Colivia – instalație experimentală și participativă: o cușcă pe lângă care au trecut, de care s-au apropiat sau căreia i-au trecut pragul circa 25,000 de persoane. Mara*, a cărei fotografie la dimensiuni reale am expus-o în cușcă, a ridicat întrebări dure, dar cu răspunsuri din realitatea de zi cu zi a persoanelor private de libertate în instituții.
Ce au spus oamenii?
„Ce e aia?”, „E un copil?”, „Și eu știu cazuri”, „Unde vă pot scrie?” – au fost doar câteva dintre întrebările celor care i-au zărit corpul Marei în fotografie. Multe persoane s-au oprit să povestească lucruri similare despre rude sau cunoscuții de-ai lor, alții au petrecut timp discutând cu experții prezenți, pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu persoanele cu dizabilități chiar și astăzi, în instituții.
Sâmbătă seara am oferit publicului o „bucată” din „Eu sunt Luli”, piesă de teatru care se joacă din 1 octombrie la Odeon, inspirată din viața persoanelor cu dizabilități intelectuale, închise în centre, pentru care puteți deja achiziționa un bilet. Un happening teatral puternic, pe stradă, cu trei acrițe, a cutremurat ceva în toate privirile din fața cuștii, urmat de o discuție cu publicul. (Disponibile AICI)
„Cine e responsabil?” – a fost prima întrebare adresată la discuția de după spectacol. O întrebare la care găsim cu greu răspuns, pentru că pe „terenul” autorităților, dizabilitatea e o problemă care se „pasează”, o temă care e în mâinile tuturor și nicăieri în același timp. Ce trebuie să reținem este că în acest joc „de-a vina”, persoanele închise mor, suferă, sunt abuzate, sedate, legate, închise în locuri, de cele mai multe ori fără ca nici măcar să știe unde sunt.
Am împărtășit povestea Marei cu voi prin teatru, prin povești, prin fotografii. Am încercat să aducem în lumina publicului de rând prin vocile actrițelor povestea a zeci de mii de oameni care și astăzi stau închiși, ascunși de ochii noștri.
Nu de puține ori ni s-a spus și ,,Nu vreau să știu mai mult”. Pentru că e ceva ce ne privește și pe noi, pe fiecare. Pentru că e mai ,,confortabil” ca persoanele cu dizabilități să rămână invizibile. E mai ușor să nu știm, să privim în alta parte. Dar persoanele cu dizabilități intelectuale, psihosociale sau cu afecțiuni neurologice trebuie să se bucure de aceleași drepturi, iar locul lor este în comunitate, printre noi toți.
Mult curaj. Nu este simplu, dar pas cu pas, om cu om, se mișcă lucrurile!
feedback Colivie
Mulțumim actrițelor, tuturor colegelor, voluntarilor și organizatorilor.
Anda Saltelechi, Ioana Mărcoiu, Alina Berzunțeanu – actrițe
Crista Bilciu – regizoare
Alina Barbu, Irina Mihale – Experți CRJ
Ovidiu Vanghele – jurnalist de investigație
Daniel Neagu, Ana Drulă, Miruna Bărbuș – voluntari
Street Delivery, #timbruldearhitectura
