O inițiativă pentru recunoașterea drepturilor persoanelor cu dizabilități la liberă circulație în UE – câteva considerații privind pașii pe care UE, alături de statele membre, îi mai au de parcurs
Adoptarea Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD[1]) în 2006 a reprezentat un progres în setarea standardelor minime pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. Atât Uniunea Europeană, cât și statele membre sunt părți în Convenție.
Pilonul european al drepturilor sociale[2] servește drept busolă pentru ocuparea forței de muncă și pentru politicile sociale, proclamate în 2017 în comun de către Parlamentul European, Consiliul European și Comisia Europeană. Principiul 17 al pilonului subliniază că persoanele cu dizabilități au dreptul la sprijin de venit care să le asigure traiul în demnitate, servicii care să le permită participarea pe piața muncii și în societate și într-un mediu de lucru adaptat nevoilor lor.
Strategia Europeană pentru persoanele cu dizabilități 2021-2030[3] își propune să îmbunătățească viețile persoanelor cu dizabilități, în UE precum și în toate statele membre. Obiectivele acesteia pot fi atinse doar printr-o acțiune coordonată, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, iar statele membre trebuie să își asume un angajament puternic și să le impună autorităților naționale și locale implementarea acțiunilor propuse de Comisie.
Una din aceste inițiative, aflată cu un pas mai aproape de realizare, este Directiva privind cardul european pentru persoanele cu dizabilități.
În data de 8 februarie 2024 instituțiile UE au anunțat[4] că au ajuns la un acord politic în ceea ce privește Directiva stabilind Cardul European pentru persoanele cu dizabilități și cardul European de parcare pentru persoanele cu dizabilități. Această directivă, anunțată în Strategia UE pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030, va contribui la implementarea Convenției CDPD în UE și se va alinia la principiile privind egalitatea de șanse și incluziunea persoanelor cu dizabilități.
În cele ce urmează vom analiza implicațiile viitoarei Directive privind Cardul european pentru persoanele cu dizabilități.
Statele membre UE vor avea la dispoziție 42 de luni pentru a distribui cardurile, incluzând 30 de luni pentru transpunerea legislației în dreptul intern. Asta înseamnă că, în realitate, cardul va deveni funcțional în 4 ani.
Cu toate acestea, este de remarcat efortul UE de a include vocile persoanelor cu dizabilități în dezvoltarea acestei Directive, după cum se arată într-un sondaj online[5] unde peste 3300 de respondenți, din care 78% fiind persoane cu dizabilități, au răspuns.
Directiva va include, printre altele:
- Recunoașterea dizabilității la nivel european prin intermediul acestui card. Astfel, persoanelor cu dizabilități ce călătoresc în interiorul UE le va fi garantat accesul egal la condițiile speciale și tratament preferențial în ceea ce privește accesul la servicii publice și private, precum și la activități și facilități, cum ar fi, între altele, ghiduri braille sau audio pentru transportul în comun, reduceri la evenimente culturale, muzee sau centre sportive;
- Acces egal la parcările destinate persoanelor cu dizabilități în toate statele UE;
- Cardul va fi emis gratuit de către statele membre, în format fizic și digital;
- O altă prevedere menționează necesitatea ca informațiile despre condițiile și procedurile necesare emiterii cardului să existe public, într-un format accesibil;
- Persoanelor cu dizabilități și persoanelor de sprijin le va fi recunoscut dreptul de a-și face opiniile auzite căci statele membre vor trebui să stabilească mecanisme care să le permită persoanelor cu dizabilități să acționeze statul în justiție în cazul neregulilor.
Din păcate, această directivă ar mai putea fi îmbunătățită prin:
- Eliminarea excepțiilor adăugate scopului acestei directivei referitoare la excluderea unor servicii specifice în cazurile în care beneficiile acordate sunt dependente de evaluări suplimentare;
- Oferirea accesului temporar la sprijin și suport financiar pentru persoanele cu dizabilități atunci când acestea se mută în străinătate, pentru a studia sau a munci. În forma actuală a directivei, este posibil ca persoanelor cu dizabilități să nu le fie recunoscut dreptul la anumite beneficii în timpul unor șederi de lungă durată, fapt ce îngrădește în continuare dreptul lor la liberă circulație în interiorul UE;
- Lipsa prevederilor privind alocarea fondurilor UE pentru a suplimenta efortul statelor membre de eliberare a acestor carduri.
Website-ul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități[6] conține câteva informații referitoare la Cardul european pentru persoanele cu dizabilități. Este de menționat că România a fost una din cele 8 țări participante la acest proiect pilot[7].
Din păcate, remarcăm că site-ul dedicat informării publicului țintă nu este întru totul adaptat tuturor categoriilor de dizabilități, ceea ce face dificilă diseminarea informațiilor. Se remarcă și lipsa unor rapoarte naționale dedicate ilustrării progresului atins în România prin utilizarea acestui card în timpul implementării proiectului-pilot. La nivel național, Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități ,,O Românie echitabilă” 2022-2027 stabilește domeniile de acțiune pentru asigurarea participării depline și efective a persoanelor cu dizabilități, bazată pe libertatea de decizie, în toate domeniile vieții și într-un mediu accesibil și rezilient.
Cu toate că inițiativa UE este apreciabilă, sunt încă multiple elemente ce ar putea fi îmbunătățite de către legislatorul european. În primul rând, este important de subliniat că această inițiativă legislativă are forma unei Directive; ar fi fost de preferat ca legislatorul european să adopte un Regulament, pentru a avea un efect obligatoriu pentru toate statele membre și pentru a avea ca rezultat o implementare mult mai uniformă și eficientă a Cardului.
Directiva ar trebui să impună prestatorilor de servicii standarde clare de accesibilizare, precum și pregătirea prin cursuri sau ghiduri a profesioniștilor pentru a putea implementa cu adevărat dispozițiile acesteia. O recomandare utilă ar trebui să vizeze nu numai recunoașterea europeană a tuturor tipurilor de certificate ce atestă existența unei dizabilități la nivel european, dar și accesibilizarea serviciilor oferite în toate cele 24 de limbi oficiale ale UE.
De asemenea, ar trebui încurajat schimbul de informații și de experiență acumulată în fiecare stat membru, pentru a putea dezvolta facil orice impediment descoperit în implementarea directivei. Totodată, utilizarea cardului ar trebui să fie monitorizată, iar date statistice, compliante cu Regulamentul european privind colectarea datelor cu caracter personal (și respectând dreptul la viață privată al persoanei cu dizabilități) ar trebui să fie colectate de prestatorii de servicii pentru a putea furniza recomandări implementabile într-un timp scurt, eficient.
O altă arie ce ar putea fi îmbunătățită se referă la consistența informațiilor disponibile la nivelul tuturor statelor membre, având în vedere că fiecare țară are un sistem legislativ diferit, este greu de imaginat cum fără un efort conjugat s-ar putea atinge rezultate reale în toate țările UE. Responsabilii de la nivel național ar trebui să aibă întâlniri regulate pentru a împărtăși bune practici și a găsi soluții la problemele întâlnite, pentru a nu îngrădi și mai mult dreptul la liberă circulație în UE.
Legislatorul european va trebui să asigure și implementarea reală, efectivă a beneficiilor acestui card, prin mecanisme de plângere care să nu împiedice și mai mult accesul persoanelor cu dizabilități la diferitele facilități. Este de văzut cum se va face informarea, spre exemplu, în centrele rezidențiale, unde accesul la beneficii este deja limitat pentru persoanele cu dizabilități. De asemenea, pentru persoanele cu dizabilități care beneficiază de consiliere judiciară, informarea despre posibilitatea utilizării cardului și chiar insăși utilizarea acestuia va fi încă dependentă de acordul ocrotitorilor, însă rămâne de văzut cum vor fi aceștia trași la răspundere în concret. Poate chiar ar trebui să ne întrebăm cum vor fi ei pregătiți și informați despre acest demers.
Un alt minus al directivei este lipsa referirilor la prestațiile și beneficiile recunoscute în domeniul asistenței sociale din domeniul dreptului muncii. Astfel cum cetățenilor fără dizabilități le este recunoscut dreptul la circulație, nu numai pentru a călători, dar și pentru a munci în statele UE, acest lucru ar trebui garantat în mod egal și persoanelor cu dizabilități. Spre exemplu, în acest moment, studenții cu dizabilități care vor dori să urmeze programe de lungă durată în universități din alte state membre decât cele de origine vor trebui să treacă printr-un proces anevoios de recunoaștere a dizabilității în statul de reședință, pentru a putea avea aceleași beneficii ca ceilalți cetățeni. Deocamdată, cardul recunoaște beneficii pentru studenții cu dizabilități care urmează programe de scurtă durată, spre exemplu ERASMUS+.
Trebuie ținut cont de faptul că nu toate persoanele cu dizabilități (spre exemplu, cele instituționalizate) au acces la internet sau la mijloace de comunicare media. Iar, de multe ori, chiar și când au, este dificil de știut în avans care sunt beneficiile de care pot avea parte, atât timp cât nu există o bază centrală de date cu prestatorii de servicii și cu explicații concrete. Ori, aceste lipsuri, suplimentate de o posibilă birocrație excesivă pentru a obține cardul, vor face utilizarea cardului derizorie.
Drepturile persoanelor cu dizabilități nu trebuie să se oprească la frontiera unui stat membru. Iar pentru ca dreptul la liberă circulație să devină o realitate și pentru persoanele cu dizabilități, acest lucru trebuie construit în temeiul unui design universal, prin transport în comun deplin accesibilizat, tehnologii digitale disponibile facil și o gamă largă de servicii, nu numai din domeniul medical sau terapeutic, dar și din cel cultural, ori referitor la transportul în comun sau la angajarea persoanelor cu dizabilități.
Autoare: Oana Dodu
© Centrul de Resurse Juridice, București, februarie 2024
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Convenția, disponibilă aici: https://social.desa.un.org/issues/disability/crpd/convention-on-the-rights-of-persons-with-disabilities-crpd
[2] Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32017C1213(01)
[3] Union of Equality – Strategy of the Rights of Persons with Disabilities 2021-2030
[4] https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=1139&furtherNews=yes&newsId=10763
[5] Pentru mai multe detalii despre sondaj: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=89&furtherNews=yes&newsId=10659
[6] Disponibil aici: http://dizab.eurocard.gov.ro/
[7] Alături de Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Italia, Malta și Slovenia. Proiectul s-a desfășurat între 2016-2018.
