Dizabilitatea în România, prin lupa instituțiilor internaționale

18.04.2022

În ultimele zile au fost publicate două rapoarte importante privind respectarea drepturilor omului în România, care subliniază, din nou, grave nereguli în modul în care țara noastră se raportează la persoanele cu dizabilități sau cu afecțiuni neuropsihiatrice. Una dintre cele mai importante concluzii pe care o putem trage, din perspectiva Centrului de Resurse Juridice, parcurgând cele două rapoarte – al Departamentului de Stat al SUA și al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (ECPT – CoE) este aceea că accesul la justiție pentru grupurile vulnerabile și modul în care sunt tratate cazurile de abuz în România rămân încă în așteptarea soluțiilor.

Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă din cadrul Departamentului de Stat al SUA a publicat în data de 12 Aprilie raportul anual despre practicile internaționale privind drepturile omului. În raportul pentru România aferent anului 2021 se subliniază: „problemele semnificative legate de drepturile omului au inclus cazuri de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din partea guvernului, corupție gravă pe scară largă a oficialităților; lipsa anchetelor și a răspunderii pentru violența de gen, inclusiv, dar fără a se limita la, violența domestică și a partenerului intim și violența sexuală; și abuzuri care vizează persoanele instituționalizate cu dizabilități.

Documentul face referire în mai multe rânduri la rapoartele Centrului de Resurse Juridice (CRJ) în capitolul dedicat respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități în România:  Centrul de Resurse Juridice, organizație neguvernamentală care vizitează în mod regulat centrele pentru persoane cu dizabilități și raportează despre abuzurile observate în timpul vizitelor, a raportat că directorii centrelor pentru persoane cu dizabilități au refuzat să acorde echipelor de monitorizare acces la documente privind aspectele medicale, juridice, etc. și statutul socio-psihologic al rezidenților centrelor, în ciuda unui acord cu Ministerul Muncii care acordă CRJ dreptul de acces la astfel de documente”.

Cu referire la situația copiilor instituționalizați: „În decursul anului, au existat mai multe relatări media despre abuzuri în centrele pentru copii instituționalizați, inclusiv abuz sexual, violență fizică și tratament degradant din partea colegilor sau a personalului și trafic de persoane. Numeroase rapoarte au remarcat o lipsă de hrană adecvată, îmbrăcăminte, tratamente medicale și servicii de consiliere. Lipsa igienei, condițiile de viață inadecvate, hrană insuficientă și lipsa terapiei fizice au fost o problemă în multe centre rezidențiale pentru copiii cu dizabilități.
Pe 5 ianuarie, președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție (ANDPDCA) a difuzat un videoclip în care angajații unui centru de plasament din orașul Voluntari abuzează fizic un copil și îl amenință cu detenție psihiatrică. Președintele ANDPDCA a declarat că personalul din centrele pentru instituțiile rezidențiale amenință frecvent copiii cu chemarea unei ambulanțe pentru a-i duce la unități de psihiatrie unde vor primi medicamente psihotrope. Potrivit mai multor ONG-uri, inclusiv Centrul de Resurse Juridice, psihiatrii au administrat medicamente psihotrope la mii de copii aflați în instituții rezidențiale sau în plasament, inclusiv celor cu comportament perturbator și tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate.”

În cazul respectării drepturilor persoanelor adulte cu dizabilități, raportul Departamentului de Stat menționează: „Legea interzice discriminarea persoanelor cu dizabilități fizice, senzoriale, intelectuale și mintale. Legile și reglementările impun ca clădirile și transportul public să fie accesibile persoanelor cu dizabilități. Guvernul nu a implementat pe deplin legea, iar discriminarea persoanelor cu dizabilități a rămas o problemă. Persoanele cu dizabilități nu puteau accesa educație, servicii de sănătate, clădiri publice și transport public în condiții de egalitate cu ceilalți. Străzile, clădirile și transportul public au rămas în mare parte inaccesibile persoanelor cu dizabilități. Accesul limitat la justiție pentru persoanele cu dizabilități a continuat să fie o problemă.” 

Totodată, raportul citează cazuri concrete documentate de CRJ, cum sunt cele de la Huși sau Călinești, emblematice pentru modul defectuos în care România înțelege să respecte prevederile legii și ale Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități:
„Centrul de Resurse Juridice a identificat o serie de probleme în centrele pentru persoane cu dizabilități sau în spitalele de psihiatrie, inclusiv abuz verbal și fizic asupra copiilor și adulților, sedare, folosirea excesivă a constrângerilor fizice, lipsa de igienă, condiții de viață inadecvate și lipsa unor condiții adecvate îngrijire medicală.
Potrivit presei și a Centrului de Resurse Juridice, la 1 august, un angajat al unui centru public pentru persoane cu dizabilități din Călinești, județul Prahova, a adunat aproximativ 30 de rezidenți în curtea instituției pentru a-i disciplina. Angajatul a lovit apoi doi dintre rezidenți de mai multe ori. Pe 4 august, personalul medical al centrului a chemat o ambulanță pentru a duce unul dintre rezidenții agresați la spital. Pe 5 august, rezidentul a murit după ce a fost externat din spital. CRJ a investigat incidentul și a constatat că rezidenții nu aveau acces la mijloace de comunicare pentru a sesiza autoritățile cu privire la pedepse fizice și abuzuri. Potrivit CRJ, în perioada 1 – 4 august, angajații acestuia nu au sesizat autoritățile cu privire la episodul violent și nu au solicitat un control medical pentru rezidentul rănit. Autoritățile l-au arestat pe suspect, iar din noiembrie era în desfășurare o anchetă penală. În februarie 2020, CRJ a dat publicității concluziile unei vizite efectuate la un centru rezidențial pentru persoane cu dizabilități situat în orașul Huși, județul Vaslui. Au existat suspiciuni rezonabile că rezidenții centrului au fost supuși pedepselor fizice și abuzurilor verbale. CRJ a descoperit, de asemenea, condiții de viață insalubre, supraaglomerare și lipsa produselor de igienă personală de bază. Începând cu luna noiembrie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși desfășura o urmărire penală pentru privare ilegală de libertate.” 

Asupra situației respectării drepturilor din România s-a exprimat recent și Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) printr-un raport care a analizat în perioada 10-21 mai 2021 tratamentul persoanelor custodiate în penitenciare și în unitățile poliției, comparând cu situația de la ultima vizită din 2018. 

Referitor la persoanele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale, CPT a observat că „în special, persoanele cu dificultăți de învățare sau tulburări de sănătate mintală s-au plâns de faptul că angajații responsabili de supraveghere îi provoacă și că se amuză de dizabilitățile lor”.

Comitetul a evaluat și serviciile de asistență medicală pentru sănătatea mentală prezente în penitenciarele și centrele de custodie vizitate, observând următoarele: „Delegația CPT s-a întâlnit cu mulți deținuți care sufereau de o boală mintală și/sau o tulburare de personalitate și cărora nu li s-a acordat îngrijirea corespunzătoare.”
„De exemplu, delegația CPT s-a întâlnit cu o tânără care nu putea să se îngrijească și care trăia în condiții neigienice, cu haine murdare, într-o celulă mizeră și cu așternuturi murdare. Ea a avut o serie de leziuni ale pielii cauzate de ploșnițe și acte de autovătămare. Potrivit dosarelor sale medicale, un psihiatru a considerat că trebuie plasată într-un „mediu care să ofere protecție și sprijin psihologic”, în timp ce a fost ținută într-o celulă RMS cu o altă persoană cu care a avut o interacțiune limitată. Diagnosticată cu o tulburare de personalitate severă și psihoză și, cel mai probabil, cu dizabilitate intelectuală, ea nu a mai consultat un psihiatru de 12 luni.”

Ca urmare a celor de mai sus, dar și a altor exemple prezentate pe larg în raport, CPT afirmă că „Persoanele cu tulburări de sănătate mintală nu trebuie doar să primească tratament farmaceutic și nici să fie cazate în celulele penitenciarului sau dormitoare, ci ar trebui să li se asigure terapie psiho-socială și o ocupație adecvată. În plus, toate persoanele condamnate în temeiul articolului 109 din Codul penal care necesită tratament psihiatric obligatoriu ar trebui să fie tratate în spital și nu în penitenciar. CPT reamintește că, pentru a avea sens, unitățile penitenciare de psihiatrie trebuie să aibă personal adecvat cu psihologi clinici și asistenți medicali de sănătate mintală, sub supravegherea regulată a unui psihiatru. Ei ar trebui să ofere în continuare activități și îngrijire orientate către nevoile pacienților.”

CPT se exprimă și în legătură cu practica imobilizării la pat a rezidenților: „În viziunea CPT, imobilizarea a unei persoane de pat este o măsură potențial dăunătoare atât fizic, cât și psihologic. Prin urmare, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a respecta demnitatea persoanei în cauză. Măsura ar trebui să fie cât mai scurtă posibil și să dureze mai degrabă minute decât ore. O persoană ar trebui să fie imobilizată doar în ultimă instanță; o acțiune extremă, aplicată pentru a preveni rănirea iminentă sau pentru a reduce agitația acută și/sau violența. Nu a fost cazul nici la Penitenciarului Craiova, nici la Penitenciarului Galați. Aplicarea măsurii la Penitenciarul Craiova a fost în mod clar o pedeapsă informală pentru comportamentul nu foarte potrivit al deținutului de a doborî un mic ghiveci de pe un pervaz din afara celulei sale, care a aterizat pe umărul unui ofițer din penitenciar și l-a acoperit cu pământ.”

România mai are multe de schimbat atunci când vorbim despre respectarea drepturilor și a demnității persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, fiind necesare îmbunătățiri pe multiple planuri, conform rapoartelor prezentate pe scurt mai sus.
Cu atât mai mult, ambele rapoarte susțin, prin cele evidențiate, necesitatea unei reforme în ceea ce privește accesul la justiție, adaptarea procedurilor, formarea tuturor actorilor care poartă responsabilitatea interacțiunii cu persoane care pot suferi de afecțiuni sau dizabilități.

Devine astfel cu atât mai relevant în contextul expus pe larg efortul pe care Centrul de Resurse Juridice îl depune pentru a demara această reformă a sistemului juridic, a procedurilor și pentru formarea actorilor implicați în ansamblu prin proiecte ca AdaptJust aflat în derulare, care are ca scop îmbunătățirea implementării hotărârilor CtEDO și a deciziilor Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (CoE) ce vizează drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale private de libertate. AdaptJust, contribuie astfel la dezvoltarea capacității actorilor relevanți de a clădi o justiție accesibilă și va pilota patru mecanisme de protecție – atât de necesare, iată, inclusiv din perspectiva rapoartelor organismelor internaționale.

__________

Raportul Biroului pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă poate fi consultat aici , iar cel al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) aici.

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann