Dreptul la locuire adecvată în Municipiul București

26.02.2020

Studiul de caz Dreptul la locuire adecvată în municipiul Bucureşti, ultimul din seria de cinci care au documentat diverse situații de încălcare a dreptului la locuire al comunităților de romi analizează criteriile de acordare a locuințelor sociale în municipiul București, disponibilitatea lor și cât de accesibile sunt ele, de fapt, celor pentru care au fost gândite.

Principala concluzie a studiului este că, per ansamblu, accesul cetăţeanului la locuinţe sociale este greoi, impredictibil, suprabirocratizat, anacronic, discriminatoriu și iluzoriu.

Problema accesului la locuinţe sociale pentru grupurile vulnerabile nu este tratată în mod serios de Primăriile de sector și, mai ales, de Primăria municipiului Bucureşti. În primul rând, stocul existent de locuinţe este infim raportat la nevoile existente. Ritmul actual de construire și de achiziţionare a locuinţelor sociale este dovada clară a lipsei de interes a autorităţilor locale. Procesul de aplicare pentru o locuinţă socială este dificil, costisitor și trebuie actualizat anual.

Puţinele locuinţe sociale care sunt disponibile anual se atribuie conform unor criterii discriminatorii, la nivelul tuturor Primăriilor de sector și la nivelul Primăriei municipiului Bucureşti, cu excepţia meritorie a Primariei sectorului 5. Trebuie totuşi menţionat că Primăria sectorului 5 a atribuit în perioada 2014-2018 un număr total de 22 de locuinţe sociale, rezultând o medie de 4.5 locuinţe sociale atribuite anual. În concluzie, accesul la locuinţe sociale se face în mod discriminatoriu, autorităţile locale favorizându-și proprii angajaţi în detrimentul persoanelor ce au cu adevărat nevoie de o locuinţă socială, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi, a celor de etnie romă, a persoanelor fără părinţi etc.

Studiul include o serie de recomandări adresate Primăriilor de sector și Primăriei municipiului Bucureşti, dintre care menționăm:

  1. Să elimine imediat, complet și ireversibil criteriile discriminatorii semnalate, în special cel privind nivelul de studii și cel privind calitatea de angajat în administraţia publică locală și centrală;
  2. Să aloce resursele necesare pentru construirea, reabilitarea sau achiziţionarea de imobile pentru a servi drept locuinţe sociale. Trebuie avute în vedere și alte soluţii, precum imobilele al căror statut juridic este neclar și care pot fi dobândite prin revendicare, imobilele care au fost confiscate, imobile care pot fi transferate în proprietatea autorităţilor locale de către alte instituţii locale sau naţionale și, mai ales, alte imobile aflate deja în proprietatea autorităţilor locale.
  3. Procedura de aplicare pentru o locuinţă socială trebuie simplificată în mod substanţial astfel intrucât depunerea dosarului să fie facilă pentru persoanele care aplică, raportat la statutul acestora de persoane vulnerabile social, cât și gratuită, sens în care toate actele necesare trebuie eliberate în mod gratuit de autorităţile respective.

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului Închiderea cercului – vulnerabilitatea locuirii romilor și interesele din domeniul locuirii, implementat de Centrul de Resurse Juridice, cu sprijin printr-un grant din partea Fundației Open Society Institute în cooperare cu OSIFE din cadrul Open Society Foundations.

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann