TW/CW: abuz, violență, tentativă de su***d
INTRODUCERE
La începutul acestui an, și pe fondul creșterii numărului faptelor de violență domestică în România[1], publicam[2] o analiză a mecanismelor juridice naționale de prevenire a acestui fenomen, formulând totodată un set de propuneri care ar putea sta la baza îmbunătățirii politicilor publice privind violența domestică.
Totuși, dincolo de completarea cadrului legislativ, aplicarea concretă a dispozițiilor legale de către instanțele de judecată rămâne o problemă cel puțin la fel de importantă. Astfel, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în sistemul juridic român, însă acest aspect nu impietează asupra rolului indispensabil al jurisprudenței în dezvoltarea și înțelegerea diverselor instituții juridice. Prin urmare, ne propunem să redăm succint o selecție de spețe recente (inclusiv din anul 2023) care vizează fapte de violență domestică, pentru a identifica modul în care se raportează instanțele române la astfel de situații de o gravitate deosebită.
Pe portalul de jurisprudență dezvoltat de Consiliul Superior al Magistraturii (i.e. REJUST) pot fi identificate 61.278 de hotărâri judecătorești de admitere a cererilor de emitere a unor ordine de protecție, pronunțate în perioada 01.01.2011 – 18.01.2024. Numărul menționat anterior reprezintă 39,22%[3] din totalul hotărârilor pronunțate asupra cauzelor având ca obiect emiterea de ordine de protecție.
1. TRECEREA TIMPULUI, MOTIV DE RESPINGERE A CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE?
Într-o cauză soluționată de Judecătoria Cornetu[4] în martie 2021, a fost respinsă cererea de emitere a unui ordin de protecție față de fostul concubin al reclamantei, în ciuda faptului că au fost dovedite episoade succesive de agresivitate ale pârâtului. Astfel, reclamanta a afirmat că, pe fondul consumului permanent de alcool și al faptului că pârâtul nu acceptă despărțirea de reclamantă, pârâtul i-a transmis reclamantei mii de mesaje text conținând amenințări cu moartea, într-un interval de 2 ani. Mai mult decât atât, în anul 2019 reclamanta a obținut un certificat medico-legal care atesta că a fost grav rănită în urma unei agresiuni fizice săvârșite de către pârât, fiind înregistrate mai multe plângeri la Poliție pe care reclamanta le-a retras în urma insistențelor pârâtului. Totodată, reclamanta a mai explicat instanței că pârâtul poartă permanent un briceag asupra sa, iar cu două săptămâni înainte de solicitarea ordinului de protecție, pârâtul s-a prezentat la locul de muncă al reclamantei și i-a spus „să vezi ce cuțit în cap îți dau!”.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei un CD conținând înregistrări audio ale unor amenințări din partea pârâtului, făcute în noiembrie 2020, cu câteva luni înainte de soluționarea cererii de emitere a ordinului de protecție.
De asemenea, a fost audiat ca martor fratele[5] reclamantei, care a descris amenințările pe care pârâtul le-a adresat reclamantei cu doar o lună și jumătate înainte de soluționarea cererii: i-a spus “că o face, că o așteaptă, că pune pe cineva…”. Mai mult, tot martorul audiat în cauză a afirmat că în timpul unui episod violent cu reclamanta, pârâtul ducea frecvent mână către buzunarul din spate, unde se bănuiește că avea un cuțit.
În ciuda tuturor acestor probe, instanța a respins cererea de emitere a ordinului de protecție, considerând că nu există un pericol iminent pentru reclamantă, care să impună emiterea ordinului de protecție. Deși ultimele episoade de agresivitate dovedită ale pârâtul avuseseră avut loc cu o lună și jumătate înainte de soluționarea cauzei, instanța a apreciat că faptele care se situează în timp, la o distanță temporală semnificativă, nu sunt suficiente, în prezentul cadru procesual, pentru a se constata temeinicia unei cereri de emitere a ordinului de protecţie împotriva pârâtului, trecerea timpului atenuând caracterul urgent al necesității luării măsurilor pe calea ordinului de protecție.
Or, chiar dacă emiterea ordinului de protecție necesită dovedirea unei stări de pericol și presupune o îngrădire a dreptului la viață privată al persoanei, prin suprimarea temporară a unor prerogative (e.g. interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite zone determinate, obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă) ori prin instituirea unor obligații specifice (e.g. obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere), considerăm că o interpretare restrictivă a sensului noțiunii de stare de pericol din partea instanțelor de judecată plasează victimele violenței domestice în imposibilitatea dovedirii necesității emiterii ordinului de protecție. Astfel, în evaluarea raportului dintre victimă și agresor ar putea fi avute în vedere și dificultățile probatorii cu care se confruntă victima, fiind nerezonabil să se reproșeze victimei lipsa unor probe privind cel mai recent episod de violență câtă vreme a fost probată conduita continuă, agresivă din partea pârâtului. Totodată, neintroducerea imediată a cererii de emitere a ordinului de protecție poate avea la bază teama victimei de a nu fi supusă tendinței de blamare a acesteia, mai ales în contextul în care subiecții violenței domestice sunt persoane apropiate; astfel, este de așteptat ca victima și agresorul să aibă cercuri sociale comune, iar eventualul oprobriu față de demersul victimei să vină chiar din partea unor persoane cunoscute.
2. EPISOADELE DE VIOLENȚĂ DOMESTICĂ, GENERATE DE “LIPSA DE MATURITATE” – RESPINGEREA CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE
Pe rolul Judecătoriei Alba Iulia a fost înregistrată o cerere[6] de emitere a unui ordin de protecție, respinsă de către instanță. Situația de fapt viza relația tensionată dintre doi concubini, părinți ai unei minore de aproape 6 ani. Reclamanta a arătat că a fost ”terorizată psihic” și amenințată zilnic cu moartea, pe parcursul întregii relații cu pârâtul (i.e. 7 ani), că în perioada în care a fost însărcinată, a fost scoasă afară din casă de către intimat iar violenţele fizice manifestate de pârât asupra sa au avut loc în prezenţa minorei care se speria şi plângea.
Victima a mai reclamat și violențe de ordin psihic, motivând că pârâtul îi limitează interacțiunile cu familia și prietenii, interzicându-i să meargă cu fiica sa minoră în vizită la familie. În apărare, pârâtul a motivat că nu este de acord cu atitudinea fratelui reclamantei față de minoră, fără a produce vreo dovadă în acest sens sau detalii suplimentare.
Pe 27.12.2023, în urma unui episod de violență, victima a introdus cerere de chemare în judecată. Astfel, reclamanta a fost agresată fizic de către pârât, acesta din urmă împingând-o pentru a-i smulge lănțișorul de la gât, luându-i ulterior și telefonul şi cheile maşinii. Evenimentul a fost confirmat de martorul audiat în cauză, acesta susținând și că reclamanta se teme de pârât pentru că acesta din urmă a mai ameninţat-o cu moartea (!).
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, procurorul a solicitat respingerea cererii de emitere a ordinului de protecţie întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor violenţe fizice şi psihice. De asemenea, procurorul a mai susținut că nu se poate reţine că reclamantei i-ar fi frică de pârât având în vedere conduita manifestată de reclamantă în faţa instanţei şi schimbul direct de replici şi interpelări cu pârâtul.
Totodată, prezintă interes argumentarea instanței referitoare la motivul de respingere a cererii de emitere a ordinului de protecție. În opinia instanței, conflictul spontan dintre părţi din data de 27.12.2023 a fost generat de lipsa de maturitate a celor doi, de lipsa de comunicare, respectiv de nemulțumirile intimatului care a susţinut financiar familia şi care apreciază că nu este apreciat de către petentă. Astfel, emiterea unui ordin de protecţie nu ar facilita comunicarea şi încurajarea acestora în a-şi repara relaţia.
Cu privire la izolarea victimei față de familia sa, instanța a apreciat următoarele: faptul că pârâtul nu o lasă (pe reclamantă – n.n.) să meargă în vizită la familie împreună cu fetiţa nu poate reprezenta o traumă, în contextul în care acesta i-a explicat de ce se opune, respectiv că ea poate să meargă oricând fără fetiţă. Mai mult, instanţa are în vedere că intimatul muncește în străinătate pentru a-şi întreţine familia, iar traumele la care susţine petenta că este supusă nu pot exista în lipsa interacţiunii dintre ei şi a libertăţii pe care aceasta o are.
