Barierele cu care se confruntă suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale | CERCETARE

.

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) lansează cercetarea privind barierele cu care se confruntă suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale în sistemul de justiție penală în România. Abordarea metodologică a combinat cercetarea documentară și munca de teren (interviuri). Cercetarea documentară a implicat identificarea și analiza documentaţiei relevante (de exemplu, legislaţia naţională, politici, strategii, rapoarte, statistici) privind furnizarea de adaptări rezonabile și procedurale în sistemul de justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi. Pentru munca de teren au fost realizate 16 interviuri la nivel național, atât cu autoreprezentanți, cât și cu mai mulți specialiști din sistemul de justiție penală, asistență socială și mediul ONG.

 

Scopul acestei cercetări naționale este de a permite o evaluare în România despre:

  • Cum și cu ce bariere se confruntă suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și psihosociale în sistemul de justiție penală în accesarea informațiilor, a sprijinului și a acomodărilor procedurale care îi împiedică să participe și
  • În ce măsură și în ce moduri există legi, politici și/sau practici (inclusiv bune practici) care permit suspecților și inculpaților cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale să depășească aceste bariere, în special prin furnizarea de adaptări procedurale?
Apasă pentru a descărca cercetarea

Mărturiile persoanelor cu dizabilități

Poliția nu m-a informat cu privire la drepturile mele. Abia după aproximativ 4 ore a venit avocatul din oficiu și m-a informat cu privire la drepturile mele.

La început a fost bine. S-au purtat frumos cu mine. În momentul în care m-au dus la secție au început să râdă de mine și de situație (de fapta pe care am comis-o). M-au făcut nebun. Nu m-au întrebat cu adevărat ce s-a întâmplat. Erau doar doi polițiști și unul dintre ei scria ce voia.

Nu mi-a plăcut că au mințit mult (la secția de poliție). Nu m-au ascultat cu adevărat și oricum au scris ceea ce au vrut. Și la instanță m-au mințit. Mi-au spus că mă duc la un consult psihologic și de fapt m-au adus aici (spital de psihiatrie și măsuri de siguranță).

Mărturiile specialiștilor

Problema este că nu se verifică dacă au înțeles. la final (adică în procesul-verbal care conține drepturile suspectului/ inculpatului), de regulă, scrie ,,am luat la cunoștință” – nu că ,,am înțeles.”

Marea provocare cu care se confruntă aceste persoane este că nu se pot face înțelese, iar organele judiciare, care au de-a face cu o persoană cu dizabilități psihosociale și intelectuale, nu știu cum să abordeze o astfel de situație, deoarece nu există specializare.

Cred că adaptările procedurale există doar la un nivel minimal. În ultima vreme, au intrat în atenția profesioniștilor și a opiniei publice, dar în acest moment se află la un nivel embrionar. S-a creat doar un domeniu la nivel micro pentru aceste persoane, dar există încă mult loc pentru dezvoltare și evoluție. Unele adaptări sunt chiar reglementate. Cred că este necesar să le facem mai procedurale și să sensibilizăm profesioniștii pentru a facilita comunicarea și accesul la justiție pentru aceste persoane.

Ce am constatat?

 

  • România continuă să se confrunte cu probleme în ceea ce privește accesul efectiv la justiție al suspecților și inculpaților cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Nu se colectează date despre câte persoane cu dizabilități se confruntă cu sistemul de justiție, date care ar putea evidenția barierele întâlnite și posibilele soluții pentru ca aceste persoane să aibă acces eficient la justiție.
  • Un obstacol foarte important în procesul de acces la justiție rămâne lipsa de formare a profesioniștilor din sistemul de justiție penală. Majoritatea profesioniștilor nu sunt suficient de familiarizați cu noțiunea de adaptare procedurală și se pot afla în situații în care să nu identifice anumite aspecte din timpul procedurilor judiciare care ar încălca dreptul de acces la justiție al persoanelor cu dizabilități.
  • Legislația din România prevede internarea medicală ca măsură de siguranță în cazul persoanelor care au săvârșit o faptă penală. Comitetul CDPD a recomandat eliminarea măsurii de siguranță a internării într-o instituție de psihiatrie sau a obligării la tratament medical în cazul persoanelor care au fost declarate lipsite de responsabilitate penală pe motiv de „alienație” sau incapacitate (Comitetul CDPD (2015a, alin. (20)).
  • Un caz de bună practică pe care l-au menționat unii dintre profesioniștii intervievați se referă la cursurile AdaptJust organizate de CRJ

Care sunt recomandările?

