Hotărâri CEDO la a căror executare contribuie ADAPTJUST
Accesul liber la justiție înseamnă că orice persoană se poate adresa sistemului de justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și că are dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un timp rezonabil.
În contextul unui acces la justiție extrem de limitat în România pentru personele cu dizabilități intelectuale și psihosociale, Centrul de Resurse Juridice, în cadrul programului Pledoarie pentru Demnitate, în parteneriat cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au demarat Proiectul ADAPTJUST – Justiție accesibilă pentru persoane cu dizabilități.
AdaptJust vizează aceste aspecte în lumina executării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități. Aceste hotărâri care cer României să adopte pașii necesari în vederea asigurării respectării dreptului la o justiție echitabilă a persoanelor cu dizabilități.
Iată care sunt principalele hotărâri ale CtEDO la care contribuie activitățile AdaptJust:
🔎 Domnul Valentin Câmpeanu, un tânăr de etnie romă, cu dizabilități intelectuale, infectat cu HIV, TBC și hepatită, a fost transferat între două centre rezidențiale de asistență socială și apoi abandonat în curtea Spitalului de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din Poiana Mare, județul Dolj. Cu câteva ore înainte de constatarea decesului, domnul Câmpeanu este găsit de CRJ, închis singur într-o cameră, un depozit de mobilier vechi.
Parcursul instituțional al Dl. Câmpeanu, așa cum a fost recompus de CRJ în documentarea cazului, a scos la iveală un lung șir de abuzuri la adresa sa (în detaliu în Cronologia evenimentelor). După ce întreaga copilărie a fost transferat în mai multe orfelinate, după depistarea sa ca seropozitiv, apoi diagnosticarea cu „întârziere mintală profundă” și a altor afecțiuni asociate infecției cu HIV, la împlinirea majoratului ajunge să fie plasat succesiv dintr-o instituție socială către una medicală, fără o reprezentare și asistare adecvată. Aceste transferuri s-au făcut prin decizii care nu l-au implicat, nu i-au fost comunicate și pe care nu a avut posibilitatea să le conteste.
Citește mai multe:
La data de 20 februarie 2004, CRJ s-a prezentat la spitalul din Poiana Mare şi a constatat starea în care se afla domnul Câmpeanu. Raportul vizitei CRJ arăta că tânărul se afla singur într-o cameră neîncălzită, doar cu o bluză de pijama şi într-un pat fără lenjerie; nu se putea hrăni singur şi nu se putea deplasa singur la toaletă; personalul spitalului a refuzat să-i acorde asistenţă, manifestând teamă să nu se infecteze cu HIV, astfel încât pacientul era hrănit doar cu glucoză. Concluzia CRJ a fost că dl. Câmpeanu nu primit nici măcar îngrijirile elementare.
În raport, CRJ preciza că a solicitat transferul imediat al domnului Câmpeanu la Spitalul de Boli Infecţioase Craiova, singurul spital capabil să îi acorde tânărului un tratament adecvat; directorul spitalului a respins însă cererea, considerând că pacientul „nu este un caz urgent, ci un caz social” şi că, în orice caz, acesta nu ar fi rezistat drumului.
Domnul Câmpeanu a decedat în seara zilei de 20 februarie 2004. Conform certificatului constatator al decesului întocmit la 23 februarie 2004, cauza imediată a morţii a constituit-o insuficienţa cardio-respiratorie. Certificatul indica și că infecţia cu HIV este „starea morbidă iniţială”, iar „retardul mental” este „o altă stare morbidă importantă”.
CtEDO a stabilit că Dl. Câmpeanu a fost plasat în instituții medicale echipate necorespunzător în vederea tratării condițiilor sale medicale, transferarea dintr-o unitate într-alta fără diagnosticele potrivite și incapacitatea autorităților de a-i asigura tratamentul antiretroviral necesar.
⚖️ Încălcare a articolului 2 (dreptul la viață) și a articolului 13 (acces la justiție).
