Bullyingul este un subiect din ce în ce mai popular, devenind recent de actualitate și pentru autoritățile Statului român. În 2019, prin Legea nr. 221/2019 se modifica Legea educației (în vigoare la acel moment), reglementându-se noțiunea de bullying și stabilind un cadru legal pentru astfel de cazuri. Ulterior au fost adoptate și norme metodologice în vederea aplicării acestor modificări[1]. Conceptul de bullying a fost preluat și în noua lege a educației – Legea nr. 198/2023 a învăţământului preuniversitar.
Ca urmare a obligațiilor reglementate în Legea nr. 198/2023, Ministerul Educației a adoptat pe finalul anului 2023 Procedura privind managementul cazurilor de violență asupra antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor și a personalului unității de învățământ, precum și al altor situații corelate, în mediul școlar și a suspiciunii de violență asupra copiilor în afara mediului școlar.[2]
De asemenea, în septembrie 2023 se elaborează Planul Național Cadru de Acțiune privind siguranța școlară[3], acesta fiind rezultatul consultărilor între echipele tehnice ale instituțiilor semnatare cu atribuții în domeniu.
Totodată, conform art. 65 din Legea nr. 198/2023, într-un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va aproba prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa Ministerului Educaţiei Planul naţional de combatere a violenţei şcolare, denumit în continuare PNCVS. Termenul de 6 luni s-a împlinit în luna martie, iar până la acest moment nu am identificat planul pe site-ul Miniterului Educației.
Cu toate acestea, primăvara anului 2024 a fost marcată de o știre șocantă ce a generat proteste ale părinților unei școli din București, cel puțin o demisie a unui cadru didactic și discuții aprinse despre rolul școlii în societatea noastră. Este vorba despre povestea unui elev de școală primară care în ultimii doi ar fi fost violat de două ori în școală, de către alți elevi. Prima faptă s-ar fi produs în prima parte a anului 2022, aceasta fiind sesizată organelor penale. Presa[4] a comunicat faptul că dosarul s-a clasat deoarece făptuitorul nu ar fi avut vârsta necesară pentru a fi tras la răspundere, el având 11 ani. A doua faptă s-ar fi produs la finalul anului 2023, aceasta făcând obiectul unui alt dosar penal.
Acest caz a fost mediatizat intens, o serie de autorități a emis declarații și puncte de vedere, au fost analizate pe larg elementele speței, astfel că prin prezentul material nu intenționăm să facem o analiză legală exhaustivă a celor întâmplate, însă înțelegem să ne oprim atenția asupra a trei lucruri:
1. Autoritățile responsabile pentru asigurarea siguranţei în unităţile de învăţământ
Legea nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar reglementează „Asigurarea siguranţei în unităţile de învăţământ preuniversitar” în art. 63 și urm. Potrivit art. 63:
„(1) Siguranţa în unităţile de învăţământ se realizează sub coordonarea prefectului şi este în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, a DJIP/DMBIP, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau a inspectoratelor judeţene de poliţie, a Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti ori a inspectoratelor judeţene de jandarmi, a centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi a unităţilor de învăţământ preuniversitar.
(2) La nivelul fiecărui judeţ/municipiului Bucureşti, sub coordonarea prefectului, se elaborează sistemul-cadru de asigurare a protecţiei unităţilor de învăţământ preuniversitar, a siguranţei elevilor şi a personalului didactic de către reprezentanţii autorităţilor prevăzute la alin. (1), care se aprobă de prefect.
(5) Autorităţile prevăzute la alin. (1) analizează semestrial modul în care este asigurată protecţia unităţilor de învăţământ, elaborând şi derulând programe sau proiecte de prevenire a violenţei în mediul şcolar. Biroul de siguranţă şcolară din cadrul inspectoratului judeţean de poliţie/Inspectoratului de Poliţie al Municipiului Bucureşti întocmeşte un raport semestrial privind siguranţa în şcoli, care este adus la cunoştinţa consiliului de administraţie, a consiliului profesoral şi a instituţiilor prevăzute la alin. (1).”
De altfel, art. 5 din Codul de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar[5] prevede că „În relațiile cu beneficiarii direcți ai educației, personalul didactic are obligația de a cunoaște, de a respecta și de a aplica norme de conduită prin care se asigură:
a) ocrotirea sănătății fizice, psihice și morale a beneficiarilor direcți ai educației prin:
(i) supravegherea atât pe parcursul activităților desfășurate în unitatea de învățământ, cât și în cadrul celor organizate de unitatea de învățământ în afara acesteia;
(ii) interzicerea agresiunilor verbale, fizice și a tratamentelor umilitoare asupra beneficiarilor direcți ai educației;
(iii) protecția fiecărui beneficiar direct al educației, prin sesizarea oricărei forme de violență verbală sau fizică exercitate asupra acestuia, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijență sau de exploatare a acestuia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;”
Totodată, pe site-ul Ministerului Educației există o procedură privind managementul cazurilor de violență gravă între preșcolari/elevi petrecute în mediul școlar [6], însă din detaliile speței devenite publice până în prezent se pare că pașii enumerați acolo nu au fost parcurși.
