România în 2025: oameni fără acte, fără tutore și fără posibilitatea reală de a alege, plimbați cu duba și abandonați în soare, cu știința autorităților.
București, 3 iulie 2025.
Către:
– Domnul Ilie Bolojan, Prim-ministru al României
– Domnul Alexandru Rogobete, Ministrul Sănătății
– Domnul Petre Manole, Ministrul Muncii și Solidarității Sociale
Stimați decidenți,
Asistăm de 24 de ore la un nou spectacol din seria „azilele groazei”, doar că de această dată este mai grotesc și mai vizibil.
Ni se spune că este normal ca un om de tip „bunul samaritean” să ia acasă, pe persoană fizică, sute de oameni bolnavi, în vârstă sau cu dizabilități. Aparent, pe cei cu dizabilități psihice a ales să îi lase lipsiți de apărare, în stradă, la 40 de grade.
Ni se mai spune că este normal ca reprezentanți ai autorităților statului să fi participat direct la menținerea acestei „rețele de ajutorare și salvare a oamenilor amărâți”.
Ieri, un domn a pus statului român o oglindă în față. A arătat că de ani de zile, statul îi trimite oameni pe care îi transportă și îi adăpostește după propriile reguli și credințe. Statul prin reprezentanții săi. În mod repetat.
Ieri, același domn a demonstrat că poate dispune de acești oameni în orice mod dorește. Dacă are resurse, le oferă casă, mâncare și medicamente. Dacă nu are – îi lasă în drum.
În tot acest timp, 7 sau 12 oameni au fost plimbați pe drumurile țării cu o dubă, iar noi nu am știut și nimănui nu i-a păsat. De ce? Pentru că „a ajutat” pe alții, abandonați tot de stat.
Sunt cel puțin cinci aspecte pe care le supunem atenției dumneavoastră:
- Legalitatea prezenței și a „transportului” la o persoană fizică
Suntem în ipoteza în care o persoană fizică alege să ajute. Dar ieri am aflat că poate să dispună de sute de oameni cum dorește.
Așadar, statul român are niște răspunsuri de dat:
- Cine a solicitat acest „serviciu” și în ce formă?
- Cine era reprezentantul legal al acestor persoane?
- Cine a oferit un consimțământ informat pentru mutarea lor?
- Dacă nu au un reprezentant legal – guvernul ar putea să explice de ce la trei ani de la intrarea în vigoare a legii nr. 140 din 2022 – încă nu avem legea specială a ”reprezentantului personal” acolo unde nu există rude sau prieteni.
Nu putem vorbi despre un transfer legal – pentru că nu există acte, autoritate, decizie.
Mai mult:
- Unde au dispărut documentele pacienților?
- Cum și cine a plătit pentru serviciile de asistență medicală din Gura Văii dacă nu există documente legale?
Vă dați seama cât de simplu este ca, în România anului 2025, să fii urcat într-o mașină și să nu știi unde vei ajunge de la spital?
- Calitatea serviciilor de sănătate mintală și de asistență socială
Gura Văii este o secție exterioară despre care CRJ a scris în mod repetat. A publicat rapoarte privind tratamentele rele, inhumane și degradante – pentru care:
- i-a fost retras accesul de către ministrul muncii Olguța Vasilescu și ministrul sănătății Sorina Pintea;
- a deranjat conducerea Spitalului Județean din Drobeta;
- a primit un răspuns formal de la președintele Consiliului Județean
- și a obținut o soluționare ”prin clasare” pentru sesizarea din 2017.
Deci, situația era cunoscută. Și totuși, spitalul și DGASPC Mehedinți nu s-au înțeles nici azi cu privire la statutul celor 12 oameni de acolo.
România, în lipsa unui recensământ serios, are aproximativ 10.000 de cazuri sociale în spitalele de psihiatrie și secțiile de psihiatrie pentru bolnavii cronici. Mai avem zeci de condamnări la CEDO și un Memorandum al Guvernului României transmis către Consiliul Europei, în care s-a promis că acest sistem se va schimba (mai, 2024). Implementarea acestuia este în grija unui consilier al premierului.
- Consimțământ, tutelă și control judiciar
România are de ani de zile o problemă gravă cu internările nevoluntare în psihiatrie – adesea o privare de libertate arbitrară, pe care chiar și profesori universitari – evită să o numească detenție psihiatrică și sunt deranjați de termenul uzitat în tratatele internaționale la care România este parte.