„Atunci când un astfel de drept de o importanţă fundamentală precum dreptul la viaţă sau interzicerea torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante este implicat, art. 13 impune, (…), efectuarea unor anchete aprofundate şi efective care să conducă la identificarea şi pedepsirea persoanelor răspunzătoare şi care să includă accesul efectiv al reclamantului la procedura anchetării. În cazul în care autorităţile sunt criticate pentru că nu au protejat persoanele împotriva acţiunilor persoanelor particulare, art. 13 nu poate să nu implice întotdeauna faptul ca autorităţile să aibă obligaţia de a-şi asuma sarcina anchetării acuzaţiilor. Cu toate acestea, victima sau familia sa trebuie să dispună de un mecanism care să permită să se stabilească, dacă este cazul, răspunderea funcţionarilor sau organismelor statului pentru actele sau omisiunile care implică încălcarea drepturilor consacrate de Convenţie.” (149) „În speţă, Curtea a stabilit deja că vulnerabilitatea domnului Câmpeanu, combinată cu faptul că autorităţile nu au aplicat legislaţia în vigoare şi nici nu i-au oferit asistenţă juridică adecvată au reprezentat factori pentru a consolida temeiul legal al deciziei sale de a recunoaşte CRJ, cu titlu excepţional, calitatea procesuală (supra, pct. 112). Fără intervenţia CRJ, cazul domnului Câmpeanu nu ar fi fost niciodată adus în atenţia autorităţilor, fie ele naţionale sau internaţionale. Cu toate acestea, Curtea observă că iniţiativele luate de CRJ în numele domnului Câmpeanu au un caracter sui generis, cu atât mai mult cu cât nu intrau în cadrul legal existent în materie de drepturi ale persoanelor cu o dizabilitate mintală, întrucât acest cadru nu era capabil să răspundă nevoilor specifice ale acestor persoane, în special pentru a le oferi o posibilitate concretă de a avea acces la căile de atac disponibile. În fapt, Curtea a constatat anterior că statul pârât a încălcat art. 3 sau art. 5 din Convenţie, având în vedere lipsa unei căi de atac adecvate disponibile pentru persoanele cu dizabilități sau ca urmare a faptului că acestea nu aveau decât un acces limitat la căile de atac de acest tip care ar fi putut exista.” (151) „(…)Curtea a declarat deja statul pârât drept răspunzător, în temeiul art. 2, întrucât nu i-a protejat viaţa domnului Câmpeanu în timp ce a fost preluat de către autorităţile medicale naţionale, precum şi pentru nedesfăşurarea unei anchete efective privind circumstanţele care au condus la decesul său. Guvernul nu a evocat nicio altă procedură care ar fi putut permite stabilirea într-un mod independent, public şi efectiv răspunderea autorităţilor. Curtea consideră, în continuare, că posibilităţile prezentate de Guvern ca probă a existenţei unor căi de atac adecvate în temeiul art. 13 (supra, pct. 125) sunt fie insuficiente, fie lipsite de eficienţă, având în vedere impactul lor limitat şi lipsa de garanţii procedurale.” (152) „Având în vedere consideraţiile de mai sus, Curtea consideră că statul pârât nu a pus în aplicare un dispozitiv adecvat care să ofere reparaţii persoanelor cu dizabilități mintale care se consideră victime în temeiul art. 2 din Convenţie. Mai precis, Curtea constată o încălcare a art. 13 coroborat cu art. 2 din Convenţie, întrucât statul nu a garantat şi nu a pus în aplicare un cadru legal care ar fi permis examinarea de către o autoritate independentă a acuzaţiilor de încălcare a dreptului la viaţă al domnului Câmpeanu.” (153)⚖️EXTRASE DIN HOTĂRÂREA CtEDO
Citește aici decizia CEDO în engleză și aici în română
⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
Decizia CtEDO în engleză și aici în română. Înregistrarea integrală a audierii din 4 septembrie 2013 la Marea Cameră a CEDO Cazul CRJ Valentin Câmpeanu vs România, trimis spre audiere la Marea Cameră a CEDO Sesizarea CRJ la CEDO în numele lui Valentin Câmpeanu vs. România Procesul-verbal de transfer al lui Valentin Câmpeanu la Unitatea Medico-Socială Cetate Yahoo! News: Moarte suspectă la spital. Cazul ajunge la CEDO Digi24: Un ONG din România susține la CEDO cauza unui tânăr cu handicap Agerpres: Audiere la Marea Cameră a CEDO, în cazul CRJ pentru Valentin Câmpeanu vs. România Amosnews: Audierea la Marea Cameră a CEDO în cazul CRJ pentru Valentin Câmpeanu vs. România 📎 RESURSE
***
🔎 Domnul M. Parascineti a sesizat CtEDO privitor la tratamentul inuman și degradant la care a fost supus în timpul internării nevoluntare în secția de psihiatrie a Spitalului Municipal din Sighetu Marmației.
