Şcoala şi educaţia despre drepturi

13.12.2016

scoala-educatie-drepturi

În 1995, anul în care am fost elevă în schimb de experienţă în Statele Unite, cartea laureatului Pemiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, „Noapte” a fost prima lectură obligatorie la ora de engleză la clasa a X-a, cu trimitere la bibliotecă pentru a cerceta și alte scrieri despre Holocaust. Acolo am aflat că Elie Wiesel s-a născut la Sighet. Am învăţat din şcoala americană, mult criticată că nu face cultură generală, mai multe despre Holocaust, inclusiv cel din România, decât în şcoala românească din anii ‘90. Acelaşi lucru e valabil cu privire la egalitatea de gen, feminism şi drepturile omului în general.

Lucrurile se schimbă în bine, mai ales sub presiunea societății civile care aduce în spațiul public nondiscriminarea, combaterea discursului instigator la ură și a infracțiunilor motivate de ură. Într-o Europă tot mai scindată de intoleranţă, e absolut necesar ca şcoala să coboare în actualitate şi să încurajeze copiii şi tinerii spre gândire critică. Şcoala nu trebuie să treacă sub tăcere discriminarea ca și când ea n-ar exista, înfigând o ramă falsă cu lozinca şanselor egale peste un tablou real, strâmb şi înţesat de nedreptăţi.

La şcoală se râde fără rezerve la glume sexiste, poate de multe ori împreună cu profesorii. Dar apoi faptul că 1 din 3 femei în România este afectată de o formă de violenţă de gen e considerată o statistică alarmistă exagerată. Nu ne alarmează însă că mai puţin de 20% dintre candidații la alegerile locale sunt femei. A-i spune „doamna preşedintă” unei femei care deţine o funcţie publică e taxată întâi drept greșeală, dată fiind consacrarea formei „doamna preşedinte” în limbajul elevat, în ciuda prezenţei formei feminine şi în dicţionar, şi în realitate. Iar îndrăzneala de justifica utilizarea ei e percepută drept o poziţionare feministă. Dacă am învăța la şcoală despre nondiscriminare, am şti că feminismul nu e decât o fiică bună a democrației şi că mesajul său „radical” este că majoritatea uşor peste 50% a populaţiei Globului ar trebui să se bucure de vizibilitate, participare şi drepturi egale.

de Camelia Proca

Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen – A.L.E.G.

 

Camelia Proca a absolvit Facultatea de Litere, Istorie şi Jurnalistică a ULBS Sibiu şi în 2005 a parcurs o specializare în drepturile omului şi statutul egal al femeilor în Suedia, la Institutul Raol Wallenberg pentru Drepturile Omului şi Drept Umanitar. A fondat Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen – A.L.E.G. care de 12 ani promovează egalitatea de gen prin programe de educaţie non-formală, cum ar fi proiectul anual Festivalul Egalităţii de Gen, dar şi servicii de sprijin pentru victimele violenţei de gen, cu proiecte pilot în România pe tema violenţei sexuale. Din 2014 este membră in consiliul director a reţelei europene WAVE – Women Against Violence Europe. Timp de mai mulţi ani a activat şi în proiecte europene în domeniul protecţiei mediului. De curând, îndeplinește şi rolul de consilieră în comunicare pentru prima președintă femeie a Consiliului Judeţean Sibiu.

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann