Sub paravanul cuprinzător al libertății de exprimare, numeroase persoane aleg să promoveze idei specifice discursului instigator la ură[1] (hate speech) în spațiul public. Mai grav este că, îndeosebi în ultimii ani, discursul urii se regăsește și în retorica unor formațiuni politice naționale[2], în scopul evident al dobândirii de capital electoral.
“Nu mai poți să spui nimic în ziua de astăzi!” și “trăim în tirania political correctness-ului”[3] sunt replici frecvent întâlnite în realitatea cotidiană, în ciuda faptului că discursul urii și infracțiunile motivate de ură continuă să fie o constantă a societății românești[4] și europene[5].
Prin prezenta opinie, ne propunem să contribuim la conștientizarea faptului că proferarea discursului urii nu constituie o formă legitimă de manifestare a libertății de exprimare, iar recunoașterea limitelor dreptului la liberă exprimare nu reprezintă, în niciun caz, o formă de cenzură. În realitate, dreptul la liberă exprimare este un drept fundamental, însă nu și absolut.
1. CONTEXT
De esența oricărei societăți democratice, dreptul la liberă exprimare este consacrat la nivel constituțional[6] în România, fiind totodată reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului[7]. Totuși, exercitarea acestui drept comportă o serie de limitări menite să asigure, pe de o parte, un just echilibru în raport cu dreptul la respectarea vieții private și interzicerea discriminării, iar, pe de altă parte, interzicerea abuzurilor de drept, în forma lezării drepturilor sau libertăților recunoscute altor persoane.
Astfel cum vom arăta în continuare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o jurisprudență variată pe tema unor forme specifice de discurs al urii, excluse din sfera de protecție conferită de dreptul la liberă exprimare.
Cu titlu prealabil, însă, considerăm ca fiind necesare câteva delimitări conceptuale. Astfel, deși nu există o definiție legală unitară pentru sintagma discursului urii, apreciem că definiția oferită de Comitetul European împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI)[8] este cuprinzătoare, desemnând susținerea, promovarea sau incitarea la denigrare, ură sau demonizare a unei persoane sau a unui grup de persoane, precum și hărțuirea, insulta, stereotipizarea negativă, stigmatizarea sau amenințarea unei sau unor astfel de persoane, precum și orice justificare a tuturor acestor forme de exprimare. Astfel, poate fi identificată o primă limitare cu privire la libertatea de exprimare, discursul urii vizând inclusiv justificarea sau apologia comportamentelor instigatoare la ură.
Suplimentar, Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în mod expres că drepturile și libertățile reglementate de aceasta nu pot fi interpretate ca autorizând un stat, un grup sau un individ să îndeplinească acte care urmăresc distrugerea drepturilor sau libertăţilor recunoscute de Convenţie, sau de a aduce limitări acestor drepturi şi libertăţi, decât cele prevăzute de Convenţie. Cu alte cuvinte, abuzul de drept este interzis.
Totodată, alături de libertatea de exprimare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează și interzicerea discriminării[9], devenind evident faptul că este necesară asigurarea unui echilibru între valorile consacrate de Convenție, iar nu invocarea unui drept prevăzut de Convenție cu scopul de a diminua eficiența altora.
Astfel, demersurile firești de educare a societății civile cu privire la identificarea și blamarea comportamentelor instigatoare la ură, dar și de sancționare legală a discursului urii, nu constituie o ingerință nejustificată asupra libertății de exprimare, ci un exercițiu de conformare cu dispozițiile Convenției în integralitatea sa.
În continuare, vom ilustra situații concrete în care CEDO a reținut caracterul abuziv al exercitării dreptului la liberă exprimare, constatând incidența discursului urii.
2. JURISPRUDENȚA EUROPEANĂ ÎN MATERIA DISCURSULUI URII
- Dreptul la liberă exprimare trebuie exercitat cu responsabilitate
CEDO a reținut[10] că instigarea la ură rasială, manifestată prin adresarea de către un sportiv, la un meci de fotbal, a unor mesaje al căror conținut exprima sau instiga la ură bazată pe rasă, nu se poate bucura de protecția conferită de art. 10 din Convenție (libertatea de exprimare). Pentru a decide astfel, Curtea a arătat necesitatea asigurării unui echilibru între libertatea de exprimare și interesele societății față de promovarea toleranței și respectului reciproc. Suplimentar, a fost subliniat faptul că autorul afirmațiilor, un fotbalist celebru și un model pentru numeroși microbiști, ar fi trebuit să fie conștient de posibilul impact negativ al unui slogan provocator asupra comportamentului spectatorilor și ar fi trebuit să evite un asemenea comportament.
- Incitarea la ură pe internet, sancționată de CEDO
Într-o altă cauză[11], Curtea a subliniat pericolul pe care îl constituie internetul în privința incitării la ură, prin faptul că oferă posibilitatea ca discursul de incitare la ură și de incitare la violență să se răspândească la nivel mondial în câteva secunde și ca uneori să rămână permanent disponibil online. Astfel, inclusiv conținutul generat online (e.g. postări pe rețelele de socializare, comentarii lăsate pe pagini de știri) poate reprezenta o formă de manifestare a discursului urii, atât autorii acestora, cât și entitățile care administrează paginile de internet în speță, fiind răspunzători pentru afirmațiile în cauză.
Similar, în cauza Beizaras și Levickas împotriva Lituaniei[12] s-a reținut că postarea unor comentarii pline de ură față de fotografii de pe rețeaua de socializare Facebook, motivată de faptul că fotografiile portretizează persoane din comunitatea LGBT, constituie o încălcare vădită a dispozițiilor Convenției. Astfel, îndemnurile la atacarea integrității fizice și mentale a membrilor unei comunități vulnerabile la discriminare nu pot fi incluse în sfera de protecție oferită de libertatea de exprimare, impunându-se sancționarea acestora.
3. PERSPECTIVE
Printr-un comunicat de presă emis în ianuarie 2024[13], membrii Parlamentului European au subliniat nevoia urgentă de incriminare la nivelul legislației europene a faptelor de instigare la ură, având în vedere creșterea alarmantă a acestora din urmă. Astfel, comunicatul Parlamentului European menționează o normalizare a urii la nivel social, care se impune a fi combătută printr-o politică legislativă clară și uniformă la nivelul statelor membre.
În acest context, este de așteptat ca până la finalul mandatului legislativ actual, Parlamentul European și Consiliul să extindă lista domeniilor criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră, reglementate de art. 83 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene[14], prin includerea discursului urii și a infracțiunilor motivate de ură.
4. CONCLUZII
Asemenea libertății de exprimare, demnitatea persoanei și interzicerea discriminării sunt valori fundamentale reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la liberă exprimare nu poate fi exercitat în mod abuziv, acesta nefiind o permisiune pentru proferarea discursului urii[15].
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Deși cadru legislativ național nu oferă o definiție clară a sintagmei discursului de ură, formele de manifestare ale acestui comportament pot fi identificate în temeiul legislației speciale (e.g. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare). Pentru mai multe detalii, a se vedea https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2022/06/Introducere.pdf, accesat la 13.02.2024. În același sens, a se vedea https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2020/09/eMore-country-profile-Romania-website.pdf (în limba engleză, accesat la 13.02.2024).
[2] O.C. Gheorghiu, A. Praisler, Hate speech revisited in Romanian political discourse: from the Legion of the Archangel Michael (1927–1941) to AUR (2020–present day), Humanities and Social Sciences Communications volume, 2022.
[3] https://www.digi24.ro/opinii/analiza/cand-strica-prea-multa-corectitudine-politica-si-de-ce-ne-razboim-cu-statuile-si-cu-filmele-1321157, accesat la 11.02.2024.
[4] Raport privind Situația din România a infracțiunilor motivate de ură și a discursului urii pentru 2021-2022, publicat de Centrul de Resurse Juridice în februarie 2023 și accesibil la adresa https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2023/02/Raport-Infractiuni-motivate-de-ura-2021-2022.pdf.
[5] https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20240112IPR16777/time-to-criminalise-hate-speech-and-hate-crime-under-eu-law
[6] Art. 30 din Constituția României
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
[7] Art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
[8]Recomandarea generală de politică nr. 15.
[9] Articolul 14. Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie
[10] Cauza Šimunić împotriva Croației, http://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22002-12331%22]}.
[11] Cauza Delfi AS împotriva Estoniei, https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=003-5110487-6300958.
[12] Cauza Beizaras și Levickas împotriva Lituaniei, https://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-6608238-8764123.
[13] Comunicat de presă accesibil în limba engleză la adresa https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20240112IPR16777/time-to-criminalise-hate-speech-and-hate-crime-under-eu-law.
[14] În prezent, aceste domenii ale criminalității sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată. În funcție de evoluția criminalității, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalității care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăște în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.
[15] https://www.eesc.europa.eu/en/news-media/news/freedom-expression-not-licence-engage-hate-speech.
