Centrul de Resurse Juridice îşi manifestă public îngrijorarea faţă de modul în care directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, dl Ciprian Groza, şi-a îndeplinit atribuţiile în materia apărării şi protejării minorei filmată în urma unui abuz sexual, şi cere public demiterea acestuia din funcţia pe care o ocupă în prezent. Fiind întrebat dacă copiii din centrele de plasament sunt mai vulnerabili în astfel de situaţii, răspunsul acestuia a fost: „Categoric nu.”
În contextul actual, în care citim în mod recurent despre abuzurile sexuale și traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale a copiilor, în special al fetelor din centrele de plasament, aflăm astăzi despre cazul fetei de 14 ani, copil din sistemul de protecţie specială, filmată plină de sânge pe stradă, ignorată de poliția care a refuzat să coboare din mașină pentru a-i acorda un prim – ajutor. Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilul (DGASPC) Galaţi au afirmat că minora “avea bilet de voie” şi că ar fi “întreţinut relaţii sexuale consimţite cu iubitul ei”[1]. Ne întrebăm cum consideră – cu nonsalanţă – reprezentanţii DGASPC Galaţi că ar fi putut consimți o minoră de 14 ani la un act sexual? Și cum este protejat dreptul la imagine al acestei fete, ale cărei imagini au fost difuzate în spațiul public (drept protejat prin art. 27 din Legea 272/2004)?
Conform art. 90 para. 1 lit. din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reprezentantul legal al copilului şi autorităţile publice „au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz”. De asemenea, aceştia au obligaţia de a „asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.”
De foarte mulţi ani direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, sub oblăduirea preşedinţilor de consilii judeţene, ignoră principiul interesului superior al copilului. De peste 15 ani, închizând ochii la multele abuzuri şi abateri de la litera legii, statul român simulează apărarea şi protecţia copiilor daţi în grijă, acceptând ca drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate de directorul DGASPC (iniţial până în 2013 au fost exercitate de preşedintele consiliului judeţean). De trei ani, avocaţilor şi psihologilor Centrului de Resurse Juridice li se interzice accesul în vizite inopinate în centrele de protecţie a copilului, după ce din 2003 au realizat rapoarte, au propus amendamente legislative, au format personal, dar au şi reclamat în instanţă abuzurile şi lipsa de protecţie a miilor de copii aflaţi în grija statului. Ultima dată acum acum două luni, urmare a presiunilor din sistem, Ministerul Sănătăţii a retras după numai 7 zile, autorizaţia acordată Centrului de Resurse Juridice pentru vizitarea centrelor de plasament şi a centrelor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi (art. 47, Legea 487/2002). Aşadar, cum sunt identificate cazurile de neglijenţă, exploatare, abuz sau viol comise aspura copiilor din centrele de plasament, în condițiile în care până şi cazurile ce ajung să fie expuse atenției publice sunt „camuflate” cu explicații şubrede, lipsite de credibilitate sau profesionalism?
Cine este reprezentantul legal al acestui copil din sistemul de protecţie specială? Cel mai probabil directorul DGASPC Galaţi. Acesta este în egală măsură şi responsabil cu managementul instituţiei şi realizarea activităţilor la nivel judeţean. În ce măsură cele două roluri s-au suprapus? Se află în conflict de interese?
Directorul DGASPC Galaţi exercită conform legii, drepturile și obligațiile părintești faţă de minora abuzată sexual[2] şi îi adresăm solicitarea de a clarifica următoarele aspecte:
Ce acţiuni a întreprins în sprijinul fetei? De câte ori a interacţionat cu minora plasată în grija statului cu măsură de protecţie specială şi ce informaţii (la nivel de părinte) are despre fată? Îi cunoaşte prietenul? Cum veghează directorul la respectarea dezvoltării fizice şi psihice a minorei? Cum a informat minora asupra asupra drepturilor şi îndatoririlor ce îi revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora? Cum a informat minora că are dreptul să depună singură plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale?[3] A sesizat directorul DGASPC Galaţi la rândul său lipsa de intervenţie şi acordare a ajutorului de către IPJ Galaţi?
În cazul în care drepturile şi obligaţiile părinteşti s-au menţinut la familia biologică, în ce măsură aceştia sunt în contact cu minora, implicaţi în viaţa ei de zi cu zi şi sprijiniţi să îi acorde sprijinul şi în situaţii de neglijenţă sau abuz?
IPJ Galaţi: câte sesizări a primit din partea copiilor aflaţi cu măsură de protecţie specială în centrele de plasament din subordinea DGASPC Galaţi? Câte sesiuni de informare a organizat în aceste centre pentru a conştientiza minorii asupra pericolelor, cum şi unde pot sesiza şi cine îi poate apăra? Câţi dintre angajaţii IPJ Galaţi au fost pregătiţi pentru a identifica abuzurile asupra copiilor din centrele de plasament?
Pentru informaţii: Georgiana Pascu, manager de program, Centrul de Resurse Juridice, Tel. 0729 88 11 59, Email: gpascu@crj.ro
Alte informaţii de context:
În analiza publicată în martie a.c. https://www.crj.ro/esecul-guvernului-in-a-si-ocroti-copiii/ arătam că DGASPC Galaţi raportase un număr de 204 minori din sistemul de protecţie specială sub tratament cu neuroleptice, în condiţiile în care în tot judeţul erau înregistraţi 298 de copii cu un astfel de tratament. Însă din raspunsul furnizat de ANPDCA a reieşit că, pentru aceeaşi perioadă, DGASPC Galaţi a raportat un număr de 55 de minori care au primit tratament cu neuroleptice, iar spitalele de psihiatrie raportaseră un număr de 165 de minori. Tot la Galaţi este îngrijorător numărul mare de spitalizări la psihiatrie al minorilor din sistemul de protecţie specială, 225.
Anul trecut, Centrul de
Resurse Juridice a colectat date statistice despre cauzele privind infracţiuni
de trafic şi exploatare şi infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii
sexuale (viol, agresiune sexuală, actul sexual cu un minor, etc) în care partea
vătămată, adult sau minor, este o persoană – beneficiar al unui centru de tip
rezidenţial comise atât împotriva copiilor cu dizabilități, cât şi a adulților
instituționalizați. Astfel, au fost
înregistrate un numar de 54 de astfel de infracțiuni: viol și tentativa de viol
(30 cazuri), act sexual cu minor, proxenetism, trafic de persoane, agresiune
sexuală[4].
Acest număr nu include cauzele privind infracţiuni de trafic şi exploatare şi
infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale comise împotriva copiilor
fără dizabilităţi din centrele de plasament, ce sunt probabil mult mai
numeroase.
[1] https://adevarul.ro/locale/galati/cazul-fetei-14-ani-filmata-plina-sange-strada-protectia-copilului-avea-bilet-voie-intretinut-relatii-sexuale-consimtite-iubitul-ei-1_5d47da1b892c0bb0c63896a8/index.html?fbclid=IwAR2KuLjhn92zJhUEjfCWmSsP0C2C7P7zCfgsZXjFqbbRdqqu-HgozryH7bM
[2] Legea nr. 272/2004: (3)Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
[3] Art. 34, alin 1-2
[4] Datele au fost colectate de la parchete, Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, Autoritatea Națională pentru Drepturile Copilului și Adopție, Agenția Națională pentru Egalitate de Şanse între Femei și Bărbaţi și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane. Centrul de Resurse Juridice a transmis aceste solicitări de informații la 19 iunie 2018, colectând răspunsuri de la toate cele 41 de județe din țară, de la Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casație și Justiție și de la Parchetul de pe lânga Tribunalul București.
