Investigația DIICOT privind abuzurile la care au fost supuși mai mulți muncitori migranți: România livrează exploatare
București, 11 martie 2026 – Centrul de Resurse Juridice (CRJ) salută acțiunile recente ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) privind destructurarea unor rețele de trafic de persoane, însă privește cu profundă îngrijorare faptul că astfel de intervenții penale drastice devin necesare pe fondul unor carențe legislative cronice.
CRJ a luat act de infracțiunile grave de abuz și violență extremă la care a fost supusă una dintre victimele aflate în monitorizarea noastră, oferind sprijin și facilitând accesul la justiție. CRJ a acordat acest sprijin și către alți cetățeni străini identificați ca victime ale aceleiași rețele, asigurând în prezent reprezentarea juridică prin avocat într-un litigiu cu privire la dreptul de ședere în România, îndreptat împotriva aceluiași angajator.
În România, lucrătoarele si lucrătorii migranți din țări terțe se confruntă cu vulnerabilități structurale și riscuri majore de abuz, exploatare, trafic de persoane și deportare injustă. Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România conferă control aproape total asupra statutului migranților angajatorilor/agențiilor, în timp ce lucrătorii nu dețin mecanisme autonome de verificare a statutului de ședere sau de protecție împotriva abuzurilor. Exploatarea acestor muncitori nu reprezintă o succesiune de incidente izolate, ci este consecința unei arhitecturi normative care produce vulnerabilitate.
CRJ a identificat probleme structurale în munca directă cu zeci de muncitori migranți: dependența de angajator; proceduri administrative complexe, termene restrictive; lipsa unui mecanism digital confidențial de verificare a statutului de ședere; bariere lingvistice și culturale, segregare, probleme de sănătate mintală; lipsa accesului la mecanisme sigure și rapide de raportare a abuzurilor; practica coercitivă a „release letter”; lipsa sprijinului pentru migranții afectați de revocarea vizei; lipsa procedurilor și/sau normelor de aplicare a legii și lipsa unor politici coerente de integrare; hartuire sexuala, violență de gen.
În noiembrie, anul trecut, CRJ, alături de peste 28 de organizații ale societății civile și jurnaliști, semantari ai scrisorii deschise „Nu ignorați realitatea muncitorilor migranți”, a semnalat în mod public că actualul cadru legal transformă statutul administrativ al muncitorului străin într-un instrument de control la dispoziția angajatorului. Dependența cvasi-totală a lucrătorului de voința angajatorului pentru menținerea dreptului de ședere anulează, în practică, libertatea muncii și expune persoana riscului de muncă forțată sau tratamente degradante.
În cadrul dialogului instituțional purtat cu reprezentanții Guvernului, CRJ a înaintat propuneri concrete de amendamente la Ordonanța de urgență ce vizează programul de regularizare a șederii lucrătorilor străini. Cu toate acestea, constatăm cu îngrijorare că adoptarea acestui act normativ este tergiversată nejustificat, deși necesitatea sa a fost recunoscută oficial în urmă cu mai bine de patru luni. Mai mult, în formele actuale ale proiectului legislativ, se observă menținerea unor prevederi restrictive care limitează dreptul lucrătorului de a părăsi un angajator în primele 6 luni de contract, fapt ce contravine necesității de a proteja o posibilă victima în fața abuzului.
Consumul de confort produs prin exploatarea lucrătorilor migranți ignoră costul uman și degradarea statului de drept, într-un sistem marcat de absența mecanismelor de raportare a abuzurilor și de frica paralizantă de a intra în ședere ilegală. Statul român are obligația de a asigura un echilibru între interesele economice și respectarea drepturilor omului, or, în prezent, sistemul sancționează exclusiv lucrătorul pentru neregularități care, de cele mai multe ori, sunt cauzate de neglijența sau reaua-credință a angajatorului ori de blocajele administrative de la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări.
CRJ reiterează că intervenția penală, deși necesară pentru sancționarea faptelor de o violență extremă, rămâne o măsură reactivă care nu poate înlocui reforma legislativă și respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Solicităm:
• Program de regularizare pentru reglementarea șederii ilegale
• Acțiuni concrete pentru depistarea traficului de persoane și pedepsirea autorilor
• Verificarea confidențială a statutului de ședere
• Garantarea din oficiu a dreptului la muncă pentru migranții aflați în litigii de ședere
• Un regim penal pentru faptele angajatorilor care să țină cont de asimetria de putere față de angajați și de modul concret de operare a abuzurilor
• Eliminarea acordului scris al angajatorului pentru schimbarea locului de muncă sau clarificarea alin. 6), art. 17 din OG 25/2014
• Extinderea termenului pentru schimbarea angajatorului
• Proceduri rapide și accesibile pentru sesizarea abuzurilor
• Politici de integrare socio-culturală și lingvistică
• Informare și acces egal la servicii medicale adaptate
• Consolidarea relațiilor diplomatice cu țările de origine ale migranților
• Obligativitatea traducerii tuturor documentelor de muncă
• Acordarea dreptului la muncă până la eliberarea permisului de ședere
• Dezincriminarea facilitării șederii ilegale dacă ajutorul a fost acordat în scop umanitar
CRJ va continua să acționeze ca un mecanism de supraveghere și intervenție directă, până când drepturile fundamentale ale lucrătorilor migranți vor înceta să fie tratate ca fiind opționale.
