- Avortul în prezentul european – ÎN FAPT
Cele mai recente rapoarte arată, ca în România, în 2019, existau județe întregi în care spitalele de stat nu efectuează avorturi la cerere.[1] Medicii din spitalele de stat invocă motive de natură religioasă, de conștiință sau chiar de birocrație pentru refuzul lor,[2] deși aceleași motive nu îi împiedică în a-și îndrepta pacientele către cabinetele lor private.[3] În contextul pandemiei de COVID-19, accesul la avort la cerere a devenit și mai restrictiv, astfel că din 171 de spitale, numai 59 ofereau servicii de întrerupere de sarcină la cerere.[4]
Dacă privim izolat aceste date, ar putea părea că România este un caz singular și atipic, în care deși legislația permite avortul la cerere până la 14 săptămâni,[5] spitalele de stat refuză să ofere acest serviciu. Însă această practică este răspândită și în celelalte state din Uniunea Europeană (UE). În 21 de state membre ale UE legea permite ca medicii să refuze să ofere servicii de întrerupere de sarcină din motive religioase sau morale, singurele excepții fiind Suedia, Finlanda, Bulgaria și Republica Cehă.[6]
În Italia, în anul 2019, se raporta că 68,4% din medicii ginecologi refuzau să ofere servicii de întrerupere de sarcină pe motive religioase.[7] În prezent, în unele regiuni din Austria nu este niciun medic sau doar unul singur care să efectueze avorturi.[8] În Slovacia, numai avortul chirurgical este permis, astfel că persoanele care doresc un avort medicamentos trebuie să meargă în Austria pentru a obține medicația.[9] La nivel european, accesul la un avort devine din ce în ce mai greu pe zi ce trece.[10]
În anul 2013, situația din Italia a atras atenția Comitetului European al drepturilor sociale, organul ce veghează la respectarea Cartei Sociale Europene (CSE), care s-a pronunțat printr-o decizie asupra unor probleme precum diminuarea numărului spitalelor în care se ofereau servicii de întrerupere de sarcină, cât și asupra fenomenului spitalelor unde medicii ginecologi refuzau să răspundă cererilor de avort.[11] Comitetul a afirmat că dacă statul nu asigură măsurile necesare pentru ca avorturile legale să fie asigurate[12] și le obligă pe paciente să călătorească dintr-o regiune în alta pentru a avea acces la aceste servicii, este irelevant dacă Serviciul Național de Sănătate acoperă costurile, atâta timp cât accesul la avort nu exista în practică.[13] În concluzie, a pronunțat că această practică reprezintă o încălcare a dreptului la protecția sănătății consacrat în Articolul 11 CSE[14] în coroborare cu Articolul E CSE (nediscriminarea).[15] Astfel, potrivit Comitetului, dreptul la avort se află la intersecția următoarelor drepturi: dreptul la sănătate și interzicerea discriminării.
- Avortul în prezentul european – ÎN DREPT
În iulie 2022, ca răspuns la decizia Curții Supreme a Statelor Unite de a înlătura precedentul stabilit de cazul Roe v. Wade care proteja dreptul la avort la nivel constituțional,[16] Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care a propus ca dreptul la avort să fie inclus în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDF) ca parte din dreptul la respectarea vieții private și de familie (Articolul 7).[17] Însă, la 22 noiembrie 2023, în rezoluția sa referitoare la revizuirea tratatelor, a propus ca dreptul la avort să fie inclus în cadrul Articolului 3 CDF, ca parte din dreptul la integritatea persoanei și la autonomie corporală.[18]
La actualul moment, amendamentul propus are următoarea formă:
„2a. Orice persoană are dreptul la autonomie corporală, la acces liber, informat, deplin și universal la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, precum și la toate serviciile de asistență medicală conexe, fără discriminare, inclusiv accesul la avort legal și în condiții de siguranță.”
Aceasta nu este însă varianta finală a textului legal, având în vedere că trebuie să treacă prin procedura de revizuire ordinară prevăzută de Articolul 48 din Tratatul Uniunii Europene, conform căreia textul trebuie să urmeze mai multe etape legislative pentru ca în final să fie ratificat de toate statele membre conform constituțiilor acestora.[19] Având în vedere poziția unor state precum Polonia, unde avortul este interzis în aproape toate circumstanțele,[20] sau Malta, unde avortul nu este permis în niciun caz,[21] este destul de greu de crezut că articolul va rămâne în această formă și că nu vor trebui făcute anumite concesii pentru ca toate statele să voteze legile de revizuire.
Totuși, până când un text legislativ nu este adoptat, rezoluția Uniunii Europene din iulie 2022 nu are un efect asupra legislațiilor naționale ale statelor europene deoarece nu este obligatorie.[22] Astfel, nu reprezintă nimic mai mult decât o luare de poziție, un mesaj politic, nu un instrument legal care poate fi folosit în lupta împotriva politicilor anti-avort abuzive.
În jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului (CEDO) se regăsesc mai multe cazuri în care a fost tratat subiectul avortului. Ținând cont că dreptul la avort nu este un drept de sine stătător în dreptul european al drepturilor omului, acesta a intrat fie sub incidența dreptului la respectarea vieții private și de familie (Art 8 CEDO) sau a interzicerii torturii (Art 3 CEDO):
a. În Tysiąc v. Poland (2007), unei femei cu miopie severă, pentru care ducerea sarcinii pană la capăt ar fi reprezentant un risc pentru sănătatea ei, nu a putut să obțină un avort terapeutic.[23] În urma sarcinii, vederea i-a fost afectată sever.[24]
CEDO a confirmat, la fel ca actualul amendament al Parlamentului European, că avortul intră sub sfera dreptului la integritate al unei persoane pentru care statele au o obligație pozitivă, însă numai în cazul avortului terapeutic, care are la bază motive medicale, iar nu și pentru cel la cerere.[25] Într-un final, a considerat că Art. 8 CEDO a fost încălcat, însă numai sub forma sa procedurală, deoarece Polonia nu-și respectase obligația pozitivă de a avea un mecanism de contestare a refuzului unui avort.[26]
b. În R.R. v. Poland (2011), reclamanta a aflat în urma unei ecografii că fătul ei ar putea să aibă o malformație, iar doctorii au refuzat să-i facă o examinare genetică până când termenul legal de avort nu fusese depășit.[27]
CEDO a considerat că tergiversarea procesului de către personalul medical, 6 săptămâni în care reclamanta a trăit cu frica că fătul ar putea avea o malformație, a reprezentat o încălcare a Art. 3 CEDO (interzicerea torturii).[28] Însă cel mai notabil, a statutat că dacă un stat a reglementat cazuri în care avortul este permis, atunci are o obligație pozitivă să aibă o procedură care să permită unei persoane însărcinate să-și exercite dreptul la un avort legal.[29] De asemenea, referitor la refuzul medicilor de a efectua o întrerupere de sarcină din motive religioase sau morale, Curtea a statutat că acesta nu poate fi un obstacol în calea accesului pacientelor la acest serviciu.[30] Prin urmare, pentru că nu exista o procedură care să permită reclamentei să-și exercite dreptul la viață privată în mod efectiv, Art. 8 a fost încălcat.[31]
Astfel, rezultă din jurisprudența CEDO că dacă un stat european are o legislație care permite avortul la cerere, trebuie să asigure acest serviciu pacientelor, chiar și atunci când sunt refuzate de medicii ginecologi.
- Remarci finale
În ciuda jurisprudenței CEDO și a rezoluțiilor Parlamentului European, nu există încă protecție pentru dreptul la avort la nivelul UE sau la nivel european. Deși CEDO a indicat o serie de încălcări procedurale ale Art. 8 în cazul avortului terapeutic, acesta oferă doar un drept la informații, la contestări administrative și în general la o procedură eficientă acolo unde statele recunosc deja un drept la avort. Pare să fie un drum lung până am putea avea un Roe v. Wade european.[32]
Având în vedere că drepturile fundamentale în formula prevăzută de Convenția CEDO reprezintă principii generale ale dreptului UE,[33] Uniunea ar trebui să țină cont de indicațiile trasate până acum de CEDO și să prevadă ca statele să aibă o procedură eficientă pentru dreptul la avort care să nu fie împiedicată de refuzul medicilor. Însă, Uniunea ar trebui să meargă mai departe, menționând și problemele iscate de substanța dreptului la avort, astfel dreptul la avort să fie cu adevărat eficient în statele membre și nu doar o formă fără fond.
_____________________________________________________
Autoare: Maria Ghorashi
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Centrul FILIA și Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI, Raport de cercetare – Refuzul la Efectuarea Avortului la Cerere în România 2019 (2019), p 3, URL: https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/Raport-avort-2019.pdf accesat la 26 decembrie 2023.
[2] Idem.
[3] Idem, p 9.
[4] Centrul FILIA, Raport de cercetare-Refuzul la Efectuarea Avortului la Cerere în România 2020-2021 (2021), p 2, URL: https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2021/09/Raport-avorturi-2020-2021.pdf accesat la 26 decembrie 2023.
[5] Codul Penal, Art 201 Alin 1 lit c.
[6] Francesca Negro, Maria Cristina Varone, Alessandro Del Rio, Susanna Marinelli și Giuseppe Basile, Conscientious objection to abortion: how to strike a legal and ethical balance between conflicting rights?, Acta Biomed (2022), Vol 93(4), URL: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9534259/ accesat la 27 decembrie 2023.
[7] Elena Caruso, „the ambivalence of law: some observations on the denial of access to abortion services in Italy” (2020), Feminist Review Issue 124, 183–191, p 185, DOI: 10.1177/0141778919894965.
[8] Akmaljon Akhmedjonov, Bernadeta Barokova, Yijing Chen, Pius Fozan, Timotheus Paul Goldinger, Kristina Kovalska, Leila Lawrence, Hanna Perenyi, Carina Samhaber, Stephanie Songer, Marziyeh Taeb, Tripti and Joseph Scioli, editor prof Marius Dragomir, Europe’s growing abortion nightmare (2023), POLITICO, URL: https://www.politico.eu/article/europes-growing-abortion-nightmare/ accesat la 28 decembrie 2023.
[9] Idem.
[10] Idem.
[11] Comitetul European al Drepturilor Sociale, International Planned Parenthood Federation – European Network (IPPF EN) v. Italy, Cererea Nr 87/2012, Decizia din 10 Septembrie 2013 (2014), para 169, URL: https://hudoc.esc.coe.int/eng/#{%22sort%22:[%22escpublicationdate%20descending%22],%22escdcidentifier%22:[%22cc-87-2012-dmerits-en%22]} accesat la 27 decembrie 2023.
[12] Idem, Para 177.
[13] Idem, Para 193.
[14] Supra n 11.
[15] Supra n 12.
[16] Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization 19-1392 US 597 (2022), URL: https://www.supremecourt.gov/opinions/21pdf/19-1392_6j37.pdf accesat la 27 decembrie 2023.
[17] P9_TA (2022)0302 Rezoluția Parlamentului European din 7 iulie 2022 referitoare la decizia Curții Supreme din SUA de a anula în Statele Unite drepturile legate de avort și la necesitatea de a se asigura dreptul al avort și sănătatea femeilor în UE [2022] OJ 2022/2742(RSP), para 2, URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2022-0302_RO.html accesat la 27 decembrie 2023.
[18] P9_TA(2023)0427 Proiectele Parlamentului European de revizuire a tratatelor, Rezoluția Parlamentului European din 22 noiembrie 2023 referitoare la proiectele Parlamentului European de revizuire a tratatelor (2022/2051(INL)), Amendamentul 245, URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2023-0427_RO.html accesat la 27 decembrie 2023.
[19] Tratatul privind Uniunea Europeană (versiunea consolidată) OJ C 326/13 (2012), URL: https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_1&format=PDF accesat la 27 decembrie 2023. („TUE”)
[20] Daniel Tilles, Will Poland have a referendum on its abortion law, and what might the outcome be? (Notes from Poland, 2023), URL: https://notesfrompoland.com/2023/04/03/will-poland-have-a-referendum-on-its-abortion-law-and-what-might-the-outcome-be/ accesat la 27 decembrie 2023.
[21] Center for Reproductive Rights, Malta’s Amended Abortion Law Will Not Protect Women’s Health and Lives (2023), URL: https://reproductiverights.org/maltas-amended-abortion-law-will-not-protect-womens-health-and-lives/ accesat la 27 decembrie 2023.
[22] Parlamentul European, Regulament de Procedură, Legislatura a 8-a (2018), Articolul 132 Alin 2: „Rapoartele anuale și celelalte rapoarte ale altor instituții sau organisme care nu intră sub incidența alineatului (1) se trimit comisiei competente, care le examinează și care poate transmite Parlamentului o scurtă propunere de rezoluție sau poate propune elaborarea unui raport în temeiul articolului 52 în cazul în care consideră că Parlamentul ar trebui să ia poziție cu privire la o chestiune importantă tratată de rapoarte.” , URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/RULES-8-2018-07-31_RO.pdf accesat la 27 decembrie 2023.
[23] Tysiąc v. Poland [2007], no. 5410/03 ECtHR, paras 7-18, URL: https://hudoc.echr.coe.int/eng/#{%22itemid%22:[%22001-79812%22]} accesat la 28 decembrie 2023.
[24] Idem.
[26] Idem, paras 117-118.
[27] R.R. v. Poland [2011] no. 27617/04 ECtHR, paras 6-33, URL: https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22itemid%22:[%22001-104911%22]} accesat la 28 decembrie 2023
[28] Idem, para 159.
[29] Idem, para 200.
[30] Idem, para 206.
[31] Idem, para 214.
[32] Karolina Kocemba, Not Just Abortion: Converging Human Rights and the Rule of Law in the European Court of Human Rights (2023), URL: https://verfassungsblog.de/not-just-abortion/ accesat la 28 decembrie 2023.
[33] Supra n 20, Art 6 TUE.