 

  • Armonizarea legislației și practicilor naționale cu standardele europene privind crearea unui mediu în care persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale să beneficieze de condiții de egalitate cu toți cetățenii și să li se ofere posibilitatea de a înțelege și de a fi înțelese, astfel încât accesul la justiție să fie garantat tuturor. Sprijinul și adaptarea, mai degrabă decât evaluarea discriminatorie a capacității de a înțelege și a capacității de a fi judecat, sunt, de asemenea, esențiale. Legislația națională ar trebui să fie modificată cu reglementarea expresă a asistenței juridice în CPP pentru persoanele diagnosticate cu dizabilități intelectuale și psihosociale.
  • Îmbunătățirea colaborărilor inter-instituționale pentru asigurarea implementării CDPD, o implicare și colaborare mai bună cu organizațiile și cu persoanele cu dizabilități. Crearea unei platforme de comunicare între profesioniști, care să includă INML și prezența unui specialist care să asigure o comunicare sigură între profesioniștii din sistemul judiciar și persoanele cu dizabilități. În cadrul penitenciarelor, ar fi necesară o persoană din exterior cu experiență și specializare în a lucra cu persoane cu dizabilități și care să fie disponibilă pentru colaborare.
  • Lipsa de cunoștințe (de la cele mai generale, la cele mai specifice) în rândul avocaților poate afecta substanțial soarta persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale. Avocatul trebuie să fie prima persoană care se asigură că drepturile și libertățile fundamentale ale clientului său sunt respectate. Cu o lipsă totală de pregătire în acest domeniu, devine imposibilă asigurarea unui acces efectiv și imparțial la justiție pentru persoanele cu dizabilități. Trebuie să existe o specializare obligatorie a avocaților pentru a lucra cu persoanele cu dizabilități. Astfel, prin intermediul instituțiilor responsabile, trebuie asigurată formarea continuă a magistraților și avocaților în domeniul accesului la justiție al suspecților și inculpaților cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, precum și asigurarea unei finanțări suficiente pentru a crea un sistem de formare continuă pentru profesioniștii din sistemele judiciar, medical și social care interacționează cu persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale.
  • Adoptarea unor proceduri clare și eficiente care să fie urmate de profesioniști ori de câte ori o persoană cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale se confruntă cu sistemul de justiție penală. Profesioniștii din domeniul justiției penale au recomandat crearea unor ghiduri și manuale pentru a facilita abordarea profesioniștilor privind persoanele cu dizabilități. În practică, poliția îi informează pe suspecți cu privire la drepturile lor, dar practicile variază, de la informații scrise la informații verbale, inclusiv pliante neaccesibile, care pot fi dificil de înțeles. Aceștia trebuie să se asigure că inculpații își înțeleg pe deplin drepturile și să furnizeze informații scrise și verbale de îndată ce devin suspecți. Programele și procedurile ar trebui să fie astfel elaborate pentru a oferi informații clare persoanelor cu dizabilități și să fie adaptate în funcție de tipurile și gradele de dizabilitate.

Cercetările celor opt țări partenere pot fi citite aici:


Această cercetare a fost elaborată de către Centrul de Resurse Juridice (România) în cadrul proiectului “Facilitarea incluziunii și accesului la justiție pentru suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și psihosociale” (ENABLE – 101056701 – JUST-2021- JACC).

Proiectul urmărește să promoveze accesul la justiție și proceduri penale mai echitabile pentru inculpații cu dizabilități intelectuale și psihosociale în 8 țări din UE:

  • Romania (Centrul de Resurse Juridice)
  • Portugal (Fenacerci – Federação Nacional de Cooperativas de Solidariedade Social)
  • Czechia (Fórum pro lidská práva)
  • Slovakia (Fórum pro lidská práva)
  • Slovenia (PIC – Pravni center za varstvo človekovih pravic in okolja)
  • Bulgaria (KERA Foundation)
  • Spain (Confederación Plena Inclusión España)
  • Lithuania (Mental Health Perspectives)

Proiectul este coordonat de Fundația Validity (Ungaria), în timp ce Modelul de Carte de Referință pentru persoanele cu dizabilități este elaborat de Comisia Internațională a Juriștilor – Instituții Europene (Belgia).