În urma intrării în vigoare a Legii nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte normative[1], se întrezărea o lumină, o șansă de a duce o viață demnă, în care drepturile le sunt respectate, pentru cele câteva zeci de mii de persoane care au fost puse sub interdicție sub incidența legislației anterioare[2].
Cu toate acestea, la mai bine de un an și jumătate după, situația nu diferă cu mult.
Majoritatea persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale puse sub interdicție nu numai că nu au beneficiat în mod real de noile prevederi legislative în materie civilă ci ei, cât și persoanele care le sunt tutori se găsesc într-o situație aproape lipsită de ieșire.
- Este (re)deschis/repus pe rol dosarul având ca obiect măsura de ocrotire.
- Se dispune reexaminarea.
- Este întocmită de către procuror ordonanța cu privire la întocmirea și depunerea rapoartelor de evaluare.
…
Și aici ne oprim.
În conformitate cu prevederile art. 8 pct. 28 din Legea nr. 140 (care modifică art. 938 Cod Procedură Civilă) “alin. 3 – Procurorul va face cercetările necesare, va dispune efectuarea unei evaluări medicale şi a uneia psihologice, stabilind şi termenul în care acestea trebuie realizate. Dacă cel cu privire la care a fost solicitată instituirea măsurii de ocrotire este internat într-o instituţie sanitară, va dispune întocmirea unui referat şi de către aceasta. Cu ocazia efectuării evaluării medicale şi, după caz, a întocmirii referatului, poate fi solicitat şi punctul de vedere al medicului curant al persoanei a cărei ocrotire se cere. De asemenea, procurorul va dispune întocmirea unui raport de anchetă socială de către autoritatea tutelară. alin. 4 – Evaluarea medicală şi cea psihologică se efectuează după exprimarea, în faţa persoanei care face evaluarea, a consimţământului persoanei a cărei ocrotire se cere, dacă starea sa de sănătate o permite.”
În vederea reexaminarii, persoanele care anterior au fost puse sub interdicție trebuie să fie evaluate de două categorii de specialiști: medici psihiatri și psihologi, trebuie aplicate anumite baterii de teste, în vederea stabilirii capacității persoanei examinate și ulterior întocmite două rapoarte medical și psihologic, care se vor depune la dosarul din instanță.
În baza evaluărilor și recomandărilor efectuate de către specialiștii din cele două domenii anterior menționate, instanța de judecată poate decide care sunt actele pe care o persoană le poate realiza și, respectiv, și le poate asuma.
În acest context, se face diferența dintre actele de conservare (ex: înscrierea unei ipoteci, somaţia), actele de administrare (ex. – închirierea unui imobil, contract de împumut) și actele de dispoziție (ex. contracte de vânzare-cumpărare de mare valoare), ce fel de contracte poate încheia o persoana, spre exemplu, dacă poate încheia contract de muncă în vederea realizării de activități remunerate sau dacă se poate căsători.
În conformitate cu prevederile aceluiași art. 8 pct. 28 din Legea nr. 140, alin. 6, „Raportul de evaluare medicală şi cel de evaluare psihologică a persoanei a cărei ocrotire se solicită cuprind, după caz, referiri la natura şi gradul de severitate al afecţiunii psihice şi la evoluţia previzibilă a acesteia, la amploarea nevoilor sale şi la celelalte circumstanţe în care se găseşte, precum şi menţiuni privind necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire.” coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 140/2022 (care modifică art. 41 Cod Civil) „[…]persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singură acte de conservare, acte de administrare care nu o prejudiciază, acte de acceptare a unei moşteniri sau de acceptare a unor liberalităţi fără sarcini, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.”, concluziile la care ajung atât medicul psihiatru, cât și psihologul examinator, cuprinse în rapoartele de evaluare, stau la baza soluției pronunțate de către instanța de judecată. Astfel, în funcție de aceste concluzii, în temeiul dispozițiilor art. 7 pct. 22 din Legea nr. 140/2022 (care modifică art. 41 Cod Civil), judecătorul va decide dacă persoana reexaminată trebuie să aibă instituită o măsură de ocrotire, care este aplicată gradual: consiliere judiciară sau tutelă specială:
„alin. 1 – Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.,
alin. 2 – O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este parţială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei. […]
alin. 4 – O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.”, sau (în mod excepțional) dacă nu se mai impune restrângerea capacității de exercițiu.