Curtea a considerat că asemenea condiții care sunt inadecvate pentru orice individ privat de libertate sunt și mai nepotrivite pentru o persoană ca aplicantul, care a fost diagnosticat cu probleme de sănătate mintală și, în consecință, având nevoie să beneficieze de tratament specializat, precum și de standarde minime de igienă.
⚖️ Încălcare a articolului 3 (împotriva torturii).
⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
______________________________________________________________________
🔎 Doamna M.B. a sesizat CtEDO privitor la internările sale psihiatrice și plasamentul copiilor săi minori. Începând cu anul 2000, reclamanta a făcut obiectul a numeroase internări în spital sau secţii de psihiatrie, de cele mai multe ori la cererea poliţiei.
Poliţia a solicitat spitalului internarea reclamantei, pe motiv că aceasta fusese „găsită subnutrită, locuind într-o cameră neîncălzită şi fără niciun ajutor material”, precizând fără detalii factuale că aceasta avea un „comportament antisocial”. Decizia de internare nevoluntară nu a fost confirmată de o comisie medicală formată din trei medici și nu a fost adusă la cunoștința reclamantei. Reclamanta susţine și că cei doi copii ai săi, minori la momentul faptelor, au fost luaţi şi plasaţi în centre rezidențiale din cauza sărăciei în care trăia familia, considerând că le-au fost încălcate drepturile şi denunțând absenţa unor măsuri de protecţie adecvate.
⚖️ Încălcare a articolului 8 (dreptul la viață privată).
⏳ Cronologia evenimentelor (ref. la internare abuzivă în spital/secție de psihiatrie) ⏳ Cronologia evenimentelor (ref. la plasamentul abuziv al copiilor):⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
Reclamanta susține că a fost „internată definitiv” de autorități.
______________________________________________________________________
🔎 Doamna E.B. a sesizat CtEDO privitor la incapacitatea și ineficiența statului român de a investiga acuzațiile sale de viol și de a o proteja de experiențe traumatizante. Reclamanta a sesizat și privarea de către autorități a drepturilor sale procedurale. Curtea a concluzionat că autoritățile nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive de a aplica în mod eficient un sistem de drept penal care pedepsește toate formele de viol și abuz sexual și de a asigura protecție adecvată a integrității fizice.
⚖️ Încălcare a articolului 3 (împotriva torturii) și a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private).
⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
______________________________________________________________________
🔎 Reclamanții au sesizat internarea nevoluntară și obligarea la tratament psihiatric în spitalul din Zalău. Curtea a observat că rapoartele medico-legale psihiatrice au fost întocmite la 04.10.2011, adică cu mai mult de trei ani înainte de măsura prin care s-a dispus internarea lor.
Lipsa unei evaluări medicale recente a determinat CEDO să concluzioneze că internarea reclamanților nu a respectat Convenția, iar lipsa unei motivări detaliate în hotărârile instanțelor care au dispus internarea lor nu a permis stabilirea în mod suficient că reclamanții reprezentau un risc pentru ei înșiși sau pentru alții.
⚖️ Încălcare a articolului 5 § 1 (dreptul la libertate și siguranță) și a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private).
!!! Reclamanții se află încă internați împotriva voinței lor într-un spital de psihiatrie. ⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
______________________________________________________________________
🔎 Domnul N. a sesizat CtEDO privitor la internarea ilegală și nejustificată de peste 16 ani în spitale de psihiatrie, precum și de neinformarea referitor la motivele internării și imposibilității de a obține compensații pentru privarea sa de libertate. Domnul N. a sesizat și lipsa garanțiilor procedurale privind supravegherea legalității detenției sale.
