Prin HG nr. 1338/2023, Guvernul a aprobat intrarea pe piața muncii din România a 100.000 de noi lucrători străini în anul 2024.[1] Același număr fusese aprobat de Guvern pentru anii 2023[2] și 2022[3], iar pentru anul 2021 se aprobase intrarea unui număr de 50.000 de lucrători străini.[4] Însă, odată ce aleg să vină în România, muncitorii străini întâmpină o serie de probleme birocratice în obținerea permisului unic, care le permite să lucreze pe teritoriul țării pentru o perioadă mai mare de 3 luni și să acceseze o serie de servicii oferite de instituțiile publice sau private. Managerul general al unei agenții de recrutare și plasare a forței de muncă străine în România declara pentru publicația Adevărul că, deși angajatorii plătesc contribuțiile la stat pentru lucrătorii străini de când aceștia încep să lucreze în România, ei nu pot accesa serviciile medicale gratuite până când nu obțin primul permis de ședere 4-5 luni mai târziu.[5]
Muncitorii străini se lovesc de o serie de obstacole până la obținerea permisului unic, începând cu faptul că depind de angajatorii lor românii care trebuie să depună demersurile pentru a le obține aviz de muncă de la autoritățile statului. În 2021, 10 cetățeni indieni nu au fost plătiți timp de 3 luni și jumătate pentru munca depusă la reabilitarea drumului din Bonțida, iar în momentul în care au sesizat Inspecția Teritorială de Muncă Cluj despre aceste nereguli, au aflat că de fapt munciseră la negru, angajatorul nu obținuse aviz de muncă pentru ei și trebuiau să părăsească teritoriul României.[6] De asemenea, au fost făcute publice mai multe cazuri în care se remarcă un comportament discriminatoriu față de angajații străini și atitudini de respingere, precum declarațiile recente ale unui proprietar de restaurante, care spunea că nu mai vrea să angajeze lucrători din Asia pentru că aceștia nu s-ar ocupa de igiena lor precum românii.[7] Mai mult, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat discriminare în cazul unui cetațean român de etnie arabă care a încercat să-și reactiveze contul bancar, dar a fost supusă unor verificări suplimentare și unei proceduri întârziate, deoarece era „născută în Siria” [8]. În acest caz, CNCD a constatat fapta de discriminare în baza art. 2 alin (1) și art. 10 lit. d) din OG nr. 137/2000.[9]
Chiar și în situația în care angajatorul depune toate demersurile pentru a obține actele necesare pentru muncitorii străini, aceștia din urmă se lovesc de procrastinarea instituțiilor române. Potrivit presei, acesta este și cazul unei bone filipineze, care deși are drept de ședere temporară și aviz de muncă, așteaptă de 6 luni să primească permisul unic, în condițiile în care procedura ar fi trebuit să dureze o lună.[10]
La nivelul legislației din România există o serie de dispoziții legale care impun respectarea principiului egalității, fie în cadrul relațiilor de muncă,[11] fie în exercitarea dreptului la muncă și la libera alegere a ocupației.[12] Și legislația specială care reglementează regimul străinilor prevede faptul că aceștia beneficiază de tratament egal cu cetățenii români în accesul la piața muncii, la securitatea socială, la asistența de sănătate publică și la bunuri și servicii publice.[13] Însă, în practică se constată că lucrătorii străini nu sunt cu adevărat egali cu cei români până când nu obțin permisul unic.
1. Legislația din România
OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România definește străinul ca fiind „persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene”.[14]
OUG nr. 194/2002 reprezintă sediul materiei în ceea ce privește drepturile și obligațiile străinilor, regimul vizelor și al permiselor de ședere. Astfel, pe de o parte, viza de scurtă ședere are o durată de până la 90 de zile în 180 de zile și se acordă în scop de turism, vizită sau alte activități care nu presupun imigrarea, iar pe de altă parte, viza de lungă ședere are o durată de 90 de zile și se acordă în scop de desfășurare de activități profesionale, angajare în muncă, studii sau alte scopuri.[15] Pot fi exceptați de la obligativitatea obținerii vizelor cetățenii statelor cu care România are acorduri în acest sens.[16] Odată obținută viza de lungă ședere, aceasta oferă posibilitatea de a obține un permis de ședere în scop de muncă sau permis unic.[17] Redăm diferențele dintre cele două și problemele pe care le-am identificat în tabelul de mai jos.
| Cum se exercită dreptul de ședere temporară? | Cum se obține? | Ce drepturi oferă? | Probleme identificate |
| VIZA DE LUNGĂ ȘEDERE în scopul angajării în muncă | Cererea de viză de lungă ședere se depune la oficiile consulare/misiunile diplomatice ale României din străinătate cu cel mult 3 luni înainte de data preconizată a sosirii. Aceasta trebuie să îndeplinească o serie de condiții, printre care și aceea de a nu trezi suspiciuni că se solicită în scopul migrării ilegale și participarea la un interviu.[18]Trebuie să fie însoțită și de copia avizului de angajaredovada mijloacelor de întreținere la nivelul salariului de bază minim brutcertificat de cazier judiciarasigurare medicală.[19]Se achită o taxă de viză în valoare de 120 de euro în statul în care se face solicitarea de viză.[20]Aceasta se acordă de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrări.[21] | 1. Permite șederea pe teritoriul României în vederea încadrării în muncă. 2. Posibilitatea de a solicita prelungirea și de a obține un permis de ședere.[22] | Se acordă pentru 90 de zile.[23] Considerăm că muncitorii străini care sosesc în țară în baza unui contract de muncă cu o durată mai mare de 3 luni nu ar trebui să treacă și prin procedura vizei și cea a permisului de ședere. În schimb, aceștia ar trebui să primească de la început permis de ședere sau măcar drepturi care momentan pot fi accesate numai prin permis, precum acela la măsuri de protecție socială în aceleași condiții cu cetățenii români. Aceste măsuri includ dreptul de a accesa servicii medicale de stat în baza asigurării sociale de sănătate,[24] pentru care angajatorii lor plătesc contribuții din momentul în care încep să lucreze. |
| PERMISUL DE ȘEDERE în scop de muncă (PERMIS UNIC) | Cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea vizei la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință, se poate solicita permisul dacă se depun următoarele documente: – cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară – documentul de trecere a frontierei (pașaportul, titlul de călătorie, etc.) în original și copie – dovada deținerii legale a spațiului de locuit în original și copie – contractul individual de muncă – print screen din registrul general de evidență a salariaților la secțiunea unde se regăsesc date despre contractul individual de muncă, semnat de către angajator – salariul înscris – adeverinta medicală – achitarea taxelor aferente prelungirii dreptului de ședere -prezentarea la interviu (după caz)[25] Acesta se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări.[26] Cererea se soluționează în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, care poate fi prelungit cu cel mult 15 zile pentru verificări suplimentare sau pană la 90 de zile dacă dreptul de ședere e solicitat în baza căsătoriei.[27] | Posesorul devine rezident[28] și poate beneficia de măsuri de protecție socială din partea statului în aceleași condiții ca și cetățenii români.[29]Dacă părăsesc temporar România, au dreptul de a reintra pe toată durata valabilității permisului de ședere.[30]Face dovada identităţii, a adresei de reşedinţă sau de domiciliu pe teritoriul României şi atestă existenţa dreptului de şedere în România, precum şi durata şi scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.[31] Străinului i se acordă un CNP de către Oficiul Român pentru Imigrări.[32] | Se încheie o perioadă egală cu cea a contractului individual de muncă, dar nu mai mult de 1 an. Prin urmare, deși muncitorii străini ar avea un contract pe o perioadă mai îndelungată, aceștia trebuie să-și prelungească mereu permisul anual. De asemenea, abia după 3 luni de ședere și muncă în România, în urma obținerii permisului unic, străinilor li se eliberează un CNP românesc și pot beneficia de măsuri de protecție socială în același condiții precum cetățenii români. |
Este de remarcat faptul că există o perioadă intermediară, în care deși angajatorii plătesc contribuțiile la stat, angajații străini nu pot accesa serviciile medicale de stat până când nu-și obțin permisul unic. Legiuitorul ar trebui să remedieze această neregularitate din practică.
OG nr. 25/2014 este sediul legislativ pentru dispozițiile privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.[33] Astfel, aceasta prevede că avizul de angajare pentru încadrarea în muncă a unui străin ca lucrător permanent se acordă doar dacă angajatorul a depus întâi toate diligențele ca respectivul loc de muncă să fie ocupat de un cetățean român, al UE, al SEE sau un cetățean străin care are deja un drept de ședere pe termen lung pe teritoriul României.[34] Pentru a dovedi că angajatorul a depus toate diligențele, acesta trebuie să publice prin intermediul mijloacelor de informare în masă din România un anunț pentru ocuparea locului de muncă vacant, iar apoi să transmită și o copie după procesul-verbal care atestă că a efectuat această selecție.[35] Aceleași condiții trebuie îndeplinite în cazul încadrării în muncă a lucrătorilor stagiari,[36] exceptând lucrătorii sezonieri, lucrătorii au pair (care efectuează treburi casnice ușoare) sau lucrătorii înalt calificați.[37]
Considerăm excesive măsurile și procedura stabilite de statul român pentru forța de muncă din spațiul non-european. Cât și un mesaj că „Vrem străini doar dacă fac treburile pe care nu le dorim noi sau nu putem să le facem!” Această atitudine se regăsește și în rândul angajatorilor care declară că angajează muncitori străini doar pentru că nu există forță de muncă românească, deși nu-i consideră „mai buni decât românii” și nici nu-i „costă mai puțin” deoarece trebuie să le asigure salariu, cazare și masă.[38]
Prin OUG nr. 143/2022, a fost modificat art. 17 din OG nr. 25/2014, astfel încât dacă lucrătorul străin vrea să-și schimbe angajatorul la mai puțin de 1 an de la momentul înregistrării contractului de muncă cu angajatorul anterior, acesta are nevoie de acordul scris al angajatorului anterior care trebuie depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.[39] Aceasta nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă are loc din inițiativa angajatorului anterior, ca urmare a acordului părților sau dacă demisia străinului se datorează faptului că angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.[40] Conchidem că, dacă dorește să se mute la un alt angajator, muncitorul străin ar avea nevoie de acordul scris al angajatorului anterior atunci când demisionează pentru alte motive decât neîndeplinirea obligațiilor asumate de angajator prin contractul de muncă.[41]
Motivația din spatele acestei ordonanțe se regăsește în preambulul ei, conform căruia atunci când lucrătorii străini vor să-și schimbe locul de muncă se creează un prejudiciu pentru angajatorul inițial care a făcut toate cheltuielile inițiale pentru încadrarea acestora pe piața muncii din România.[42] Această „legare de glie” modernă permisă de legislația noastră este asemănătoare cu sistemul kafala adoptat de țările din Golful Persic, care poate duce la muncă forțată conform Human Rights Watch.[43] Întrebat de Libertatea despre această modificare legislativă, liderul uneia dintre cele mai mari confederații sindicale din România a declarat că această restricționare a libertății de a pleca de la angajator este firească și că aceștia nu pot să aibă aceleași drepturi ca angajații români.[44]
2. Legislația Uniunii Europene (UE): noi propuneri protective
Pentru cetățenii români, legislația UE asigură și libera lor circulație ca lucrători în UE. Aceasta presupune dispoziții protective în materie de acceptare a ofertelor de încadrare în muncă, de circulație liberă în acest scop și în ceea ce privește dreptul de ședere în alt stat membru unde lucrătorul și-a găsit loc de muncă.[45]
Însă pentru lucrătorii străini, Directiva 2011/98/UE este sediul materiei, care este de altfel transpusă de OUG nr. 194/2002 și OG nr. 25/2014.[46]Aceasta are la bază politica comună de imigrare care asigură „tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe”.[47] Scopul acestei Directive este să stabilească o procedură unitară pentru emiterea unui permis unic și „un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe (…) bazat pe egalitatea de tratament cu resortisanții statului membru respectiv”.[48] Încă din preambulul acestei directive se pune accentul pe eliberarea acestor permise unice/vize în timp util, printr-o procedură eficientă și ușor de administrat.[49]
În 2022, a fost propusă o serie de modificări pentru ca această directivă care să eficientizeze și mai mult procesul. Pentru ca procedura să fie accelerată, autoritatea competentă să emită permisul unic va trebui să enunțe o decizie în maxim 90 de zile de când a fost introdusă solicitarea[50] și nu 4 luni cum este în prezent[51] iar această perioadă va cuprinde toate etapele procesului, de la verificarea pieții muncii și emiterea vizei.[52] În România, doar după expirarea vizei de lungă ședere de 3 luni și după 1 lună necesară pentru a procesa cererea, se poate obține permisul unic de către un lucrător străin. Micșorarea la 3 luni, incluzând și perioada vizei, este o inițiativă de salutat care ar eficientiza procesul și în România.
O adiție importantă este cea a art. 6 din Directiva 2011/98/UE, conform căreia permisul unic ar trebui să aibă o durată de validitate minimă corespunzătoare duratei contractului de muncă sau de 2 ani, oricare perioadă este mai scurtă.[53] În plus, permisul unic ar conferi lucrătorului străin și dreptul de a-și căuta un alt loc de muncă pe durata valabilității sale.[54] Dacă amendamentele vor rămâne în forma aceasta, ar înlătura o serie de dispoziții abuzive din legea românească, precum reînnoirea permisului unic în fiecare an și schimbarea angajatorului doar cu permisiunea angajatorului inițial în primul an de la încheierea contractului, în anumite condiții.
3. Concluzii și recomandări
Lucrătorii străini nu sunt cu adevărat egali cu cei români până când nu obțin permisul unic. În scopul remedierii acestui fapt, propunem o serie ne-exhaustivă de recomandări:
- Acordarea unui CNP românesc lucrătorilor străini din momentul în care sosesc în România pentru a avea un mijloc de identificare, cât și de accesare a serviciilor de protecție socială din momentul în care angajatorii lor încep să plătească contribuții sociale la stat pentru aceștia;
- Înlăturarea dispozițiilor legislative ale OG nr. 25/2014 conform cărora un aviz de angajare se poate acorda unui străin doar dacă un cetățean român, un cetățean european sau SEE sau un cetățean străin care are deja un drept de ședere pe termen lung nu a vrut locul respectiv de muncă. Locurile de muncă ar trebui să fie acordate pe baza calificării unei persoane și nu pe baza criteriilor etnice;
- Înlăturarea dispozițiilor legislative ale OUG nr. 143/2022 conform cărora este nevoie de un acord scris al angajatorului anterior pentru ca lucrătorul străin să-și schimbă locul de muncă în primul an, atunci când demisionează pentru alte motive decât neîndeplinirea obligațiilor asumate de angajator prin contractul de muncă. Aceste dispoziții îngradesc libertatea de alegere a locului de muncă a lucrătorului străin și înfrâng dispozițiile care ar trebui să asigure accesul egal pe piața muncii;
- Susținerea, de către europarlamentarii români, a modificărilor aduse Directivei 2011/98/UE și implementarea ulterioară a acestor prevederi în legislația românească.
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Hotărâre nr 1338 din 29 decembrie 2023 privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2024, Monitorul Oficial nr.7 din 4 ianuarie 2024, URL: HOTARARE 1338 29/12/2023 – Portal Legislativ (just.ro) accesat la 19 ianuarie 2024.
[2] Hotărâre nr 1448 din 8 decembrie 2022 privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2023, Monitorul Oficial nr 1186 din 9 decembrie 2022, URL: HOTARARE 1448 08/12/2022 – Portal Legislativ (just.ro) accesat la 19 ianuarie 2024.
[3] Hotărâre nr 132 din 27 ianuarie 2022 privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2022, Monitorul Oficial nr 90 din 28 ianuarie 2022, URL: HOTARARE 132 27/01/2022 – Portal Legislativ (just.ro) accesat la 19 ianuarie 2024.
[4] Hotărâre nr 1133 din 30 decembrie 2020 privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2021, Monitorul Oficial nr 1326 din 31 decembrie 2020, URL: HOTARARE 1133 30/12/2020 – Portal Legislativ (just.ro) accesat la 19 ianuarie 2024.
[5] Muncitorii străini vor drepturi egale cu ale românilor: fără CNP românesc nu pot merge nici la medic, adevărul.ro (17 ianuarie 2024), URL: Muncitorii străini vor drepturi egale cu ale românilor: fără CNP românesc nu pot merge nici la medic | adevarul.ro accesat la 31 ianuarie 2024.
[6] Adina Florea, Vlad Marko Tollea, 10 indieni, deportați, după ce au lucrat ilegal la drumul din Bonțida. Patronul „n-a fost atent să le facă formele” (12 oct 2021), URL: 10 Indieni, Deportați, După Ce Au Lucrat Ilegal La Drumul Din Bonțida. Patronul „n-a Fost Atent Să Le Facă Formele” | Libertatea accesat la 31 ianuarie 2024.
[7] Andreea Guțu, Proprietarul lanțului de restaurante La Mama lansează extinderea și are referiri dure la unii muncitori străini: Trebuie întâi învățați să se spele pe mâini. Sunt dezastru. Pentru ei, a trăi cu un gândac e normal!, profit.ro (22 ianuarie 2024), URL: La Mama lansează extinderea. EXCLUSIV Referiri dure la unii muncitori străini: Să învețe să se spele pe mâini. A trăi cu un gândac e normal pentru ei! | PROFIT.ro accesat la 1 februarie 2024.
[8] Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Hotărârea nr 271/04.05.2022, URL: AGENDA INSTITUŢIEI 11-15 MAI 2015 (cncd.ro) accesat la 31 ianuarie 2024.
[9] Idem.
[10] Supra n 5.
[11] CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) – REPUBLICARE*), art. 5, URL: Codul Muncii din 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) – REPUBLICARE (idrept.ro) accesat la 31 ianuarie 2024.
[12] ORDONANŢA nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare*) **) – REPUBLICARE, art. 1 alin. 2 lit. e subpara. i), URL: Ordonanta 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare – REPUBLICARE (idrept.ro) accesat la 31 ianuarie 2024.
[13] ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România*) – Republicare, art. 80, URL: Ordonanta urgenta 194/2002 privind regimul străinilor în România*) – Republicare (idrept.ro) accesat la 30 ianuarie 2024. („OUG 194/2002”)
[14] OUG 194/2002, art. 2 lit. a).
[15] OUG 194/2002, art. 23 și art. 24.
[16] OUG 194/2002, art. 19.
[17] OUG 194/2002, art. 24 alin. 2.
[18] OUG 194/2002, art. 27 alin. 4 lit d, art 29.
[19] OUG 194/2002, art. 44 alin. 2, art. 441 alin. 2.
[20] Inspectoratul General pentru Imigrări, Viza de lungă ședere în scop de angajare/detașare, URL: IGI | VIZĂ DE LUNGĂ ȘEDERE ÎN SCOP DE ANGAJARE/DETAȘARE (gov.ro) accesat la 30 ianuarie 2024.
[21] OUG 194/2002, art. 30 alin. 7.
[22] OUG 194/2002, art. 24 alin. 2.
[23] OUG 194/2002, art. 24 alin. 1.
[24] LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii – REPUBLICARE*), Titlul VIII, art. 222 alin 1 lit b, URL: Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii – Republicare (idrept.ro) accesat la 1 februarie 2024.
[25] Inspectoratul General pentru Imigrări, Permisul Unic/Cartea Albastră a UE, URL: IGI | PERMISUL UNIC / CARTEA ALBASTRĂ A UE (gov.ro) accesat la 30 ianuarie 2024; OUG 194/2002, art. 50, 51
[26] OUG 194/2002, art. 107 alin. 1 lit.b.
[27] OUG 194/2002, art. 51.
[28] OUG 194/2002, art. 2 lit. c.
[29] OUG 194/2002, art. 3 alin. 4.
[30] OUG 194/2002, art. 3 alin. 3.
[31] OUG 194/2002, art. 108.
[32] OUG 194/2002, art. 1441.
[33] ORDONANŢĂ nr. 25 din 26 august 2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, URL: Ordonanta 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România (idrept.ro) accesat la 30 ianuarie 2024.
[34] OG 25/2014, art. 7 alin. 2 lit. a.
[35] OG 25/2014, art. 8 alin. 1 lit. c și lit. d.
[36] OG 25/2014, art. 9, art. 10, art. 122, art. 123 , art. 15, art. 16.
[37] OG 25/2014, art. 11.
[38] „România va primi anul acesta 100 de mii de muncitori străini. Angajator: Nu i-am adus că ne costă mai puțin, dar nu avem alternativă” (08.01.2024), Digi24.ro, URL: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/romania-va-primi-anul-acesta-100-de-mii-de-muncitori-straini-angajator-nu-i-am-adus-ca-ne-costa-mai-putin-dar-nu-avem-alternativa-2638057 accesat la 22 ianuarie 2024.
[39] ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 143 din 28 octombrie 2022 pentru modificarea art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, art. 17 alin. 5. („OUG 143/2022”)
[40] Idem, art. 17 alin. 6.
[41] CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) – REPUBLICARE*), art. 81, URL: Codul Muncii din 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) – REPUBLICARE (idrept.ro) accesat la 31 ianuarie 2024.
[42] OUG 143/2022.
[43] Human Rights Watch, Qatar: Significant Labor and Kafala Reforms: „Qatar is the first country in the Arab Gulf region to allow all migrant workers to change jobs before the end of their contracts without first obtaining their employer’s consent, one of the key aspects of the kafala (sponsorship) system that can give rise to forced labor. ”, URL: Qatar: Significant Labor and Kafala Reforms | Human Rights Watch (hrw.org) accesat la 31 ianuarie 2024.
[44] Diana Meseșan, ORDONANȚĂ SECRETĂ. Cum au reușit politicienii și patronatele să îi lege pe muncitorii străini de angajatorii lor din România. „Sclavagism modern”, Libertatea (dec 2022, actualizat august 2023), URL: ORDONANȚĂ SECRETĂ. Cum Au Reușit Politicienii și Patronatele Să îi Lege Pe Muncitorii Străini De Angajatorii Lor Din România. „Sclavagism Modern” | Libertatea accesat la 31 ianuarie 2024.
[45] Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (Versiune Consolidată), art. 45, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 326/47 (26.10.2012), URL: https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF accesat la 22 ianuarie 2024.
[46] Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343/1 (23.12.2011), URL: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011L0098 accesat la 22 ianuarie 2024. („Directiva 2011/98/UE”)
[47] Ibid, preambul prin trimitere la art. 79 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (Versiune Consolidată), URL: https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF accesat la 22 ianuarie 2024.
[48] Ibid, art. 1 lit. a și b.
[49] Ibid, preambul pct. 4-5.
[50] Draft Report of the European Parliament, Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs, 2022/0131(COD), Amendment 48, art. 5 para. 2 subpara. 1, p 34, URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/LIBE-PR-738493_EN.pdf accesat la 22 ianuarie 2024. („Draft Report”)
[51] Directiva 2011/98/UE, art. 5 alin. 2.
[52] Draft Report, Amendment 49, art. 5 para. 2 subpara. 2.
[53] Draft Report, Amendment 53, art. 6 para. 1 subpara. 1.
[54] Draft Report, Amendment 68, art. 11 para. 1 pct c a.