În teorie aceste proceduri ar trebui să fie aplicate fluid, iar dosarele să nu treneze foarte mult pe rolul instanțelor de judecată. Numai în teorie. În practică, am fost sesizați de (prea) multe ori de diverse categorii de persoane: persoane cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, tutori, membri de familie sau asistenți sociali care ne-au întrebat cine suportă costurile serviciilor de evaluare medicală sau psihologică.
La momentul intrării în vigoare a legii, nimeni nu și-a pus problema decontării acestor servicii, cine le va suporta sau nevoia deschiderii unei linii bugetare care să le acopere. Nimeni nu s-a întrebat cine sau cu ce resurse vor fi plătite aceste examinări, imperios necesare procedurii de reexaminare. Toate persoanele cu interes în domeniu au așteptat cu nerăbdare intrarea în vigoare a normelor metodologice[3] pentru a vedea de fapt cum vor fi reexaminate persoanele care au fost anterior puse sub interdicție sau care necesitau acum o măsură de ocrotire și în același timp, dacă cineva, din ministerele de resort își va apleca atenția asupra nevoii decontării acestor servicii sau care sunt specialiștii care o pot realiza. Surprinzător sau nu, în noiembrie 2022, la publicarea normelor metodologice, s-a constatat că problema sesizată nu a fost rezolvată. În acest context, au fost realizate mai multe demersuri[4], în speranța că entitățile competente vor lua măsuri. Ceea ce s-a și întâmplat.
În august 2023, au fost modificate normele metodologice în sensul introducerii a două noi articole în anexele la normele metodologice cu următorul conținut:
„art 6 – Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate nu încasează sume pentru documentele medicale necesare evaluării şi reevaluării medicale în contextul dispunerii, prelungirii, înlocuirii sau ridicării măsurii de ocrotire eliberate potrivit domeniului de competenţă, în urma serviciilor acordate.” și
„art. 8 – Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate nu încasează sume pentru documentele medicale necesare evaluării şi reevaluării psihologice în contextul dispunerii, prelungirii, înlocuirii sau ridicării măsurii de ocrotire eliberate potrivit domeniului de competenţă, în urma serviciilor acordate.“
Concret, această „nouă” reglementare s-ar referi la noțiunea de „document” respectiv „bucată de hârtie” – certificatul sau raportul medical în sine, nu serviciile medicale care, totuși, trebuie plătite, fiind în valoare de câteva mii de lei. Acestea rămân în sarcina tutorelui sau a persoanei cu dizabilități. Cum ar trebui să fie, nu? Doar „își pot permite” din indemnizația îndestulătoare.[5]
Cine este în măsură să explice, în special celor care li se adresează această lege, persoane cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale instituționalizate sau nu, tutori care au, poate, mai mult de 10 persoane puse sub interdicție sub tutela lor, cum să suporte aceste costuri? Cine le deconteaza..? Ce se întâmplă dacă nu fac rost de bani până „la termen”[6]?
Pentru moment sunt întrebări lipsite de răspuns și, între timp, decontăm „documente” căci am modificat normele metodologice și am rezolvat problema.
[1] https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2022/11/legea-140-2022-forma-sintetica-pentru-data-2022-11-10.pdf
[2] În iulie 2020, judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că punerea sub interdicţie judecătorească nu mai este constituţională, şi art.164 alin 1 din Codul Civil a fost abrogat. https://www.crj.ro/ccr-a-decis-punerea-sub-interdictie-este-neconstitutionala/
[3] https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2023/02/Monitorul-Oficial-Partea-I-nr.-1128-Ordin.pdf
[4] https://www.crj.ro/registrul-expertilor-psihologi-cerem-modificarea-art-2-privind-evaluarea-psihologica/
[5] Cu titlu exemplificativ, pe pagina web a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi și Inspecţie Socială se regăsesc rapoarte privind indemnizatia lunară acordată persoanei cu handicap grav sau accentuat. Suma medie plătită unei persoane cu handicap grav cu titlu de indemnizație în luna ianuarie 2024 este de 419 lei. Sursa: https://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2024/02/HAND_IHG_Ianuarie_2024.pdf
[6] Respectiv până la data acordată de către procuror sau instanța de judecată în vederea realizării rapoartelor de evaluare și depunerii acestora la dosarul de instanță.
