Copii cu dizabilităţi mintale legaţi de paturi: Introducerea de garanţii suplimentare în protejarea copiilor cu dizabilităţi mintale spitalizaţi şi nu (doar) destituirea unor angajaţi

Bucureşti, 22.02.2013

Copii cu dizabilităţi mintale legaţi de paturi:  Introducerea de garanţii suplimentare în protejarea copiilor cu dizabilităţi mintale spitalizaţi şi nu (doar) destituirea unor angajaţi

 

Când copii cu dizabilităţi mintale proveniţi dintr-un centru de plasament din Buzău sunt legaţi de paturile unei secţii de pediatrie, critica va fi aceeaşi, că ar fi naiv să ne imaginăm că aceşti copii cu dizabilităţi mintale, fără părinţi sau aparţinători, se pot afla în poziţii de egalitate cu acei copii fără dizabilităţi şi internaţi împreună cu un părinte. Cu toate acestea, totul depinde de ceea ce noi, ca societate românească, înţelegem prin drepturi fundamentale ale copiilor cu dizabilităţi mintale, şi în ce fel de societate vrem să trăim. Ţine de noi, ca organizaţii neguvernamentale de apărare şi promovare a drepturilor omului şi de cei care sunt furnizori de servicii sociale şi medicale pentru copii cu dizabilităţi mintale, să ne asigurăm că şi aceşti copii au dreptul la servicii medicale şi sociale de calitate, care să le permită să trăiască în demnitate şi protejaţi împotriva abuzurilor fizice şi emoţionale. Ține, însă,  de Statul roman felul în care alege să îșI trateze membrii săi cei mai vulnerabili șI cum pune în practică sintagma “interesul superior al copilului” (deșI interesul este interes, el nu poate fi superior sau inferior).

La aproape o lună de zile de la publicarea imaginilor cu copii cu dizabilităţi mintale legaţi (contenţionaţi) de paturile secţiei de pediatrie din Spitalul Judeţean Buzău şi de la declaraţia medicului şef de secţie “în general, copiii nu sunt legaţi, de obicei sunt cu aparţinători, cei legaţi sunt copii cu mari probleme neuropsihice, care nu au aparţinător , măsurile adoptate în urma anchetei condusă de preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, constau în demiterea din funcţia de conducere a medicului şef de secţie şi în sancţionarea unei asistente medicale şi a unei infirmiere: “… medicul şef de secţie şi asistenta şefă din secţia de pediatrie vor fi destituite din funcţiile de conducere deţinute.”[1]În paralel, opinia directorului medical al aceluiaşi spital este că “sancţiunea trebuie să fie în concordanţă cu gravitatea faptei sau a prejudiciului creat, prejudiciu care nu a existat, cu excepţia unui prejudiciu de imagine”[2]. Pe de altă parte, preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. V. Astărăstoae, atrăgea atenţia asupra “deficienţelor organizatorice din sistemul de sănătate[3], lăsând să se înţeleagă că aceasta nu ar fi singura secţie de pediatrie în care asemenea practici sunt întâlnite.

CRJ observă că ratificarea de către România a Convenţiei privind drepturile copiilor şi a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu constituie suficiente garanţii pentru protejarea dreptului la demnitate şi la protecţie împotriva abuzurilor de orice natură ar fi acestea. Constatăm astfel că legarea copiilor cu dizabilităţi mintale aduce numai un prejudiciu de imagine, fără a fi avute în vedere considerente de ordin emoţional, medical, fizic și etic. Fără a se ține cont că actul medical nu este pentru sine, nici pentru imagine ci  exclusiv pentru pacient.

Reamintim că Legea sănătăţii mintale prevede ca restricţionarea libertăţii de mişcare sau izolarea unei persoane cu probleme de sănătate mintală să se realizeze numai la indicaţia medicului psihiatru şi numai într-o unitate de asistenţă medicală de psihiatrie.

În cel de-al 16 lea raport[4], Comitetul European pentru Prevenirea Torturii sublinia următoarele:  „Ar trebui să se recunoască faptul că apelarea la măsuri de contenţionarepare să fie în mod substanțial influențată de factori non-clinici, cum ar fi percepția personalului vis-a-vis de rolul lor și de conștientizarea pacienților cu privire la drepturile lor. Studii comparative au arătat că frecvența de utilizare a imobilizării, inclusiv izolare, este legată nu numai de numărul de angajaţi, diagnostice ale pacienților sau de condițiile materiale din instituţie, dar și de “cultura” și atitudinea personalului instituţiei. Scăderea frecvenţei de utilizare a contenţionării la un nivel minim viabil necesită o schimbare a culturii în multe instituţii. Rolul managementului este crucial în acest sens. Cu excepția cazului în care managementul încurajează și oferă alternative angajaţilor, o practică îndelungată de a recurge frecvent la mijloace de constrângere este probabil să prevaleze”.

