În atenția:
Domnului ministru Petre Florin MANOLE, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale
Domnului inspector general Tiberiu Gim GIUREA, Chestor de poliție, Inspectoratul General pentru Imigrări
Scrisoare deschisă
Nu ignorați realitatea muncitorilor migranți!
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) și Asociația pentru Migrație, Bunăstare și Apartenență (AMBA) ridică un semnal de alarmă cu privire la modificările legislative privind muncitorii migranți care urmează să fie puse în transparență. Ne arătăm îngrijorarea cu privire la faptul că, în procesul de elaborare, societatea civilă nu a fost invitată sau i-a fost refuzat accesul la consultări. Procedura în sine nu a respectat principiile transparenței și consultării publice, limitându-se la întâlniri cu reprezentanți ai mediului privat. Din acest motiv, dar și pe baza informațiilor apărute recent în spațiul public cu privire la eventualele modificări, avem serioase dubii că noile prevederi vor reflecta cu adevărat nevoile și urgențele muncitorilor migranți din țara noastră. Mai mult decât atât, considerăm îngrijorătoare declarația din presă conform căreia modificările vor intra în vigoare la data de 1.01.2026, deși procesul de consultare nu este finalizat.
România este depozitara multor probleme structurale semnalate de muncitorii migranți, iar experiența noastră directă, completată de interacțiunile cu IGI, ITM și instanțele de judecată, evidențiază necesitatea unor intervenții urgente legislative care să protejeze efectiv drepturile persoanelor vizate. Pe lângă sprijinul direct, documentarea și acțiunile întreprinse în instanță de CRJ în ultimul an, numeroase cazuri semnalate de jurnaliști și mediatizate au evidențiat abuzuri și încălcări ale drepturilor muncitorilor migranți, însă aceste realități nu se reflectă în legislația actuală și ne dorim ca prin aceste propuneri legislative să fie remediat acest aspect. Astfel, vă rugăm să luați în considerare parcurgerea nenumăratelor materiale:
- Snoop: Rețele locale escrochează muncitori asiatici în România și îi lasă în ilegalitate
- HotNews: Unde dispar 200.000 de muncitori străini care capătă dreptul de a munci în România, pentru că Occidentul nu e singurul răspuns / Unii sunt aici, dar nu-i vedem
- HotNews: „Nu l-am bătut, am avut o discuție mai aprinsă”. Ce a pățit un srilankez care muncește în România ca să nu-și piardă terenul cu orez și banane de acasă
- HotNews: „Prea obosiți!” Partea nevăzută, cu abuzuri și nedreptăți, a vieții muncitorilor asiatici din România.
- Rise Project; Afacerea „Migrantul”
- Libertatea: Drumul muncitorilor nepalezi în România: prinși într-o spirală de abuzuri, „închiriați” și apoi ignorați. „Plz sir, help us”
- Libertatea: Fuga unui muncitor străin dintr-un abator românesc până într-o tabără de refugiați din vestul Europei
- Libertatea: 10 indieni, deportați, după ce au lucrat ilegal la drumul din Bonțida. Patronul „n-a fost atent să le facă formele”
- Libertatea: Lupta muncitorilor asiatici ajunși în România cu birocrația și cu abuzurile angajatorilor: „Îmi întreb zilnic șeful: «Când ne plătești? Când ne înnoiești permisele de muncă?»”
- ObservatorNews: Povestea a 13 tineri din Sri Lanka pentru care România a devenit un coșmar. Au muncit 14 ore pe zi fără bani și au rămas și fără acte
- Centrul de Resurse Juridice: Cercetare, O zi din viața unui muncitor migrant
Din declarațiile publice ale domnului Ciprian Văcaru, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, nu rezultă că aceste abuzuri, precum și multe altele încă nedocumentate de presă, dar constatate frecvent de societatea civilă, au fost luate în considerare sau integrate în eventualele propuneri legislative, ridicând îngrijorări serioase cu privire la protecția efectivă a drepturilor migranților în România. Până în prezent, legislația adoptată a reflectat preponderent interesele mediului privat, cu accent pe protecția angajatorilor, și doar marginal drepturile muncitorilor migranți.
Amintim necesitatea ca orice modificare legislativă care vizează muncitorii migranți să se bazeze pe o politică publică riguroasă, care include date statistice, analiza costurilor și evaluarea concretă a cazurilor apărute în spațiul public. Ministerul Muncii nu trebuie să rateze oportunitatea de a susține consultări reale cu societatea civilă, dincolo de întâlnirile avute cu mediul privat, ținând cont de întreaga disponibilitate de dialog și participare la o eventuală dezbatere publică de care dispunem.
