Foarte special, destul de abraziv prin tema sa și prin frustețea brutală și nițel ostentativa a jocului scenic s-a dovedit ”Eu sunt Luli”, un spectacol de Crista Bilciu cu Anda Saltelechi, Ioana Mărcoiu și Alina Berzunțeanu. (0 confesiune personală: am avut o reacție mefientă la vizionare, acuzând un naturalism prea manifest al concepției regizorale, respectiv un exces al dis-cursului teatral. După doar câteva săptămâni, însă, a izbucnit scandalul „căminelor groazei”, care mi-a schimbat percepția asupra acestui spectacol, validându-l necondiționat.)
Luli este o fată de la casa de copii, cu o anume dizabilitate intelectuală. Povestea ei este povestea multor sute de persoane din „sistem”, private prin decizii judecătorești de discernământ social, așadar depinzând de „grija” unui sistem incapabil de fapt să le poarte de grijă. Povestea lui Luli este un șir cutremurator de abuzuri, neglijență, ignorare, teroare, pedepse, narat cu o sinceritate scenică ce pare hiperrealista dacă n-ar fi doar oglinda clară a unei realități pe care, necunoscând-o, o ignorăm și ne deranjează când ne e arătată. Uităm adesea că orice sistem e făcut tot din oameni, pentru că e incomod să recunoști că ai semeni lipsiți complet de compasiune, abrutizați emoțional…
Un joc impecabil a făcut în spectacol Anda Saltelechi – cu o copleșitoare naturalețe a inocenței personajului său, redând emoționant sâmburele de tenacitate al acestuia care-l face să nu renunțe la visele sale, povestind împovărător și totuși cumva luminos-resemnat (ca după o ispașire) abuzurile prin care a trecut. Un rol de ținut minte al acestei actrițe cu resurse uimitoare. Au secondat-o în rolurile de naratoare sau gardieni ai sistemului Ioana Mărcoiu si Alina Berzunțeanu, într-un spatiu scenografic articulat din perne, saltele, scaune. Un spectacol dur și simptomatic.
Claudiu Groza în ”Tribuna”, nr. 508, 1-15 noiembrie 2023