Într-un comunicat de presă publicat la data de 30 ianuarie 2013[5], CRJ a solicitat preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău să facă publice şi motivele pentru care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, aflată de asemenea în subordinea CJ Buzău, nu a sesizat anterior imaginilor publicate, legarea copiilor în spital, şi totodată să prezinte care sunt practicile folosite în instituţiile de protecţie a copilului atunci când un copil cu dizabilităţi mintale trebuie protejat împotriva unor comportamente violente şi numărul personalului din aceste servicii instruit în a preveni şi gestiona asemenea comportamente. Până la această dată nu au fost publicate date în acest sens.  De altfel, singura prevedere legală care face referire la contenționare se află în Legea sănătății mintale. Ea se referă numai la spitale de psihiatrie și numai la adulți. Pentru copii nu există prevederi legale, dar este limpede că nu pot avea un tratament inferior adulților.

CRJ atrage atenţia reprezentanţilor autorităţilor publice locale şi centrale, asociaţiilor profesionale din domeniul medical, social şi psihologic, că în lipsa adoptării unor măsuri unitare la nivel naţional care nu doar să interzică utilizarea mijloacelor de restricţionare a libertăţii de mişcare a copiilor cu dizabilităţi mintale în orice mediu, fie medical, social sau educaţional, ci să şi prevină apariţia acestor comportamente prin formarea adecvată a personalului medical, social şi educaţional în prevenirea şi gestionarea comportamentelor cu potenţial agresiv, asemenea tehnici vor continua să rămână o practică în toate instituţiile în care se vor afla copii cu dizabilităţi mintale. Nicio schimbare reală nu va avea loc în lipsa unui mecanism independent de vizitare a acestor instituţii cu scopul prevenirii tratamentelor degradante la adresa copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi mintale, aceste practici vor continua să fie regula de gestionare a comportamentelor copiilor cu dizabilităţi mintale.

În concluzie, CRJ recomandă autorităţilor publice locale şi centrale şi profesioniştilor din domeniile social, medical şi educaţional, să ia în considerare cel puţin următoarele principii:

  1. Toate eforturile trebuie depuse pentru a preveni aplicarea mijloacelor de contenţionare a copiilor cu dizabilităţi mintale în spitale, centre de plasament şi şcoli speciale.
  2. Orice intervenţie de tip comportamental trebuie să fie consecventă cu drepturile fundamentale ale copilului cu dizabilităţi mintale de a fi tratat cu demnitate şi de a fi protejat împotriva oricăror abuzuri.
  3. Restricţionarea libertăţii de mişcare a copiilor cu dizabilităţi mintale nu va fi niciodată utilizată pentru a pedepsi copilul sau pentru a suplini lipsa de personal medical, social, educaţional sau îngrijitori din sistemul de protecţie socială.
  4. Utilizarea mijloacelor de contenţionare a copiilor cu dizabilităţi mintale, în mod repetat, pe acelaşi copil, trebuie să atragă de la sine o reevaluare a intervenţiilor medicale şi psihologice aplicate copilului cu scopul de a preveni comportamentul de tip violent, şi dacă strategii de pozitivare a comportamentului nu au fost aplicate până la acel moment, este timpul ca personalul să fie instruit şi responsabilizat.
  5. Medicii, asistenţii medicali, infirmierii, psihologii, asistenţii sociali, educatorii, îngrijitorii şi asistenţii maternali trebuie să fie instruiţi periodic cu privire la prevenirea contenţionării copiilor cu dizabilităţi mintale.

 

Pentru mai multe informaţii: Georgiana Pascu, Manager de program, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), tel.: (+4) 0729.064.469, tel.: (+4) 021-212.06.90, email: gpascu @ crj . ro

 


[1] Masuri in cazul copiilor legati de pat la SJ Buzau:Seful Sectiei Pediatrie si asistentul sef, demisi, Comunicat de presă Consiliul Judeţean Buzău, http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/masuri-in-cazul-copiilor-legati-de-pat-la-sj-buzau-seful-sectiei-pediatrie-si-asistentul-sef-demisi.html
[2] Cazul copiilor legaţi de pat la SJ Buzău: Directorul medical al spitalului a DEMISIONAT,
[3] Astărăstoae, despre copiii legaţi de pat: “Este imposibil să se asigure o supraveghere continuă”, http://www.realitatea.net/astarastoae-despre-copiii-legati-de-pat-este-imposibil-sa-se-asigure-o-supraveghere-continua_1103592.html

[5] Unde este interesul superior al copiilor cu dizabilităţi severe şi fără aparţinători legaţi de paturile dintr-o secţie de pediatrie? În câte instituţii de îngrijire medicală şi de asistenţă socială este aceasta o practică uzuală? https://www.crj.ro/Noutati/Unde-este-interesul-superior-al-copiilor-cu-dizabilitati-severe-si-fara-apartinatori-legati-de-paturile-dintr-o-sectie-de-pediatrie-/