Ținând cont de toate cele de mai sus, enunțăm în continuare o serie de aspecte fundamentale care nu mai pot fi amânate sau ignorate și trebuie cuprinse în eventualele modificări legislative:
- Program de regularizare pentru reglementarea șederii ilegale
La sfârșitul lunii mai 2025, numărul străinilor cu drept de ședere temporară în scop de muncă era de aproape 120.000. În perioada 2021–2024, aproximativ 250.000 de cetățeni non-europeni au obținut viză de muncă pentru România. Diferența, de peste o sută de mii de persoane, ar putea fi reprezentată de străini aflați în ședere ilegală. Deși nu există date exacte despre câți dintre aceștia au părăsit România, este foarte probabil ca numărul celor rămași să fie la o scară semnificativă, având în vedere dificultățile și costurile asociate cu plecarea în alte state. România funcționează astfel, în practică, ca o „țară-catapultă” pentru cei care pleacă: mecanismele care împing muncitorii în ședere ilegală îi fac să migreze către alte state, deseori în condiții dificile. Pentru cei care rămân, însă, România devine o „țară a muncii nedeclarate”: expuși riscului de exploatare și abuz, lucrătorii în ședere ilegală nu pot reclama încălcarea drepturilor lor.
Propunem instituirea unei perioade de amnistiere pentru persoanele aflate în ședere ilegală, care doresc să își regularizeze situația. În locul creșterii arbitrare a contingentelor de lucrători străini, este nevoie de oferirea unei oportunități pentru cei deja prezenți în țară care, din motive care nu țin de muncitorii migranți, nu mai sunt în ședere legală.
Recomandăm o perioadă de șase luni care să le permită acestora să își reglementeze situația și să poată munci din nou, legal, pe teritoriul țării, fără repercusiuni.
- Acțiuni concrete pentru depistarea traficului de persoane și pedepsirea autorilor
Grupul Consiliului Europei de acțiune împotriva traficului de ființe umane GRETA a avertizat în ultimul raport privind România, publicat în luna noiembrie a.c., că lucrătorii migranți, în special din Asia de Sud, sunt expuși riscului de trafic și exploatare în țară, din cauza practicilor de recrutare înșelătoare, a barierelor lingvistice și a protecției insuficiente (III, 1., b), iii).
Solicităm o mai bună pregătire și coordonare între DIICOT, IGI, ITM și celelalte instituții responsabile cu depistarea și destructurarea rețelelor de trafic de persoane, precum și autosesizari mai frecvente când există suspiciuni. Companiile care aduc muncitori străini în România cu scopul de a-i trafica sunt foarte ușor de identificat. În practică, numeroase întreprinderi obțin sute de avize de muncă pe an, dar, la registrul comerțului, sunt înregistrați cu doar câțiva angajați. Este necesară o cooperare între toți actorii implicați în depistarea acestor infracțiuni și protejarea victimelor, inclusiv cu scopul de a-i încuraja să se prezinte ca martori. În plus, solicităm acordarea automată a dreptului de ședere a victimelor traficului de persoane, inclusiv pe durata procesului penal.
- Verificarea confidențială a statutului de ședere
Introducerea unui mecanism digital securizat, în portalul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI), prin care cetățenii țărilor terțe să își poată verifica în mod confidențial statutul de ședere și procesul de obținere a avizului de muncă (analog sistemului existent pentru asigurații medicali pe platforma SIUI sau a solicitanților pentru cetățenie), pe bază de CNP.
- Suspendarea executării deciziilor de returnare și garantarea din oficiu a dreptului la muncă pentru migranții aflați în litigii de ședere
Suspendarea din oficiu a executării deciziilor de returnare până la clarificarea responsabilului pentru intrarea străinului în ședere ilegală. Această măsură respectă principiul proporționalității și protejează victimele exploatării, având în vedere că permisul de ședere poate fi obținut doar în baza avizului de muncă solicitat exclusiv de către angajator, migrantul fiind complet lipsit de autonomie în acest proces. În același timp, muncitorii migranți au nevoie să beneficieze de o locuință sigură și decentă, hrană și acces la utilități. Fără mijloace economice, nicio persoană nu poate să acceseze aceste facilități. Muncitorii migranți aflați în litigii de ședere trebuie să aibă garantat dreptul la muncă pentru a se putea întreține pe perioada procesului, care poate dura, din experiența noastră, luni de zile.
- Pedepse pentru angajatori
Solicităm pedepse reale pentru angajatorii și intermediarii care nu respectă obligațiile față de muncitorii străini. Considerăm că ceea ce stă la baza nenumăratelor abuzuri de care luăm la cunoștință în mod constant este impunitatea cu care sunt tratați cei aflați la capătul favorabil al spectrului de putere. De exemplu, până acum, niciun angajator sau intermediar nu a fost tras la răspundere pentru neîndeplinirea obligației de a obține un aviz de muncă unui străin căruia i s-a promis acest lucru sau pentru intrarea în ședere ilegală a acestuia din urmă, ca urmare a neobținerii avizului. Atunci când există, pedepsele sunt modice și survin ca urmare a proceselor judiciare intentate de victime, pe cheltuiala și pe timpul lor.
Controalele pe piața muncii trebuie să vizeze în mod direct sancționarea angajatorilor care exploatează vulnerabilitatea lucrătorilor, și nu penalizarea sau returnarea forțată a celor din urmă. În conformitate cu principiul internațional al nepedepsirii victimelor exploatării și traficului de persoane, muncitorii migranți nu trebuie să fie transformați în victime colaterale ale unor proceduri administrative sau legale, ci să beneficieze de protecție și acces la justiție. În caz contrar, există riscul perpetuării abuzurilor și al descurajării raportării acestora de către lucrători, atunci când dreptul lor de ședere, a cărui obținere implică deseori numeroase bariere, poate fi afectat.
- Eliminarea acordului scris al angajatorului pentru schimbarea locului de muncă sau clarificarea alin. 6), art. 17 din OG 25/2014
„Acordul angajatorului” în primul an de angajare al muncitorului străin a devenit, în practică, un instrument de coerciție prin care angajatorii îi mențin forțat pe lucrătorii migranți în locuri de muncă abuzive și le solicită sume considerabile (care variază între 2000 de lei la mii de euro) pentru a le permite transferul către un alt angajator. Această prevedere nu face decât să favorizeze șantajul economic și să limiteze grav libertatea de mișcare a lucrătorilor migranți, în special în mediul rural sau în orașele mici, unde victimele abuzurilor au foarte puține alternative pentru a părăsi angajatorii care îi exploatează.
Inițial propusă pentru a reduce riscurile financiare ale angajatorilor care aduc muncitori străini din țările de origine, această măsură nu ia în considerare numeroasele cazuri în care toate cheltuielile de relocare sunt suportate de străini, mărturie stând numeroase oferte ale agențiilor de recrutare care propun zero comision companiilor. Inclusiv, în situațiile în care angajatorii suportă unele costuri în procesul de relocare, nu există niciun motiv real pentru care această directivă să se aplice de la al doilea angajator, când migrantul se află deja în țară.
Deși alin. (6) al aceluiași art. 17 prevede că lucrătorii migranți pot pleca fără acordul angajatorului atunci când acesta nu respectă condițiile contractului, acest drept este, în practică, aproape imposibil de accesat. Există inclusiv situații în care angajatorii refuză să înregistreze demisiile lucrătorilor, lăsându-i complet lipsiți de protecțiile oferite de lege. În lipsa unui mecanism real de aplicare, această prevedere rămâne exclusiv teoretică. În consecință, muncitorii migranți ajung frecvent să aștepte încetarea disciplinară a contractului de către primul angajator, singura „ieșire” pe care o mai au pentru a putea pleca și căuta un alt loc de muncă, fără nicio garanție că nu vor fi supuși acelorași abuzuri. Această situație nu doar că le limitează drastic opțiunile, dar îi obligă să recurgă la diverse subterfugii pentru a se elibera, în fapt, de sub controlul angajatorului abuziv.
- Extinderea termenului pentru schimbarea angajatorului
Potrivit art. 56 din OUG nr. 194/2002 „(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.” Astfel, încetarea raportului de muncă declanșează automat un termen de grație (90 de zile sau, dacă există drept la indemnizație de șomaj, durata acesteia) în care lucrătorul poate găsi un nou angajator și obține un nou aviz. După depășirea acestui termen, dreptul de ședere încetează de drept, iar IGI poate emite decizia de returnare, chiar dacă permisul este formal „valabil” pe permisul de ședere.
Propunem prelungirea perioadei de la 3 luni la 6 luni necesare migranților pentru găsirea unui alt angajator, având în vedere complexitatea procedurilor administrative și timpul necesar pentru relocare profesională.
- Proceduri rapide și accesibile pentru sesizarea abuzurilor
Implementarea unor proceduri clare și rapide pentru situații precum reținerea documentelor de călătorie/identitate, muncă neplătită, exploatare sau alte abuzuri la locul de muncă. Astfel de proceduri ar trebui să presupună protecția migranților și prelungirea șederii (din teama de represalii sau intrarea în ședere ilegală, migranții nu se plâng și nu își denunță angajatorii). Asigurarea accesului facil la mecanisme de sesizare și protecția migranților care denunță angajatori, în conformitate cu termenele restrânse impuse de legislație.
- Politici de integrare socio-culturală și lingvistică
Crearea de programe de integrare dedicate migranților, incluzând cursuri de limbă română, activități culturale și sociale, și facilitarea accesului la informații privind drepturile și serviciile disponibile. Astfel de programe nu pot fi create decât prin consultarea directă a muncitorilor migranți și a organizațiilor neguvernamentale în domeniu, astfel încât acestea să fie accesibile migranților și să răspundă clar la nevoile lor punctuale.
Solicităm acordarea șansei de recalificare și reconversie profesională a muncitorilor străini în România și admiterea examinării într-o limbă de circulație internațională pentru cursanții migranți care beneficiază de cursuri de calificare și reconversie profesională.
- Informare și acces egal la servicii medicale adaptate
Pentru a garanta exercitarea dreptului la sănătate, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ar trebui să ia măsuri de incluziune activă a lucrătorilor străini în sistemul medical. În primul rând, informarea este crucială, la momentul eliberării permisului de ședere sau înregistrării contractului de muncă, fiecare lucrător migrant ar trebui să primească (fizic sau electronic) un pachet informativ bilingv (română + engleză/altă limbă relevantă) care să explice pașii necesari pentru a deveni asigurat (cum să se înscrie la un medic de familie, ce servicii medicale sunt gratuite etc.). De asemenea, este recomandată crearea unor ghișee sau linii telefonice dedicate la Casele de Asigurări pentru asistență în limba engleză, astfel încât migranții să poată obține lămuriri despre drepturile lor medicale fără bariere de comunicare. Recomandăm realizarea unei baze de date cu medici de familie care cunosc limba engleză, pentru a facilita înscrierea migranților și accesul acestora la servicii medicale decontate.
Ministerul Sănătății poate colabora cu organizații neguvernamentale sau cu mediatori sanitari pentru a organiza sesiuni de informare în comunitățile de migranți privind prevenția și accesul la servicii.
- Consolidarea relațiilor diplomatice
La începutul lunii septembrie, Centrul pentru Inovare Publică, alături de 23 de organizații și federații neguvernamentale semnalează autorităților printr-o scrisoare publică problemele generate de lipsa unei reprezentări diplomatice a României în țările sursă de forță de muncă. Reafirmăm că, în lipsa unei ambasade în țara de origine a migranților (Nepal, Bangladesh), aceștia sunt nevoiți să se deplaseze în India și să suporte sume foarte mari prin intermediul agențiilor pentru a avea acces la servicii consulare. Este necesară stabilirea unor mecanisme de asistență consulară mai accesibile și directe, care să reducă costurile și riscurile pentru migranți, asigurând protecția drepturilor și sprijinul necesar în caz de abuz sau dificultăți administrative.
- Protecție pentru migranții afectați de revocarea vizei
Din cauza procedurilor extrem de îndelungate pentru obținerea vizei, unii angajatori nu mai au nevoie de muncitorii pentru care au garantat locul de muncă. Aceștia află adesea abia pe aeroport că le-a fost revocată viza și sunt trimiși acasă fără nicio protecție sau sprijin și fără a li se înapoia nicio parte din sumele enorme pe care le-au plătit.
Este necesară elaborarea unui mecanism rapid de primire și sprijin pentru migranții cărora li s-a revocat viza, care să includă consiliere juridică, asistență socială și acces la soluții alternative de angajare sau regularizare a șederii.
- Obligativitatea traducerii tuturor documentelor de muncă
Muncitorii migranți se confruntă adesea cu contracte de muncă, acte adiționale și alte documente legale redactate exclusiv în limba română, limitându-le înțelegerea drepturilor și obligațiilor pe care le au. Propunem introducerea obligației, absentă la acest moment în codul muncii, ca toate documentele de muncă să fie traduse într-o limbă accesibilă migrantului (de exemplu engleză), alături de versiunea română, pentru a asigura transparență, respectarea drepturilor legale și prevenirea abuzurilor.
- Acordarea dreptului la muncă până la eliberarea permisului de ședere
În perioada anterioară semnării contractului de muncă, muncitorul străin nu are dreptul să muncească. Datorită termenelor lungi de eliberare a avizelor de muncă, procesul de schimbare de angajator poate dura luni de zile, timp în care străinul este obligat să se susțină din mijloace proprii. Solicităm acordarea dreptului străinului de a muncii legal în perioada în care așteaptă avizul și, ulterior, contractul de muncă.
- Dezincriminarea facilitării șederii ilegale dacă ajutorul a fost acordat în scop umanitar
Solicităm modificare articolului Art 264 din Codul Penal (Facilitarea şederii ilegale în România) pentru a elimina sancțiunile în situațiile în care este vorba de asistență umanitară, armonizând astfel legislația României la Directiva Europeană 2002/90/CE.
- legislație concretă privind activitatea agenților și a agențiilor de intermediere
Solicităm adoptarea unei legislații concrete care să reglementeze activitatea agențiilor și agenților de recrutare, plasare și mediere a forței de muncă, inclusiv propunerea de mecanisme de sancționare când aceștia nu își îndeplinesc obligațiile față de muncitori. Actualmente, orice persoană fizică sau juridică poate acționa ca agent de recrutare, plasare și mediere a forței de muncă, în lipsa oricărei pregătiri și cu riscuri minime de sancțiune. Solicităm adaptarea legislației privind agentiile care se ocupă de plasarea forței de muncă românești în străinătate, astfel încât aceasta să includă și forța de muncă străină în România.
De exemplu, Legea nr. 156/2000 menționează clar: „Agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă efectuează în mod gratuit activități de mediere a cetățenilor români în vederea angajării în străinătate, fără perceperea de la aceștia de comisioane, tarife sau taxe.” Propunem ca legea să impună același lucru și pentru agențiile care se ocupă de forța de muncă străină în România.
O reglementare și sancționare mai corectă ar limita nenumăratele fraude care au loc la nivelul agențiilor, prin care acestea profită de încrederea persoanelor care doresc să se mute în România pentru muncă, solicită pentru ele avizele de muncă de la IGI, încasează banii victimelor din țările de origine, pentru ca apoi, conform mărturiilor migranților și a articolelor din presă, să anuleze avizele de muncă fără să înapoieze niciun ban. Condamnăm drastic asemenea practici nepedepsite, pentru care România devine tot mai cunoscută la nivel internațional.
Statul român are obligația, derivată din convențiile internaționale și din propria legislație, să respecte demnitatea muncitorilor migranți non-UE, ceea ce include protecția împotriva exploatării, accesul egal la justiție și condiții de muncă echitabile. Consolidarea garanțiilor juridice pentru muncitorii migranți prin reforme la nivel național este necesară și urgentă pentru a preveni transformarea acestor persoane în „victime colaterale ale vidurilor legislative”.
În concluzie, cerem respectuos instituțiilor destinatare să ia act de prezentele solicitări documentate solid de societatea civilă și presa independentă și să acționeze în vederea respectării drepturilor omului.
Inițiatori:
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Asociația pentru Migrație, Bunăstare și Apartenență (AMBA)
Semnatari:
Asociația Sens Pozitiv
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația MozaiQ LGBT
Fundația Terre des hommes – Aide a l’enfance dans les monde
Asociația Bud’s Flowers
Centrul FILIA
Asociația LOGS
Asociația ISCOADA
David Leonard Bularca, jurnalist
Miriam Țepeș-Handaric, jurnalistă
Centrul de Integrare pentru Migranti Brasov (ARPCPS)
AIDROM-ASOCIATIA Ecumenica a Bisericilor din România
Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației
ReMap
Asociația Hârșova 3D
Asociația Novapolis – Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare
Asociatia Antreprenorilor Sociali din Nord Vest
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Miliția Spiritualǎ
Asociția Respiro Human Rights Research Centre
Asociația Centrul de Cercetare și Comunicare Interculturală
Asociația „Voci Strămutate”
Her Time România
Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”
Andrei-Constantin Gudu, jurnalist
