Legislația privind drepturile victimelor infracțiunilor: câteva comentarii și propuneri

Preambul

Acest document își propune să analizeze transpunerea în legislația națională a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, respectiv felul în care această directivă este implementată efectiv în România. Nu în ultimul rând, vom analiza noile modificări aduse prin intermediul altor norme completatoare ori de punere în aplicare a legii, adoptate în anii 2022 și 2023, respectiv în ce măsură sediul materiei a fost ales corect și dacă aceste modificări îngreunează ori, dimpotrivă, simplifică accesul victimei la compensații financiare.

Citește întregul document aici.

Extrase:

Transpunerea Directivei 2012/29/UE a Parlamentului european și a Consiliului de stabilire a unor norme  minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor  criminalității

Dreptul la asistență juridică trebuie, conform Directivei (art.14), asigurat victimelor. De asemenea, acestea trebuie să aibă dreptul la:

• rambursarea cheltuielilor ocazionate de participarea la procedurile penale
• restituirea bunurilor
• dreptul de a obține în cadrul procedurilor penale o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracțiunii (…)

Directiva conține norme minimale pe care Statele membre trebuie să le ducă la îndeplinire prin adoptarea, în legislația internă, a normelor necesare transpunerii acesteia.

---

Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor

Art. 14 din Legea nr. 211/2004 face trimitere la condițiile în care se poate acorda asistență juridică gratuită, la cerere, respectiv pentru:

• persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218- 221 din Codul penal;
• soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.

Aceleași drepturi la asistență juridică gratuită le au și victimele traficului de persoane, conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, lege specială care face trimitere, la art. 44 alin. 2 la drepturile prevăzute de Capitolul IV din Legea nr.211/2004.

În situația în care victima a suferit o altă infracțiune decât cele prevăzute la art.14 alin.1 din Legea nr.211/2004, aceasta poate solicita asistență juridică gratuită în măsura în care venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită.

Legea nr.211/2004 conține, la finalul acesteia, un număr de 3 anexe, toate acestea conținând, încă din anul 2007 (prin OUG nr. 113/2007) formularul pentru cererea de compensație în situații transfrontaliere, modelul confirmării de primire și formularul de transmitere a deciziei referitoare la cererea de compensație. Pentru solicitările de compensație în situații naționale, nu există astfel de formulare/modele, ceea ce înseamnă că cetățenilor români, victime ale infracțiunilor pe teritoriul României, nu li se pune la dispoziție un astfel de formular, situația fiind de inegalitate juridică.

• Comentariu: Formularul la care face referire art.4 nu există, ca atare, la finalul legii, acolo unde există, de altfel, alte tipuri de formulare. Așa încât, se nasc următoarele întrebări: dacă acesta există și dacă este uniform pe teritoriul României?
• Propunere: Formularul trebuie introdus în corpul legii, drepturile conferite de cuprinsul acestuia nefiind niște simple deziderate.

Asistența juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe țară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită, fondurile fiind puse la dispoziție din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției (art.18).

• Propunere: Este nevoie de colectare de date privind numărul de victime, categoriile de infracțiuni (pentru conturarea politicii penale) respectiv sumele de bani destinate într-un an calendaristic asistenței juridice gratuite, de către Ministerul Justiției, pentru a da eficacitate textelor legale.

Cine acordă asistență juridică?

Asistența juridică gratuită poate fi acordată de către un avocat ales de către victimă ori de către un avocat numit de către Barou, în condițiile în care victima nu are un avocat ales. Astfel, încheierea prin care s-a admis cererea de asistență juridică gratuită trebuie să cuprindă și desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutului profesiei de avocat, dacă victima nu și-a ales un avocat.

Se poate concluziona faptul că, și în situația în care victima și-a ales un avocat, acesta are dreptul la onorariul stabilit prin lege asemenea avocatului din oficiu.

Din datele furnizate de către Ministerul Public la cererea Centrului FILIA, în anul 2022 se aflau 4467 cauze cu privire la infracțiunea de viol (art. 218 Cod penal) în instrumentarea unităților de parchet. Numărul cererilor de asistență juridică gratuită a fost de 82 de cereri. În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu un minor (art.220 Cod penal), numărul total de cauze aflate pe rolul parchetelor în anul 2022 a fost de 7034 de cauze, iar numărul de cereri pentru acordarea asistenței juridice gratuite a fost de 127. Se constată, astfel, un număr extrem de mici de cereri, aspect care poate avea următoarele cauze:

1. Avocații nu știu de această vocație a victimei la ajutor public judiciar
2. Se aplică cu preponderență prevederile Codului de procedură penală, mult mai constrângătoare în ceea ce privește asistenta juridică a persoanei vătămate, respectiv a art.93 Cod pr. pen.
3. Informarea victimei nu există ori nu este ușor de înțeles (accesibilă)

Comentariu: asistența juridică este obligatorie dacă persoana vătămată este minoră. Putem, astfel, presupune, că în cele 7034 de cauze privind infracțiunea de act sexual cu un minor, aceștia au avut, cel puțin un avocat din oficiu ori un avocat ales, în baza art.93, alin.4 din Cod pr. pen. asistența juridică a minorului fiind obligatorie. Dintre aceștia, doar 127 au formulat cereri pentru acordarea ajutorului public judiciar, respectiv 1,8%.

Conform Protocolului încheiat între UNBR, PICCJ și Ministrul justiției cu privire la onorariile avocațiale în materie civilă și penală, onorariul unui avocat numit din oficiu pentru reprezentarea în cursul urmăririi penale, a procedurii de cameră preliminară sau în cursul judecății a persoanei vătămate este de 510 ron. Presupunând că același avocat din oficiu ar parcurge toate etapele procesuale, onorariul acestuia ar fi de 2040 de ron. Or, onorariul cuvenit în cazul legii speciale (Legea nr.211/2004) este în cuantumul a 2 salarii minime brute pe economie, respectiv de 6000 de ron.

Compensația financiară se acordă, la cerere:

• persoanelor asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă;
• soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1).

Condițiile pentru acordarea compensației sunt aceleași ca și în cazul asistenței juridice gratuite, în ceea ce privește obligativitatea sesizării organelor de urmărire penală.

Art.30 alin.3 din Legea nr.211/2004 prevede faptul că avansul se acordă victimei numai dacă aceasta se află într-o situație financiară precară.

• Comentariu: textul nu prevede cum anume se demonstrează precaritatea financiară; fără a considera că legiuitorul ar fi trebuit să pună în sarcina victimei procurarea unui anumit număr de documente, considerăm, totuși, că textul este extrem de evaziv.
• Pe de altă parte, se observă faptul că suma maximă care reprezintă avansul coincide cu suma maximă care reprezintă compensația financiară, respectiv cuantumul a 10 salarii minim brute pe economie. Or, fiind vorba despre un avans, acesta ar trebui să fie diferit de suma totală care vizează compensația.

---

Noi modificări legislative

Prin HG nr.541/2023 Guvernul a aprobat Metodologia de emitere, distribuire și decontare a voucherelor destinate victimelor infracțiunilor, pentru stabilirea cuantumului acestora, precum și a criteriilor de selectare a entităților publice și private înrolate în mecanismul de acordare. La baza acestei metodologii se află modificările aduse prin Legea nr.230/2022 legii pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), respectiv Legii nr.318/2016.

• Comentariu: considerăm că fragmentarea sediului materiei (compensațiile financiare acordate victimelor infracțiunilor) între legea principală, respectiv Legea nr.211/2004 și Legea nr.230/2022 va conduce la dificultăți practice, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă instituie norme derogatorii de la dreptul comun, respectiv Legea nr.211/2004
• Problemă care poate interveni în practică: în lipsa unei informări concrete și a unor sesiuni de instruire de specialitate, este posibilă aplicarea neuniformă a cadrului legal actual la nivelul țării.

Art. 37^15 din Legea nr.230/2022  prevede acordarea unui avans din compensația financiară solicitată, sub forma unui voucher, în cuantumul a 5 salarii minime brute pe economie corespunzătoare anului în care s-a făcut cererea, pentru acoperirea nevoilor curente, așa cum au fost acestea descrise mai sus. Or, avansul din compensație, prevăzut de Legea nr.211/2004, în valoare de 10 salarii minime brute, are la bază precaritatea financiară a victimei. Dar, cum art. 37^14 din Legea nr.230/2022 prevede în mod expres că aceasta conține norme derogatorii, se vor aplica dispozițiile din această din urmă lege.

• Observație: Legea nr.230/2022 prevede posibilitatea victimelor de a solicita, prin derogare de la dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr.211/2004, compensații financiare pentru prejudiciile morale suferite prin săvârșirea infracțiunii, fără a indica, însă, un maxim al sumei aferente acestei compensații.

Procedura de emitere a voucherelor

Victima va transmite Comisiei cererea de acordare a voucherului și referatul de estimare a cheltuielilor pentru acoperirea nevoilor urgente. Potrivit metodologiei, entitățile publice și private pot acorda sprijin și asistență victimelor infracțiunii prin completarea referatului de estimare a cheltuielilor pentru acoperirea nevoilor și, după caz, prin asistarea victimei în fața Comisiei.

• Comentariu: Presupunând ca această nouă procedură va funcționa în practică, ținând cont de faptul că voucherele reprezintă un avans din compensația financiară, procedura fiind descrisă în HG nr.541/2023, se pune întrebarea: cine anume va acorda compensația financiară ori restul compensației financiare (dacă victima a solictat un avans)? Legea nr.230/2022 și, cu atât mai puțin HG nr.541/2020 (fiind act inferior) nu conțin astfel de precizări. Drept urmare, se va aplica dreptul comun în materie, respectiv art.33 alin.2, plata sau restul plății urmând a se face de către tribunale, prin intermediul compartimentelor financiare ale acestora?
• Propunere: Sediul materiei trebuie să fie unic, altminteri informarea și sprijinul victimei infracțiunii rămân un deziderat. Prin urmare, modificările trebuie cuprinse în Legea nr.211/2004 și nu în alte acte normative, derogatorii de la legea principală. Dimpotrivă, Legea nr.318/2016 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate ar trebui să fie pusă de acord cu sediul principal al materiei, respectiv Legea nr.211/2004. Acest lucru ar respecta normele de tehnică legislativă, ar ușura deslușirea drepturilor victimei (scopul legii, de altfel) și, implicit, valorificarea acestora în mod efectiv.