Cu privire la cele de mai sus, arătăm că, potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența domestică poate îmbrăca și forma violenței sociale, concretizată prin impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni. De asemenea, violența verbală este tot o formă de manifestare a violenței domestice și vizează inclusiv utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare. Faptul că agresiunile asupra victimei ar avea ca sursă o așa-numită lipsă de maturitate ori nemulțumiri de ordin financiar nu anulează sau diminuează, în opinia noastră, gravitatea faptelor de violență fizică asupra victimei.
3. ȘANTAJUL EMOȚIONAL, FORMĂ DE VIOLENȚĂ PSIHOLOGICĂ – ADMITEREA CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE
Într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Găești[7], vizând agresiunile exercitate de pârât asupra fostei sale concubine, instanța a reținut: faptul că pârâtul a încercat să se sinucidă este o formă de violenţă psihologică, practic un şantaj emoţional faţă de reclamantă. De o gravitate sporită este că la comportamentul violent al pârâtului au asistat şi copiii minori, cel mai mic având vârsta de 10 ani. Potrivit susţinerilor reclamantei, minora are nevoie de consiliere din partea unui psiholog, după tentativa de suicid a pârâtului.
Astfel, instanța a avut în vedere demersul pârâtului de a încerca să și ia viața, dar și faptul că nu este acceptabil a se aştepta producerea unui eveniment mai grav pentru emiterea ordinului de protecție.
La admiterea cererii, instanța a avut în vedere și un alt act de o violență extremă împotriva reclamantei, respectiv aruncarea cu benzină asupra reclamantei, cu intenția clară de a o incendia. Se remarcă, însă, analiza aprofundată și pertinentă a instanței de judecată asupra traumelor continue suferite de reclamantă pe parcursul relației de concubinaj. De asemenea, la emiterea ordinului de protecție au fost administrate exclusiv înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și ascultarea minorei, respingându-se apărarea pârâtului în sensul că cererea formulată este nedovedită. Astfel, minora a precizat că tatăl său „nu se poartă prea bine” cu mama sa, fapt care a format convingerea instanței asupra stării de pericol generată de pârât, atât pentru reclamantă, cât și pentru cei doi copii minori ai cuplului.
În același sens, într-o altă speță, Judecătoria Constanța[8] a apreciat că încercarea pârâtului de a șantaja victima să reia relațiile de concubinaj relevă periculozitatea agresorului, întrucât se încearcă în acest mod supunerea victimei la controlul personal din partea agresorului. Astfel, împrejurarea descrisă anterior este de natură a-i crea victimei o stare de temere, un sentiment de neajutorare și reprezintă atât o formă de violență psihologică, cât și un act de violență verbală.
Astfel, chiar dacă pârâtul nu a exercitat niciodată acte de violență fizică împotriva reclamantei, proferarea constantă de amenințări grave, culminând cu amenințări cu incendierea locuinței victimei, au fost considerate apte să formeze convingerea instanței în sensul că pericolul este unul actual, existând de asemenea probabilitatea ca și pe viitor să se creeze premisele unei noi stări conflictuale între părți.
4. EXISTENȚA UNUI COMPORTAMENT CONJUGAL INADECVAT NU JUSTIFICĂ NICIO FORMĂ DE VIOLENȚĂ – ADMITEREA CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE
O altă decizie a instanțelor de judecată[9] care se remarcă vizează emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului reclamantei, acesta exercitând acte de violență, preoponderent economice, motivate de suspiciunile sale privind infidelitatea soției. Astfel, reclamanta a solicitat emiterea ordinului de protecție, motivând că este supusă constant actelor de violență verbală din partea pârâtului, concretizate prin amenințări, cuvinte cu caracter obscen și jigniri atestate și de martorul audiat în cauză.
De asemenea, după cum chiar pârâtul a recunoscut în cadrul probei cu interogatoriul, acesta a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea de a utiliza autoturismul pe care îl folosea în mod uzual, inclusiv în contextul în care fiul minor al părților, ce se află alături de mamă, are nevoie să beneficieze de transport în vederea deplasării la unitatea de învăţământ pe care o frecventează. Suplimentar, în cadrul unui conflict spontan, pârâtul a smuls telefonul din mâna reclamantei, distrugându-l prin aruncare și producând totodată ruperea unghiei reclamantei. Pârâtul și-a motivat acțiunile raportându-se la un pretins comportament conjugal inadecvat din partea reclamantei, afirmând că suspectează infidelități și că este nemulțumit de frecvența relațiilor intime cu soția sa.
Deliberând asupra cauzei, instanța a dispus emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de 2 luni împotriva pârâtului, obligându-l să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța a dat eficiență scopului preventiv al ordinului de protecție, arătând că se impune asigurarea unui climat de linişte psihică a reclamantei pentru a preîntâmpina un alt episod violent ce ar putea degenera şi s-ar putea solda cu consecinţe mai grave. Totodată, instanța a subliniat că pârâtul are la dispoziție pârghii legale specifice pentru valorificarea nemulțumirilor privind relația de căsătorie (e.g. desfacerea amiabilă sau judiciară a căsătoriei), existența unui prespus comportament conjugal inadecvat din partea partenerei neputând justifica violența, în niciuna dintre formele sale de manifestare.
Similar, într-un alt caz, Judecătoria Lehliu-Gară a reținut că împiedicarea victimei de a încheia un contract individual de muncă, sub forma interzicerii violente a ocupării unui loc de muncă, constituie o formă de violență economică între soți care justifică emiterea unui ordin de protecție[10].
Apreciem că astfel de precedente judiciare sunt binevenite, în contextul în care actele de violență economică sunt mai puțin evidente decât actele materiale de violență fizică. Mai mult decât atât, România este una dintre țările europene care înregistrează cele mai mari diferențe între procentul de angajare al bărbaților și cel al femeilor (gender employment gap)[11]. Astfel, potrivit datelor EUROSTAT pentru anul 2022, în zona de sud-est a României exista o diferență de 25,2% între procentul de bărbați angajați în muncă (75,8%) și procentul corespunzător femeilor (50,6%). Acest aspect, corelat cu faptul că încă ne confruntăm, la nivel european[12], cu conștiința unor roluri de gen tradiționale în domeniul vieții private, dar și profesionale, vulnerabilizează cu precădere femeile la violența domestică manifestată și sub forma violenței economice. Astfel, în jurisprudența instanțelor naționale pot fi identificate numeroase situații în care partenerii de viață ai victimelor violenței domestice urmăresc să obțină dependența financiară exclusivă a victimei față de aceștia, motivațiile vizând gelozia[13], dorința de răzbunare pentru diverse conflicte casnice[14] sau necesitatea ca victima să se îngrijească de treburile casnice. În acest sens, este îngrijorătoare frecvența situațiilor în care agresorii își justifică actele de violență raportându-se la neîndeplinirea obligațiilor domestice de către victimă[15].
CONCLUZII
Un acces eficient la justiție presupune nu doar existența formală a unor proceduri judiciare, ci și un rol activ din partea instanțelor judecătorești în vederea clarificării realităților socio-economice care determină victimele violenței domestice să se adreseze autorităților. Fără a ne propune să realizăm o analiză exhaustivă, constatăm atât perspective jurisprudențiale rigide asupra faptelor de violență domestică, cât și situații în care au fost analizate aprofundat efectele traumatice ale violenței la care au fost supuse victimele.
Concluziile prezentei opinii au în vedere formarea continuă a organelor judiciare în materia fenomenului violenței domestice, inclusiv sub aspectul comunicării cu victimele.
Totodată, credem că sunt necesare formarea intensivă și pluridisciplinară a polițiștilor, a procurorilor, a judecătorilor și a avocaților cu privire la specificul violenței domestice și educarea opiniei publice în legătură cu amploarea și formele diverse de manifestare ale violenței domestice – obligarea victimei de îmbrățișa o anumită credință religioasă[16], izolarea sa de cercul propriu de prieteni[17] sau limitarea posibilității victimei de a folosi anumite bunuri[18] – sunt doar câteva exemple întâlnite în jurisprudența națională și reprezintă manifestări ale violenței domestice care se impun a fi sesizate și combătute.
