În teorie, toate persoanele majore au drept de vot. În practică, zeci de mii de persoane cu dizabilități și vârstnici (da, nici acum nu cunoaștem cifra exactă!), instituționalizați în centre rezidențiale, nu îl pot exercita. Votul prin urna mobilă, reglementat de Decizia BEC nr. 10D/2025 prin articolul 3, vine cu condiții greu de îndeplinit pentru cineva care trăiește „cu cheia la șeful de centru”.
Ca să vă faceți o idee:
- Cererile trebuie să fie semnate olograf, să includă toate datele din actul de identitate (la care beneficiarii, de obicei, nu au acces pentru că sunt închise la asistentul social),
- Cererile trebuie să fie depunse în preziua alegerilor până la ora 12:00 – când e puțin probabil ca beneficiarii să fie informați sau sprijiniți.
Interesant este că dacă într-un centru sunt peste 50 de persoane care cer urna, ele sunt repartizate la mai multe secții de votare, fără criterii clare. Asta înseamnă că mai multe persoane care posibil că nu au fost formate despre comunicarea în format ușor de înțeles vor intra în centre unde accesul este oricum controlat și restricționat.
Informarea beneficiarilor? Nu am găsit nicio campanie publică adaptată în format accesibil (ușor de înțeles, cu limbaj simplificat sau materiale audio-video). Persoanele din aceste „așezăminte” nu au acces la presă, rețele sociale sau site-uri oficiale. Află doar ceea ce li se spune, sau nu li se spune, de conducerea instituției.
Una dintre obligațiile trasate de BEC în sarcina conducerii centrelor este aceea de a informa doritorii și aparținătorii cu suficient timp înainte despre faptul că pot solicita urna mobile. Și mai completează BEC – cererea trebuie să fie însoțită de o adeverință eliberată de conducerea centrului. Oare câte adeverințe au fost eliberate? Cum au fost informate persoanele cu dizabilități? Câte persoane și-au exercitat dreptul la vot?
Nu există informare publică adaptată nici pentru persoane cu dizabilități, nici pentru aparținători. Cum îți ceri un drept despre care nu știi că îl ai?
Ani de zile, domnul C., o persoană cu dizabilitate, a așteptat să voteze din centrul unde era instituționalizat. A întrebat, a sperat, a fost ignorat. Cu ajutorul CRJ, a început o luptă lungă în instanță. După ani de procese, a obținut o hotărâre judecătorească prin care i s-a stabilit o măsură de ocrotire: consiliere judiciară, adică exact ce cere și Convenția ONU: sprijin în luarea deciziilor, nu interdicție. Era de așteptat ca instanța să individualizeze măsura și să stabilească clar dacă domnul C. are drept de vot. Dar, după telefoane și solicitări, răspunsul a fost: nu, nu scrie. Și totuși, domnul C. are un loc de muncă, plătește taxe, locuiește în comunitate. Nu e considerat periculos, nu e „incapabil”. Doar invizibil pentru sistem.
Câte alte persoane ca el trăiesc astăzi în instituții – fără să știe că dreptul lor la vot a fost deja luat de un sistem care nu știe cum și unde trăiesc?
Observăm cu îngrijorare că legiuitorul folosește încă sintagma de „așezăminte” chiar dacă din 2010 statul român a ratificat Convenția ONU privind Dreptutile persoanelor cu dizabilități prin care a stabilit trecerea de la abordarea pe caritate la aceea bazată pe drepturile fundamentale ale omului.
Cum nu am găsit informații oficiale, așteptăm răspunsurile la solicitările transmise în această dimineață către AEP, ANPDPD, Ministerul Muncii și DGASPC-uri.
Vrem să știm: cum se respectă dreptul la vot al celor mai izolați oameni din societatea noastră?
Dacă aveți informații sau exemple din practică despre cum se votează în aceste centre, vă rugăm să ni le trimiteți. Vrem să documentăm și să cerem măsuri concrete.
În timp ce partidele evită cu grijă să includă drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate (inclusiv accesul nerestricționat în vizitele de monitorizare inopnate, accesul efectiv la justiție, serviciile în comunitate) în programele lor electorale, ne întrebăm:
Cum putem vorbi despre democrație reală când zeci mii de persoane cu dizabilități trăiesc „închise” în instituții, iar dreptul lor la vot e condiționat de bunăvoința și controlul altora?
Georgiana Pascu, manager de program Pledoarie pentru Demnitate
Contact: +40 729 881 159, gpascu@crj.ro