Ne întrebăm – Unde sunt judecătorul, procurorul și avocatul care ar fi trebuit să vadă problemele? Cine a analizat: legalitatea internării, asistența juridică și prezența posibilității reale de a lua decizii a fiecărui om (capacitatea juridică)?
Și atunci – de ce ne miră că oameni sunt plimbați între județe, cu dube, fără ca statul să știe sau să intervină?
Să ne amintim: Valentin Câmpeanu, abandonat în 2004 de un DGASPC în curtea unui spital de psihiatrie, a murit închis într-un depozit de mobilă. Nu avea reprezentant legal. În România, nimeni nu a fost găsit vinovat. A fost nevoie de o hotărâre CEDO pentru ca statul să recunoască încălcarea dreptului său la viață.
- Calitatea și legalitatea serviciilor sociale
Statul român are o lege a calității serviciilor sociale care prevede că pe teritoriul României – toți furnizorii (ONG, SRL) trebuie să treacă printr-un process de acreditare și licențiere. Este forma prin care statul român se asigură că persoanele care nu se pot apăra singure – sunt protejate.
Dacă pare exagerat – poate ar fi de reținut că din aceste locuri – oamenii nu pot pleca singuri, nu pot cere ajutor, primesc tratament medicamentos și asistență medical, pe lângă serviciile de cazare, masa, igienă. Da, tot un fel de dentenție psihiatrică dar în asistență socială.
Cum permite statul ca servicii sociale să funcționeze în afara cadrului legal, fără verificări, fără îndeplinirea unor standard minine de calitate (tot statul le-a denumit în acest mod)? Ce le spune celor care au obținut legal licență și respectă regulile?
E adevărat – nici acolo nu avem garanția că nu apar abuzuri. Tocmai de aceea avem – mecanisme independente de monitorizare inopinată (unul dintre acestea este Centrul de Resurse Juridice prin Programul Pledoarie pentru demnitate – și nu, nu este finanțat de stat dar trebuie să facă dovada accesului într-o bază legală).
- Controlul execitat de către autoritățile statului român
Statul are Agenții Județene de Prestații și Inspecție Socială, Corpuri de control ale ministerelor muncii și sănătății și alte autorități de control la nivel județean . Toate aceste structuri au atribuții legale de control și inspecție. Și totuși, în cazul Bihor – ni se spune că „nu e serviciu social”. Atunci ce este? Un mecanism paralel creat de stat, dar operat „pe persoană fizică”?
Solicităm:
Domnului Petre Manole, Ministrul Muncii:
- urgentarea colectării și publicării datelor în registrul furnizorilor de servicii sociale și publicarea informațiilor despre centrele care nu sunt licențiate – pe motiv că nu se recunosc ca fiind furnizori de servicii sociale.
- Colectarea și publicarea de informații privind numărul și cauzele deceselor – beneficiarilor indiferent de locul decesului (în centrul rezidențial public/privat sau în spital)
- legalitatea prezenței oamenilor la persoana fizică din județul Bihor;
- verificarea circuitului prin care autoritățile trimit oameni acolo și în cazul de față – reprezentanții Spitalului Județean din Mehedinți;
- dacă persoanele își doresc sau nu să se afle acolo;
Domnului Alexandru Rogobete, Ministrul Sănătății:
- colectarea și publicarea datelor privind numărul și locul în care se află pacienți ”cazuri sociale” și demersurile legale realizate de spitale pe lângă autoritățile de asistență socială;
- stadiul reformei privind psihiatria comunitară;
- numărul și cauzele deceselor înregistrate în aceste secții.
Domnului Ilie Bolojan, Prim ministru, asigurarea că Comitetul Interministerial pentru monitorizarea executării hotărârilor CEDO în materia sănătății mintale, aflat în coordonarea unui consilier de stat – va ține cont de toate aceste aspecte și va urgenta implementarea măsurilor asumate în fața Comitetului de Miniștri.
Dacă în urma acestor verificări sunt identificate fapte cu caracter penal, autoritățile competente au obligația de a sesiza de îndată organele de urmărire penală – în măsura în care acestea nu s-au autosesizat deja.
Cu deosebită considerație,
Georgiana Pascu, Manager de Program
Centrul de Resurse Juridice/ Pledoarie pentru demnitate
Email: georgiana.pascu@crj.ro