Observăm o listă lungă de autorități responsabile în asigurarea siguranței în școală, implicit în prevenirea situațiilor precum cea din speța de față. Nu cunoaștem poziția oficială a autorităților enumerate în alin. (1) al art. 63 din Legea nr. 198/2023, însă apreciem că în stabilirea persoanelor responsabile pentru situația tragică din speță ar trebui avute în vedere și acestea. De altfel, nu cunoaștem dacă în urma acestui caz există vreo preocupare a acestor autorități de a colabora în vederea prevenirii altei situații similare.
Deși se pare că există norme și proceduri pentru a gestiona astfel de cazuri, acestea nu se reflectă în modul în care lucrurile se întâmplă în realitate. Ceea ce observăm în majoritatea cazurilor de violență în școli care ajung publice este preocuparea de a sancționa comportamentul agresiv al făptuitorilor și de a ne distanța cu totul de acesta, ca și cum acesta este singurul responsabil de cele întâmplate.
Desigur că fenomenul violenței în rândul elevilor este unul extrem de complicat, iar abordarea acestor probleme necesită timp, resurse și implicare din partea tuturor stakeholderilor din procesul educațional. Totuși, lecția pe care sistemul nostru de educație pare că nu a învățat-o încă este că pentru a combate violența în școli nu e de ajuns să sancționăm elevul violent, cât timp un comportament violent al unui elev înseamnă că acesta a fost expus, sub o formă sau alta, la violență[7].
2. Procesul penal privind prima faptă de viol s-a clasat
Din informațiile ce au devenit publice, primul proces penal a încetat prin clasare pentru că făptuitorul nu ar fi avut vârsta necesară pentru a răspunde penal.
Ne ridicăm totuși întrebarea dacă nu cumva ar fi putut deveni incident în acest caz și art. 1372, C.civ., respectiv răspunderea civilă delictuală a persoanelor care ar fi trebuit să asigure supravegherea elevilor, respectiv a unității de învățământ care trebuia să asigure o procedură astfel încât fapta să nu se fi produs. Astfel, chiar dacă făptuitorul nu răspunde penal, rămâne totuși în discuție răspunderea civilă delictuală a persoanelor care, în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești, sunt obligate să supravegheze un minor și să răspundă pentru prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Kayak v. Turcia[8] că:
„59. (…) Într-adevăr, ceea ce este în discuție în speță este obligația statului, prin intermediul autorităților școlare, de a-și asuma responsabilitatea pentru copiii care îi sunt încredințați. În acest sens, Curtea reamintește rolul esențial al autorităților școlare în protejarea sănătății și bunăstării elevilor, ținând cont de vulnerabilitatea deosebită datorată vârstei acestora (mutatis mutandis, Molie împotriva României (dec.) , nr. 13754. /02, 1 septembrie 2009). Ea consideră că misiunea încredințată instituției de învățământ în acest context presupune datoria primordială de a asigura siguranța elevilor pentru a-i proteja împotriva tuturor formelor de violență de care ar putea fi victime în perioada în care sunt puși sub supravegherea acesteia.
60. Curtea subliniază în acest sens că obligația de supraveghere a elevilor revine, în principiu, instituției de învățământ în perioada în care îi sunt încredințati. Deși nu ne putem aștepta ca membrii profesiei de cadru didactic să poată monitoriza în mod constant fiecare elev pentru a răspunde instantaneu la comportamente imprevizibile, Curtea consideră totuși că anumite mișcări, mai mult decât altele, solicită o întărire a supravegherii: aceasta se aplică în special la intrările și ieșirile în sau din incinta unităților de învățământ și mișcările elevilor în interiorul sau în afara acestora. (…)
66. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea nu poate decât să fie de acord cu aprecierea faptelor făcută de procurorul general la Consiliul de Stat cu privire la nerespectarea îndatoririi de supraveghere ce revine funcționarilor școlii și la existența unei culpe a administrației (punctul 33 de mai sus). În fapt, consideră că, în împrejurările prezentei cauze, autoritățile naționale și-au încălcat îndatorirea de supraveghere în incinta unității în care a fost educat autorul infracțiunii în cauză.
67. Aceste elemente sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze, în circumstanțele prezentei cauze, că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție.”
Totodată, printre cele mai tragice detalii din această speță este faptul că același elev a ajuns să devină victima unei noi fapte de viol la aproximativ un an de la prima faptă, tot în școală.
Acest element ne dovedește că indiferent de măsurile luate pentru a gestiona prima faptă, acestea au fost inutile și insuficiente, cât timp situația a ajuns să se repete.
Nu urmărim să facem vreo apreciere cu privire la conținutul respectivului dosar penal. Ceea ce observăm este, din nou, tiparul înrădăcinat în rândul societății noastre – ni se pare firesc ca lucrurile să se oprească la momentul pronunțării soluției de clasare, ca și cum atât puteam face, ca și cum am fi vrut să facem mai multe, dar nu avem instrumente în acest sens.
Lipsa de preocupare în identificarea persoanelor care ar fi trebuit să răspundă pentru prima faptă susține o neresponsabilizare a autorităților competente în viitor.
Din gestionarea speței de față, observăm în rândul cadrelor didactice din școala respectivă preocuparea de a ascunde cele întâmplate, de a nu face public nimic, de a nu discuta despre aceste lucruri, dovadă că nemulțumirea părinților care au protestat la aflarea veștii este că au aflat despre toate aceste lucruri la aproximativ 3 luni de producerea celei de-a doua fapte. Acest lucru dovedește că, în urma primei fapte, școala nu a înțeles să ia nicio măsura, cu toate că fapta reclamată este un gravă, iar urmările ei au potențialul de a fi majore. Totodată, nu cunoaștem dacă alte instituții cu competențe în materie au luat vreo măsură, precum Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție Copilului. Or, față de toate aceste lucruri, bineînțeles că se ridică întrebarea dacă măcar cea de-a doua faptă ar fi putut fi prevenită.
Totodată, ceea ce nu rezultă din această speță este dacă primul făptuitor a beneficiat de vreo măsură de consiliere, de sprijin, de suport de orice fel pentru a înțelege procesul penal prin care a trecut și pentru a repara comportamentul infracțional și a preveni producerea unor alte fapte de acest gen.
3. „Numai lui i se intâmplă!”
Din lanțul de nereguli, încălcări și lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple, un element extrem de grav este reacția unui cadru didactic din școala respectivă în legătură cu întreaga situație: „Numai lui i se intâmplă. Cum dracu’ dintre atâția copii numai lui i se întâmpla?”[9]
Desigur că o astfel de declarație naște revoltă, cât timp așteptarea în astfel de cazuri este ca educatorii, învățătorii, profesorii să fie pregătiți profesional și apți să înțeleagă fenomenul violenței în școli și să intervină pentru a-l reduce și rezolva, nicidecum pentru a-l perpetua și a încuraja la revictimizare.
O astfel de declarație dovedește că în loc să existe preocuparea de a căuta soluții pentru a sprijini victima, reacția este aceea de a minimiza, de a duce în derizoriu cele reclamate, ba chiar a pune la îndoială veridicitatea acestora, fapt ce, în sine, prejudiciază victima, dar și pe ceilalți beneficiari ai actului de educație care primesc mesajul că eventuale plângeri, sesizări pe care le-ar face nu vor fi tratate cu seriozitate și imparțialitate.
Mai mult, deși în lupta cu fenomenul bullyingului la școală cadrele didactice sunt actori esențiali, se ridică suspiciuni reale despre eficiența acestei lupte dacă bully-ul ajunge să fie chiar educatorul, învățătorul sau profesorul – persoana chemată să supravegheze și să prevină astfel de cazuri, persoana care ar trebui să sprijine și să ofere încredere victimelor sau potențialelor victime ale acestui fenomen.
_____________________________________________________
Autoare: avocat Irina Mihale
© Centrul de Resurse Juridice, București, martie 2024
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] URL : https://www.edu.ro/normele-metodologice-de-aplicare-legii-%C3%AEmpotriva-violen%C8%9Bei-psihologice-bullying-au-fost-publicate-%C3%AEn accesat la data de 27.03.2024;
[2] URL: https://www.edu.ro/management_cazuri_violenta accesat la data de 27.03.2024;
[3] URL : https://www.edu.ro/Planul-National-Cadru-de-Actiune-privind-siguranta-scolara accesat la data de 27.03.2024 ;
[4] URL: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/caz-socant-in-bucuresti-elev-violat-de-colegi-de-doua-ori-parintii-protesteaza-in-fata-scolii-isj-a-fost-sesizat-abia-azi-2709561 accesat la data de 27.03.2024;
[5] URL: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/205457 accesat la data de 27.03.2024
[6] URL: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/preuniversitar_root/anti_violenta/Minister_Forme_Grave.pdf, accesat la data de 27.03.2024;
[7] URL: https://www.coe.int/en/web/children/bullying#{%22116948818%22:[2]} accesat la data de 27.03.2024;
[8] URL: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-112094, accesat la data de 27.03.2024;
[9] URL: https://observatornews.ro/eveniment/lantul-de-nereguli-de-la-scoala-nicolae-titulescu-unde-un-elev-a-fost-violat-de-doua-ori-de-colegi-directoarea-sa-pierdut-in-explicatii-parintii-ii-cer-demisia-565826.html, video, minutul 5:01, accesat la data de 27.03.2024.