_____________
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Comunicat intitulat Intervenții pentru prevenirea și investigarea violenței domestice, disponibil la adresa
https://www.politiaromana.ro/ro/stiri/interventii-pentru-prevenirea-si-investigarea-violentei-domestice1696146397, accesat la data de 17.01.2024.
[2] Opinia Centrului de Resurse Juridice, intitulată Eficiența accesului la justiție pentru victimele și supraviețuitorii violenței domestice, este disponibilă la adresa https://www.crj.ro/eficienta-accesului-la-justitie-pentru-victimele-si-supravietuitorii-violentei-domestice/
[3] Conform datelor disponibile pe rejust.ro, în urma interogării jurisprudenței reprezentând hotărâri de admitere a cererilor cu obiectul ordin de protecție. Datele au fost consultate la 17.01.2024.
[4] Hotarâre nr. 1403/2021 din 25.03.2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu, cod RJ 25deg52g7, disponibilă la https://www.rejust.ro/juris/25deg52g7.
[5] În mod obișnuit, conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 1 Codul de procedură civilă, rudele şi afinii unei părți, până la gradul al treilea inclusiv, nu pot fi ascultate ca martori decât cu acordul expres sau tacit al tuturor părților. Totuși este important de știut că în procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie – inclusiv violență domestică – se vor putea asculta și rudele și afinii prevăzuți la art. 315 Codul de procedură civilă, cu excepția descendenților.
[6] Hotarâre cameră consiliu nr. 5615/2023 din 28.12.2023 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, cod RJ 396eggd25 (https://www.rejust.ro/juris/396eggd25).
[7] Hotarâre nr. 2/2024 din 04.01.2024 pronunțată de Judecătoria Găești, cod RJ ded4deg98 (https://www.rejust.ro/juris/ded4deg98).
[8] Hotarâre nr. 122/2024 din 05.01.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, cod RJ g87d79d98 (https://www.rejust.ro/juris/g87d79d98).
[9] Hotarâre nr. 9610/2023 din 23.10.2023 pronunțată de Judecătoria Constanța, cod RJ 86884e485 (https://www.rejust.ro/juris/86884e485).
[10] Hotarâre nr. 660/2015 din 13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gara, cod RJ g99976458 (https://www.rejust.ro/juris/g99976458).
[11] https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20231128-1, consultat la 18.01.2024.
[12] Strategia Comisiei Europene privind egalitatea de gen 2020-2025 subliniază că politicile sociale nu ar trebui să perpetueze inegalitățile structurale de gen bazate pe rolurile de gen tradiționale în domeniul vieții profesionale și al vieții private. Document accesibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0152, accesat la 18.01.2024.
[13] Hotarâre cameră consiliu nr. 594/2023 din 01.02.2023 pronunțată de Judecătoria Petroșani, cod RJ g8g7g93e6 (https://www.rejust.ro/juris/g8g7g93e6).
[14] Hotarâre cameră consiliu nr. 170/2020 din 28.02.2020 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, cod RJ d5g946599 (https://www.rejust.ro/juris/d5g946599).
[15] Cu titlu de exemplu, a se vedea Hotarâre cameră consiliu nr. 199/2017 din 03.08.2017 pronunțată de Judecătoria Fetești, cod RJ 524589e5g (https://www.rejust.ro/juris/524589e5g), Încheiere finală (dezinvestire) nr. 45/2020 din 13.04.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, cod RJ g2487d59 (https://www.rejust.ro/juris/g2487d59), în care s-a reținut că Începând din anul 2017, petenta a început să nu mai facă mâncare, curățenie în casă, să spele hainele, să spele copii, motiv pentru care au început certurile între părți.
[16] Hotarâre nr. 10228/2021 din 11.10.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, cod RJ 52836979d (https://www.rejust.ro/juris/52836979d).
[17] Idem.
[18] Hotarâre cameră consiliu nr. 170/2020 din 28.02.2020 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, cod RJ d5g946599 (https://www.rejust.ro/juris/d5g946599).