Deși acesta a fost supus mai multor evaluări psihosociale pe durata detenției îndelungate în speranța eliberării, domnul N. le numește ”o parodie a justiției”, considerând prin prisma rapoartelor că detenția este ilegală, fiecare dintre acestea fiind contaminate de informațiile primului raport medical care a fost interpretat greșit în ideea privării sale de libertate inițiale.
⚖️ Încălcare a articolului 5.1 (dreptul la libertate şi la siguranţă) și a articolului 5.4 (dreptul la recurs).
⏳ CRONOLOGIA EVENIMENTELOR
______________________________________________________________________
⚖️ Decizia Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în executarea hotărârii N.c.România 14-16.09.2021: Comitetul, în cea de-a 1411-a ședință privind Supravegherea executării hotărârilor CtEDO, ia în discuție hotărârea N. c. România și decide, printre altele:
- subliniază natura sistemică a încălcărilor constatate și riscul ridicat de repetare a acestora, subliniind totodată aspectul umanitar al acestora. Comitetul și-a exprimat îngrijorarea privind eșecul prelungit al autorităților de a furniza informații cu privire la orice măsură concretă luată sau preconizată a fi luată pentru a aborda deficiențele relevate de această hotărâre a Curții;
- Comitetul solicită autorităților să prezinte, până cel târziu 15.12.2021, un plan de acțiune cu măsuri adecvate pentru remedierea deficiențelor, cu termen clar și rapid de punerea în aplicare; subliniază totodată obligația necondiționată a României de a respecta hotărârile Curții în totalitate, în mod eficient și prompt;
- decide reexaminarea cazului la reuniunea sa din 2022 și solicită secretariatului, în absența planului de acțiune solicitat, să pregătească un proiect de Rezoluție Provizorie pentru examinare la reuniunea din 2022.
______________________________________________________________________
⚖️ Rezoluția interimară CM/ResDH(2022)49 adoptată de Comitetul de Miniștri în executarea hotărârii „N. c. România” 09.03.2022:
Dat fiind faptul că autoritățile române nu au furnizat informațiile solicitate cu privire la măsuri solicitate de Curte și Comitet în executarea hotărârii N. c. România, Comitetul reia solicitările formulate anterior și insistă asupra consolidării dialogului României cu Comitetul în procesul de supraveghere a executării acestei hotărâri și încurajează ferm statul să se angajeze în consultări la nivel înalt cu Secretariatul cu privire la modul în care acest lucru poate fi realizat. Dă termen României pentru transmiterea informațiilor solicitate: 01.09.2022.
Reiterându-și profunda îngrijorare cu privire la faptul că autoritățile nu au furnizat informații cu privire la nicio măsură concretă luată sau preconizată pentru a remedia deficiențele evidențiate de hotărâre în ceea ce privește deciziile de prelungire a plasamentelor în spitale de psihiatrie ca măsuri de securitate și la garanțiile împotriva privărilor arbitrare sau ilegale de libertate în acest context;
Subliniind obligația fiecărui stat, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) din Convenție, de a se supune hotărârilor definitive ale Curții în orice cauză în care este parte, în mod complet, efectiv și prompt;
A EXORTAT autoritățile, la nivelul corespunzător, să întreprindă de urgență toate acțiunile necesare pentru a se asigura că măsurile necesare pentru a pune capăt și a garanta nerepetarea încălcărilor sunt definite și puse în aplicare fără întârziere;
A ÎNCURAJAT autoritățile să își consolideze dialogul cu Comitetul în procesul de supraveghere a executării acestei hotărâri și le-a ÎNCURAJAT ferm să se angajeze în consultări la nivel înalt cu Secretariatul cu privire la modul în care acest lucru poate fi realizat;
A SOLICITAT autorităților să informeze Comitetul cu privire la măsurile planificate și la calendarul stabilit pentru punerea în aplicare a acestora fără întârziere și, în orice caz, nu mai târziu de 1 septembrie 2022.
