În contextul alegerilor prezidențiale din 2025, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a transmis o scrisoare deschisă candidaților Nicușor Dan și George Simion, solicitându-le să își exprime public angajamentele privind protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, aflate în instituții rezidențiale. Demersul CRJ a fost motivat de realitățile persistente ale abuzurilor din sistemul instituțional, dar și de obligațiile asumate de România în plan constituțional, european și internațional. În data de 15 mai 2025, CRJ a primit un răspuns detaliat din partea candidatului Nicușor Dan – ulterior ales Președinte al României în urma scrutinului din 18 mai 2025. Această analiză urmărește să evalueze conținutul și coerența angajamentelor exprimate, în raport cu nevoia urgentă de reformă sistemică, precum și cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului.
Înainte de a prezenta pe larg analiza propunerilor și declarațiilor celor doi candidați, este esențial să evidențiem cinci argumente-cheie care au stat la baza demersului CRJ și care justifică necesitatea unei poziționări clare din partea candidaților la funcția de Președinte al României:
- Abuzuri sistemice și lipsa de răspundere penală
CRJ a documentat, în centrele de plasament pentru copiii cu dizabilități, centrele rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități și vârstnici, și spitalele de psihiatrie, numeroase cazuri de tratamente rele, inumane și degradante, precum contentionarea fizică și chimică, izolarea, înfometarea și lipsirea de îngrijire medicală. Plângerile penale formulate în aceste cazuri sunt adesea clasate, perpetuând o cultură în care lipsa de sancțiune a devenit norma.
- Stigmatizarea profundă și prejudecățile sociale
Persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale sunt încă percepute ca fiind „irecuperabile” sau „periculoase”, iar discursul public contribuie la marginalizarea și menținerea lor în izolare instituțională, în loc de sprijin pentru o viață demnă în comunitate. Această percepție stigmatizantă alimentează o politică de segregare, prin care aceste persoane sunt tratate ca „asistate social”, nu ca cetățeni cu drepturi depline. În lipsa unor investiții în servicii de sprijin în comunitate, acces la educație, muncă și participare publică, statul contribuie la menținerea unui statut social inferior – o clasă invizibilă de cetățeni de mâna a doua, excluși de facto din viața socială, civică și politică.
- Lipsa de transparență și inacțiune instituțională
Datele privind numărul și situația persoanelor instituționalizate sunt greu accesibile sau inexistente. Lipsa unei monitorizări independente și a unor mecanisme eficiente de sesizare a abuzurilor blochează accesul la justiție pentru aceste persoane.
- Utilizarea fondurilor europene contrar angajamentelor internaționale
Deși România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, fondurile din politica de coeziune continuă să fie direcționate către forme mascate de instituționalizare, în loc să sprijine dezvoltarea serviciilor comunitare. Această practică contravine angajamentelor europene și principiilor drepturilor omului.
- Necesitatea implementării reale a reformelor asumate prin Memorandumul Guvernului – Planul Național de Acțiune în Sănătate Mintală
Adoptat în mai 2024, Planul de Acțiune prevede măsuri concrete pentru accesul la justiție, servicii de sănătate mintală și formarea magistraților, polițiștilor, medicilor, psihologilor și asistenților sociali. Succesul implementării acestuia depinde de voința politică la cel mai înalt nivel, inclusiv de susținerea Președintelui României.
Aceste argumente constituie fundamentul evaluării angajamentelor asumate de candidați și reflectă urgența cu care statul român trebuie să acționeze pentru a proteja și promova drepturile celor mai vulnerabili cetățeni.
Analiza a fost realizată atât pe baza materialelor text (programele prezidențiale publicate pe site-urile oficiale sau alte știri), cât și a materialelor audio-vizuale (videoclipuri de pe conturile lor de social media, site-uri sau apariții televizate). Pe baza acestor surse, CRJ a evaluat discursurile candidaților cu privire la subiecte sociale, precum drepturile persoanelor cu dizabilități, instituționalizate și abordările referitoare la persoanele „asistate social”, pentru a observa diferențele de perspectivă și pentru a sublinia nevoia asumării unei viziunii incluzive și echitabile.
Este important de menționat că, de-a lungul celor 22 de ani de când lucrează în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilitiăți intelectuale și/sau psihosociale, instituționalizate, CRJ a documentat numeroase cazuri de abuzuri în instituții (centre rezidențiale, spitale de psihiatrie, unități medico-sociale), aestea câștigând o mai mare vizibilitate în ultimii 2 ani. Deși CRJ formulează recomandări după fiecare vizită de monitorizare și sesizează autoritățile competente, reforma în această materie întârzie să apară. Astfel, obiectivul general alacestei analize este de a evidenția nevoia unor politici sociale clare și funcționale, dar și necesitatea unei schimbări fundamentale în abordările politice ale candidaților, pentru o integrare mai coerentă și eficientă a drepturilor copiilor, adulților și vârstnicilor cu dizabilități.
Autor: Anca Ilie
Material coordonat și editat de Centrul de Resurse Juridice
Sursă foto: Libertatea
