Seria de spectacole „Eu sunt Luli” s-a încheiat ieri seară, la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești.
După cele 3 reprezentații, 417 persoane au fost cu un pas mai aproape de ce înseamnă viața a zeci de mii de oameni cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale. 417 persoane au decis viața lui Luli, iar Luli nu a avut niciun cuvânt se spus: așa cum se întâmplă încă în multe cazuri. Din public însă am auzit des: „Nu se poate, așa ceva nu se mai întâmplă acum, în România…”. Noi vă reamintim că se poate, însă deseori autoritățile aleg tăcerea.
- Vrancea, 2023 – „mai multe persoane vulnerabile cu handicap psihic, internate în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap, situate pe raza județului Vrancea, au fost recrutate prin inducere în eroare, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, și, ulterior, transportate în vederea exploatării prin muncă în cadrul unor pensiuni, gospodării și ferme din județul Maramureș.”, comunicat DIICOT din luna mai.
- Ilfov, 2022 – sechestrare, privare de libertate, transinstituționalizare, spații insalubre, miros de urină, ploșnițe, rezidenții nu au activități specifice (colorează, ascultă cântece de leagăn) și nu au voie să iasă în comunitate, nimeni nu îi vizitează, nu au telefon, nu își cunosc drepturile, nu se pot plânge, raport de monitorizare CRJ.
- Sighetu Marmației, 2019 – 8 persoane cu dizabilități psihosociale și intelectuale erau închise în cinci cuști; cuștile sunt de aproximativ 2,5 m înălțime, cu ramă metalică și plexiglas transparent; 3 persoane erau legate cu cămăși și fâșii din cârpe; canalizarea se deversa în spatele clădirii, pe sol – miros pestilențial de fecale în curtea în care beneficiarii ar trebui să își petreacă timpul, terapie exclusiv medicamentoasă, raport de monitorizare CRJ.
Sunt doar 3 exemple și 3 spații. Ca Luli încă sunt mulți, ascunși de privirile noastre, închiși. Luli a strigat pentru mii de oameni. Vocea lui Luli e vocea tuturor celor care încă trăiesc din abuz în abuz, din instituție în instituție, o voce pe care „noi n-o auzim” pentru că astfel de povești se opresc deseori la mica noastră bulă, a „dizabilității”.
De aici ideea acestui spectacol, prilej de a pune în fața celor care nu au avut niciodată contact cu dizabilitatea niște scene de viață documentate pe baza mai multor fapte reale. Pentru că avem nevoie de voi: avem nevoie ca societatea civilă să nu închidă ochii la abuzuri, să se plângă autorităților, să tragă la răspundere responsabili, să spună mai departe povești ca cea a lui Luli, să dea voce celor care nu mai sunt sau care nu pot vorbi despre ce li se întâmplă.
Mulțumim publicului care a participat în număr atât de mare la spectacole și la discuțiile de după, mulțumim regizoarei Crista Bilciu și actrițelor Alina Berzunțeanu, Ioana Marcoiu și Anda Saltelechi pentru că au crezut în cauza noastră.
