Justiția militarizată

4.05.2018

Scoaterea la iveală (de fapt, doar a unei mici părți a acestora), în ultima vreme, a diverselor protocoale încheiate de Serviciul Român de Informații, cu diverse instituții-cheie ale Statului român a culminat cu Protocolul CSM-SRI.

Acesta este de-a dreptul halucinant. Transformă, de fapt, Consiliul Superior al Magistraturii, așa-zisul garant al independenței justiției,  într-un fel de „U.M. CSM”, un apendix al serviciului de informații.

Astfel:

  1. Baza legală triumfalist enunțată în preambul nu are nicio legătură cu prevederile Protocolului. Mai precis, Protocolul nu are nicio baza legală în prevederile legale pe care spune că se bazează. Desigur, dacă nu cumva acesta este încheiat în baza unei/unor horărâri CSAT clasificate.
  2. CSM predă SRI orice informații utile de care are nevoie SRI pentru „ îndeplinirea atribuțiilor specifice”. Amintim că CSM este depozitarul tuturor mapelor profesionale ale magistraților dar și instanță de judecată disciplinară. De ce ar avea nevoie SRI de datele profesionale ale magistraților?
  3. SRI, de asemenea, predă CSM, date și informații (dar numai pentru 30 de zile, fără copii), acestea putând fi folosite, în situații de excepție, în proceduri disciplinare. Dacă nu sunt folosite în dosare disciplinare, la ce anume sunt folosite? Dacă sunt folosite, cum pot să se apere judecătorii dacă documentul este clasificat și, oricum nu mai este la dosar? Nu cumva au fost folosite aceste informații atunci când, pe traseul profesional, se punea în discuție o avansare, un transfer, o detașare?
  4. SRI pare, de asemenea, interesat în a analiza proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitate al CSM. Adică dorește să aibă un cuvânt de spus în legătură cu Statutul magistratului, Legea de organizare judecătorească, Legea CSM, codurile penal, procedură penală, etc.

Pentru toate acestea, CSM trebuie să publice analizele care au fost facute asupra modului de cooperare dintre cele două entități, conform art.8 din protocol.

Precizez faptul că la momentul semnării protocolului eram încă membru CSM. Nu am participat la semnarea, redactarea, ori negocierea acestuia. Probabil pentru că nu aveam certificat ORNISS și nici nu am dorit un astfel de certificat. Solicit public vechilor membri CSM să devoaleze cum anume s-a ajuns la semnarea unui asemenea protocol.

Ca și concluzie, garantul independenței justiției, CSM, a predat cu arme și bagaje sistemul judiciar unui serviciu secret, devenind un fel de U.M. Aceasta este, în sine, cel mai mare pericol la adresa siguranței naționale, atât de invocate în ultimii ani. Subrogarea în atribuțiile altei autorități înseamnă, de fapt, subrezirea eșafodajului  statului. Se pare că avem o listă lungă de U.M.uri parțial descoperită: „U.M. Parchet”, „U.M. CSM”, „U.M. ICCJ”, „U.M. ANAF” , etc. Simpla ivire în spațiul public a unor astfel de protocoale este binevenită dar total insuficientă.  Aceste protocoale au produs efecte, acestea trebuie măsurate și cunoscute, iar persoanele responsabile trebuie să răspundă.

Georgiana Iorgulescu

Directoare executivă

Centrul de Resurse Juridice

 

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann