Eșecul Guvernului în a-și ocroti copiii

UPDATE 2: În data de 23.05.2019, Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog răspunde solicitării CRJ din martie 2019, din care includem un extras.

Citiți răspunsul complet al CNSMLA aici.

UPDATE (24.04.2019): la mai bine de o lună de când CRJ a transmis ministrului sănătății și prim ministrului României, situația administrării de neuroleptice minorilor din sistemul de protecție specială, am primit răspuns că cererea noastra va fi referită unui centru de sănătate mintală.

Față de răspunsul de mai sus, Centrul de Resurse Juridice a formulat în baza O.G. nr. 27/2002 reclamație administrativă. 

_____________________________________________________

Stimată Doamnă Prim-Ministru, Viorica Dăncilă,
Stimată Doamnă Ministru al Sănătății, Sorina Pintea,
Stimată Doamnă Preşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Gabriela Coman,
Stimate Domnule Președinte al Colegiului Medicilor din România, Dr. Gheorghe Borcean,
Stimate Domnule Președinte al Colegiului Psihologilor din România, Prof. Univ. Dr. Ion Dafinoiu,
Stimate Domnule Preşedinte al Colegiului Asistenţilor Sociali din România, Prof. Univ. Dr. Doru Buzducea,

Bucureşti, 20 martie 2019

Deoarece de câteva zile aşteptăm o reacţie din partea dumneavoastră cu privire la informaţiile apărute în mass media despre pornografia din spitalele de psihiatrie şi sedarea abuzivă a copiilor din sistemul de protecţie a copilului, vă transmitem următoarele:

1. Ministerul Sănătăţii este autoritatea competentă pentru organizarea şi controlul activităţii de ocrotire a sănătăţii mintale a populaţiei, de apărare a sănătăţii mintale, în special cu privire la abuzul de substanţe psihoactive, violenţă şi pornografie şi de prevenire selectivă prin realizarea de programe destinate grupurilor de populaţie cu risc semnificativ mai mare decât restul populaţiei de a dezvolta tulburări psihice (i).

2. Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme violenţă, de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau neglijenţă. Angajaţii instituţiilor de asistenţă socială sau medicale, publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă DGASPC. Problema este că directorul DGASPC este şi reprezentantul legal al copilului pe perioada plasamentului în serviciile de tip rezidenţial (ii).

Doamnă Prim-Ministru, Doamnelor Ministru şi Domnilor Preşedinţi ai Colegiilor Profesionale, cine şi unde a sesizat privarea arbitrară de libertate a copiilor într-un spital de psihiatrie, contenţionarea chimică a copiilor cu dizabilităţi, cu episod depresiv, autism, ADHD sau cu tulburări de conduită? Câte situaţii de abuz de acest tip sau rele tratamente au fost raportate de asistenţii sociali, medicii şi psihologii angajaţi ai acestor instituţii? De câte ori angajaţii acestor instituţii sau asistenţii maternali profesionişti s-au plâns de lipsa de cunoştinţe sau de servicii de specialitate în domeniul gestionării comportamentelor dificile sau a episoadelor depresive întâlnite la copii instituţionalizaţi? Ştiut fiind că toţi copii care sunt luaţi în plasament prin DGAPSC şi apoi transferaţi din centrul de plasament în asistenţă maternală, din nou acasă (uneori în familii lipsite de resurse sau cu istoric de abuz fizic şi sexual) şi înapoi în centrul de plasament sau în casa de tip familial (tot o instituţie) – prezintă un risc crescut la dezvoltarea unor tulburări emoţionale şi sunt în risc de a primi unul sau mai multe medicamente neuroleptice (un alt grad de risc ridicat care va conduce la dezvoltarea unor probleme de sănătate cardiovasculară şi la întârzieri în procesul educaţional) – în câte situaţii directorii DGASPC, în calitate de reprezentanţi legali ai copiilor, au supravegheat măsurile dispuse cu privire la aceştia şi au cerut ajutor de specialitate din partea ANPDCA şi a MS?


3. Medicii pedopsihiatrii au prescris medicaţie psihotropă în cote alarmante copiilor din sistemul de protecţie specială şi de cele mai multe ori la cererea îngrijitorilor acestora şi nu a reprezentantului lor legal. Astfel, datele puse la dispoziţie de ANPDCA la cererea CRJ, ne indică un număr de aproximativ 6000 de beneficiari ai sistemului de protecţie specială cărora le-au fost administrate neuroleptice, din totalul de 9000 diagnosticaţi în anul 2018. De asemenea, aproape un sfert dintre ei au fost internaţi într-un spital de psihiatrie din România în acelaşi an. Aproape 400 au fost internaţi de mai mult de 3 ori la psihiatrie în acelaşi an, iar dintre aceştia, 150 au fost spitalizaţi pentru mai mult de o lună (iii). Cifrele acestea, dar şi rapoartele publicate de CRJ în ultimii 16 ani, ne indică faptul că medicaţia este utilizată pentru a controla stările şi comportamentul copiilor şi mai puţin pentru a trata sănătatea lor mintală. Cu alte cuvinte medicația psihiatrică este folosită ca substitut al nevoii de afecțiune a copiilor din sistemul de protecție specială, dar și ca metodă de pedeapsă a acestora.


4. Puţin probabil să deţineţi aceste date, şi mai puţin probabil ca dumneavoastră să le fi solicitat şi analizat cu responsabilitatea celui pe mâinile căruia sunt lasăţi aceşti copii, din moment ce am aflat de la televizor că nu aţi fost sesizaţi şi, pe cale de consecinţă, nici nu aţi acţionat. Astfel, din puţinele şi incompletele date primite de CRJ la solicitările transmise spitalelor de psihiatrie (iv), deoarece, din nou, Doamnă Ministru a Sănătăţii, ministerul pe care îl conduceţi nu le deţine, am observat că există mari discrepanţe între numărul copiilor raportat de DGASPC şi cel raportat de spitalele sau secţiile de psihiatrie. De pildă, DGASPC Botoşani a indicat un număr de 159 beneficiari minori, internaţi la psihiatrie, în timp ce spitalul de psihiatrie ne-a răspuns că a internat numai 77 dintre beneficiarii minori proveniţi din sistemul de protecţie specială a copilului din judeţul Botoşani. La polul opus, spitalul de psihiatrie din Galaţi a internat 165 de beneficiari minori ai DGASPC Galaţi, dar aceştia au raportat numai 55 de copii din sistemul de protecţie specială (v). De unde aceste discrepanţe? Ce îi opreşte pe pedopsihiatrii să raporteze corect? În reportajul transmis de Protv la emisiunea “România Te Iubesc”, un pedopsihiatru din spitalul din Târgovişte spunea că toţi cei internaţi proveneau din centrele de plasament din Târgovişte. Nouă, la CRJ, acelaşi spital ne-a răspuns că nu au avut pacienţi din centrele de plasament.

Ne spuneţi dumneavoastră, Doamnă Ministru a Sănătăţii, la ce concluzie aţi ajuns referitor la aceste discrepanţe? După 16 ani de vizite de monitorizare inopinate în spitale de psihiatrie şi centre de tip rezidenţial, rapoarte şi recomandări în domeniu, Centrului de Resurse Juridice i-aţi revocat autorizaţia de acces în instituţii: de ce nu mai este permisă intrarea ONG-urilor, ce anume este de ascuns?

5. Oare lipsa informaţiilor complete şi adecvate despre spitalizarea şi tratamentul copiilor din sistemul de protecţie specială să fie cauzată de modul în care este obţinut consimţământul informat din partea reprezentantului legal al copilului? (vi) Respectiv, în câte dintre foile pacienţilor minori proveniţi din sistemul de protecţie specială apare consimţământul informat al directorilor DGASPC, aceștia fiind, de cele mai multe ori, reprezentanții legali ai minorilor? Prin consimţământ informat ne referim implicit şi la confirmarea sub semnătură că medicul a transmis reprezentantului legal, informaţii despre diagnostic, tratament, doze, efectele secundare şi raportarea acestora, că a ţinut cont de opinia copilului şi a reprezentantului legal şi că a pus la dispoziţie şi informaţii despre servicii complementare.

Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că administrarea unui tratament medical psihiatric în lipsa consimţământului legal al pacientului constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private, în condiţiile în care un “spital de psihiatrie exercită […] un control complet şi efectiv” asupra acestuiavii. În ceea ce privește pacienții minori, în lipsa unei situații de urgență, tratamentul medical în absența consimțământului reprezentantului legal încalcă dreptul la integritate fizică al copilului. (viii)

6. Serviciile complementare (ix): cum sunt decontate? Din răspunsurile primite de CRJ a reieşit că numai aprox. 2,4 % dintre beneficiarii sistemului de protecţie specială au beneficiat de servicii de psihoterapie dar nu reiese că ar fi fost prescrise sau furnizate în cadrul spitalelor de psihiatrie sau centrelor de sănătate mintală comunitare.

Doamna Ministru Pintea, ce date aveţi despre funcţionarea acestor servicii? Unde funcţionează, cu ce personal şi câţi pacienţi minori din afara sau din sistemul de protecţie specială au fost trataţi acolo? Câţi psihologi clinicieni sunt angajaţi în reţeaua de sănătate mintală? În câte dintre spitalele de psihiatrie, medicii au recomandat şi prescris şi psihoterapie copiilor din sistemul de protecţie specială?

În concluzie, când la 30% (x) din totalul copiilor, beneficiari ai sistemului de protectie specială a copilului li s-au administrat neuroleptice în anul 2018, vorbim despre o exterminare chimică a acestor copii.

Doamnă Prim-Ministru, Doamnelor Ministru, vă rugăm să verificaţi cum a fost obţinut consimţământul reprezentului legal al copiilor, în speţă directorii DGASPC, cum se realizează supravegherea tratamentului mai ales la cei cu dizabilităţi intelectuale aflaţi în imposibilitatea de a se plânge sau de a sesiza abuzurile (monitorizarea ratelor şi a dozelor de prescriere; de pildă în județul Gorj, DIICOT investighează depăşirea acestor doze pentru mai mulţi ani), cum se obţine a doua opinie, cum se realizează evaluarea independentă, cum este consultată familia copiilor şi cum sunt informaţi adecvat toţi cei care interacţionează cu beneficiarii sistemului de protecţie specială a copilului (rolul şi folosirea tratamentelor psihotrope pentru clinicieni, îngrijitorii şi familiile de plasament sau asistenţii maternali profesionişti).

Vă stăm la dispoziţie pentru orice ajutor veţi considera necesar.

Cu deosebită consideraţie,
Georgiana Iorgulescu
Director executiv
Centrul de Resurse Juridice

Pentru informaţii: Georgiana Pascu, manager de program, Centrul de Resurse Juridice, email: gpascu@crj.ro, tel. 0729 881 159, 021.212 0690, www.crj.ro

________________________________

Materiale grafice (și în format pdf):

Notă: Datele au fost puse la dispoziţia CRJ în data de 18.02.2019 şi au fost colectate de la direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţie a copilului de către ANPDCA, ca urmare a solicitării CRJ nr. 11/29.01.2019. Informațiile cu privire la beneficiarii  sistemului de protecție specială a copilului (servicii de tip rezidenţial pentru cei cu/fără dizabilităţi sau plasaţi la asistent maternal profesionist), la data de 31.12.2018, nu includ beneficiarii serviciilor de plasament familial. Datele din sistemul de sănătate mintală se bazează pe răspunsurile complete furnizate de 10 spitale şi pe cele parţiale, furnizate de alte 5 spitale. Ministerul Sănătăţii nu a răspuns încă la solicitarea CRJ nr. 14/30.01.2019. 

________________________________

Date privind sursele de informaţii:
Despre rapoartele Centrului de Resurse Juridice:
https://www.crj.ro/pledoarie-pentru-demnitate/rapoarte-de-monitorizare/, https://www.crj.ro/pledoarie-pentru-demnitate/clinica-juridica-mobila/rapoarte-si-raspunsuri/ ;

Hotărârea CEDO „CRJ în numele lui V. Câmpeanu împotriva Românieihttps://www.crj.ro/curtea-europeana-pentru-drepturile-omului-a-condamnat-romania-in-dosarul-crj-in-numele-lui-valentin-campeanu-vs-romania/

Art.3 și art.7 din Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice

ii Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Art. 89, alin. 2 şi 3
Art. 66 alin. (3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 60 De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a)copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela; b)copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora; c)copilul abuzat sau neglijat; d)copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare; e)copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Art. 99 Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil.
Art. 100
(1)Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
(2)În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă.
Art. 102
În cazul în care abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.

iii Răspuns al Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Copilului şi Adopţie nr.127/DGPDC/SM/so/28.02.2019 la Solicitarea CRJ nr. 11/29.01.2019

iv Datele privind administrarea de neuroleptice pacientilor minori (inclusiv celor ce provin din sistemul sistemul de protecție specială conform art. 120 -123 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului) au fost culese prin solicitari de informatii publice formulate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, si adresate spitalelor de psihiatrie şi secţiilor de psihiatrie care interneaza pacienti minori sau trateaza pacienti minori in ambulatoriu. Astfel din totalul de 24 spitale de psihiatrie care internează și/sau tratează pacienți minori, au furnizat informații complete un număr de 10 spitale; 5 spitale au furnizat doar informații incomplete, lipsind date cu privire la diagnosticele pacienților minori, ori cu privire la numărul pacienților ce provin din sistemul de protecție socială. Două spitale au refuzat explicit furnizarea datelor solicitate, iar șapte spitale nu au răspuns deloc solicitării.

v Răspuns al Spitalului Judetean Mavromati Botosani nr.159/28.02.2019 si al Spitalului „Elisabeta Doamna”Galati din 01.03.2019 la solicitarea CRJ nr. 29/11.02.2019

vi Art. 29 din Legea nr.487/2002 a sănătății mintale
(2)Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obţinerea consimţământului pacientului în următoarele situaţii:
c)pacientul este minor sau pus sub interdicţie, caz în care medicul psihiatru este obligat să solicite şi să obţină consimţământul reprezentantului legal.
Art. 32
Toate deciziile terapeutice se comunică imediat pacientului şi, în cel mai scurt timp, reprezentatului acestuia, legal sau convenţional, consemnându-se, în acelaşi timp, în dosarul medical.

vii Atudorei v. Romania, cererea nr. 50131/08, hotărare din 16.12.2014, para. 160-166

viii M.A.K. şi R.K. v. Marea Britanie, cererile nr. 45901/05 si 40146/06, hotărarea din 23.06.2010, para. 75-80 şi Glass v. Marea Britanie, cererea nr. 61827/00, hotarare din 09.03.2004, para. 70-83;

ix Art. 5, lit. f) şi g) din Legea nr.487/2002 a sănătății mintale
f)prin servicii complementare se înţelege serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice, precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-psihosociale;
g)prin servicii comunitare se înţelege serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul său firesc de viaţă;

x La data de 31 decembrie 2018 conform Răspunsului ANDPCA în sistemul de protecţie specială erau înregistraţi un număr de 30.855 beneficiari ai servicii de tip rezidențial destinate copiilor cu dizabilități, serviciilor de tip rezidențial (altele decât cele destinate copiilor cu dizabilități) sau plasaţi la asistent maternal profesionist iar 9197 erau diagnosticaţi cu o tulburare sau cu o dizabilitate intelectuală.