizabilităţi ca şi pentru alte persoane.

[vii] http://avp.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=452&Itemid=289&lang=ro-ro

[viii] Art. 44 alin. 1 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 1.134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, emis in comun cu Ministerul Sănătății.

[ix] Art. 34 alin. 2 al Ordinului Ministerului Justiției nr. 1.134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legal, emis in comun cu Ministerul Sănătății.: […]

(2) Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre medicul legist, fiind obligatorie in urmatoarele cazuri: […]

  1. cauza mortii nu este cunoscuta;
  2. cauza mortii este suspecta. Un deces este considerat moarte suspecta in urmatoarele situatii:
  3. a) moarte subita;
  4. b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere medical;
  5. c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei intreprinderi sau institutii;
  6. d) deces care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate in detentie sau private de libertate, decesele in spitalele psihiatrice, decesele in spitale penitenciare, in inchisoare sau in arestul politiei, moartea asociata cu activitatile politiei sau ale armatei in cazul in care decesul survine in cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman;
  7. h) moartea este pusa in legatura cu o deficienta in acordarea asistentei medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a muncii;’[…]”

[x] Art. 4 alin. 1 al Ordinului nr.144/2017 privind instituirea unui mecanism de protecție a persoanelor instituționalizate aflate în situații vulnerabile, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

[xi] Observațiile guvernului român privind măsurile generale în cauza Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României (cererea nr. 47848/08) transmise Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei la data de 24 aprilie 2019, disponibile la: http://hudoc.exec.coe.int/eng?i=DH-DD(2019)452E

[xii] Centrul de Resurse Juridice a colectat aceste date în baza răspunsurilor trimise la solicitările de informații de interes public formulate în temeiul Legii nr. 544/2001 adresate Direcțiilor de Asistență Socială și Protecția Copilului,  în subordinea cărora se află centrele rezidențiale pentru persoane cu dizabilități: din 47 de solicitări, au răspuns 44 de direcții. Pentru decesele din spitalele și secțiile de psihiatrie, solicitările de informații de interes public au fost adresate către Direcțiile de Sănătate Publică [dintre acestea, 36 au furnizat un răspuns; 8 Direcții de Sănătate Publică au indicat că nu dețin și nu colectează date privind decesele persoanelor cu dizabilități în spitalele și secțiile de psihiatrie din țară (DSP Argeş, DSP Bacău, DSP Cluj, DSP Dâmbovița, DSP Galați, DSP Iaşi, DSP Neamț, DSP Sălaj); 4 Direcții de Sănătate Publică nu au furnizat nici un răspuns (DSP București, DSP Valcea, DSP Tulcea, DSP Suceava)].

[xiii] Raport anual de activitate 2018, Ministerul Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor, pg. 32

[xiv] Aquila, Isabella & Di Nunzio, Ciro & Nuzzolese, Emilio & Ricci, Pietrantonio. (2017). Fatal Asphyxia by Bolus in Elders With Mental Illness: The Role of Oral Health and Antimuscarinic Action of Drug Treatment.

[xv] Art. 4 d) – g) din Legea nr. 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

_______________________________________________



WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann