Vă prezentăm învăţămintele adunării publice de informare organizată de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în sprijinul celor 54 de tineri cu dizabilităţi din Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din sectorul 2 din Bucureşti:
Atac la adresa societăţii civile.
Drepturile omului sunt negate de autorităţile statului român
Vă prezentăm învăţămintele adunării publice de informare organizată de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în sprijinul celor 54 de tineri cu dizabilităţi din Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din sectorul 2 din Bucureşti:
Se întâmplă să trăim într-o ţară în care libertatea de întrunire, deşi prevăzută ca fiind liberă în art.39 din Constituţie, este, în fapt, supusă cenzurii autoritaţilor locale.
Se întâmplă ca în România anului 2013, să fii chemat la primărie, miercuri, 5 iunie 2013, 13:30, să dai explicaţii de ce doreşti să organizezi o întâlnire paşnică, fără sloganuri, fără scandări, vreme de un ceas, un marş al tăcerii, să ţi se spună că totul este în regulă, iar în momentul în care ajungi la locul întrunirii să ţi se spună de către jandarmi la 16.40 că
„cererea nu a fost aprobată”. Dar tu nu ştiai asta. Faxul a sosit după ce ai plecat de la birou. La 16.20. Oare cum se simt persoanele din Comisia de Avizare care ne-au spus să ne vedem liniştiţi de manifestul nostru?
Tu ce ai face? Ai pleca ştiind că nişte oameni extrem de sufletişti vor veni acolo?
Se întâmplă ca în România anului 2013, o instituţie a statului (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2, aflată în subordinea Consiliului Local Sector 2) să spună ca îi invită pe membrii unei organizaţii neguvernamentale scoţiene „să se ducă la danşii acasă”, întrucât „România nu este o colonie”.
Se întâmplă ca în România anului 2013, aceaşi instituţie să considere că întrunirea absolut paşnică şi lipsită de zgomot petrecută joi, 6 iunie 2013, ora 5:40 „a avut un puternic şoc emoţional asupra tinerilor din centru şi a produs stări de agitaţie care sunt total nerecomandate suferinţelor lor”. Oare florile prinse de gard au fost văzute de tinerii din interior? Au fost acestea oferite de către angajaţi acestor tineri după plecarea noastră?
Se întâmplă ca în România anului 2013, DGASPC sector 2 să considere că aceste ONG-uri, Centrul de Resurse Juridice, respectiv RAP Foundation, fac „jocuri murdare cu o miză meschină”. CRJ, în esenţă, este „ocult” si „obscur”.
Se întâmplă ca în România anului 2013, organizând o întrunire paşnică, ca semnal că ne pasă de soarta tinerilor cu dizabilităţi din România, să fim socotiţi ca influenţând justiţia într-un litigiu civil oarecare. Aşa să fie? Crede DGASPC sector 2 că verdictele în justiţie se dau în funcţie de astfel de manifestaţii? Ori în funcţie de propriile sale comunicate de presă?
Se întâmplă ca în România anului 2013, instituţiile ale statului să atace organizaţiile neguvernamentale cu furie. Când anume le vor închide, pe modelul unei ţări învecinate?
Cine suntem noi?
Un ONG de drepturile omului, vechi de 15 ani, căruia Guvernul României a hotărât în 2004 să îi acorde statutul de utilitate publică (un fel de cocardă de pus la piept). Probabil că s-a gandit că lucrăm bine acolo unde statul nu prea reuşeşte. În măsura în care Guvernul consideră că nu suntem îndreptăţiţi la a mai avea un astfel de statut, căzând în păcatul
„ocultului” şi „obscurităţii”, poate retrage această simpla titulatură.
Un ONG care este Punct Focal Naţional (National Focal Point) în România pentru Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturilor Fundamentale începând cu anul 2006, transmiţând rapoarte în materia drepturilor copilului (inclusiv copilul cu dizabilităţi), asistenţa oferită victimelor, drepturile persoanelor LGBT, romi, protecţia datelor, egalitatea de gen, accesul la justiţie, rasismul şi dicriminarea etnică.
Un ONG pentru a cărei cauză aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Amnesty International, Human Rights Watch, Bulgarian Helsinki Committee, Mental Disability Rights International au facut un Amicus Curiae.
Un ONG pentru a cărei cauză aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului fostul Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Prof. Thomas Hammemberg a făcut, de asemenea, un Amicus Curiae spunând: “Instituţiile psihiatrice trebuie să fie deschise controlului public independent, pentru a preveni încălcări ale drepturilor omului. Vizitarea periodică a instituțiilor de psihiatrie de către mecanisme de control independente reduce semnificativ potențialul pentru încălcarea drepturilor omului. Încurajez accesul ONG-urilor în aceste instituții.”
Cauza, întâmplator sau nu, vizează condiţiile morţii de pneumonie a unui tânăr cu dizabilităţi mintale aflat într-o instituţie a statului.
Se va întâmpla să constatăm, în imobilismul nostru, că nu ne vom mai putea întruni în mod liber în această ţară şi că suntem cu totul si cu totul la dispozitia autorităţilor, fie locale ori centrale.
Se va întâmpla să constatăm că, indiferent din zona din care venim, statutul de organizaţie neguvernamentală va fi din ce în ce mai tare pus sub semnul întrebării de autorităţi. Pe cine reprezentaţi? Ce interese aveţi în această problemă? Noi, statul, ştim mai bine ce avem de făcut pentru propriii cetaţeni- nu trebuie să îi întrebăm. Cine vă plăteşte? Cu ce organizaţii din afara ţării aveţi legături?Şi, mai ales, cu ce scop? Şi astfel, statutul va fi împins la nivelul anilor ’90.
Se va întâmpla să constatăm că toată munca ultimilor 23 de ani a fost aproape inutilă pentru că am cedat prea uşor şi pentru că nu ne-a păsat întotdeauna.
