Mulțumim Fundației Validity, organizație de drepturile omului care își concentrează atenția asupra situației persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, pentru scrisoarea deschisă, adresată Guvernului României și comunității internaționale. În apărarea drepturilor și demnității persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, considerăm necesară și importantă orice formă de solidaritate. Ne arătăm aprecierea față de inițiativa avută, dar și față de întreg eforul depus.
Scrisoarea poate fi citită mai jos, atât în limba română, cât și în limba engleză.
Scrisoare publică de îngrijorare adresată Guvernului României și comunității internaționale
Ceea ce urmează să citiți este o scrisoare deschisă din partea Fundației Validity adresată Guvernului României și organismelor internaționale cu privire la evenimentele recente din România (lista destinatarilor este mai jos).
Pe 4 iulie 2023, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) împreună cu alte autorități publice românești au percheziționat mai multe centre rezidențiale pentru persoane vârstnice și persoane cu dizabilități. Inițial, percheziția a vizat trei centre rezidențiale din județul Ilfov (Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități “Sfântul Gabriel cel Viteaz”; Centrul Rezidențial de Îngrijire și Asistență Persoane Dependente “Casa Cora” și Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități “Armonia”).
Perchezițiile au fost pe larg mediatizate în presa românească și dezvăluie o realitate șocantă: rezidenții erau ținuți în spații improprii, cu insecte, într-o stare avansată de degradare și mizerie. Rezidenții au fost lăsați subnutriți, hrana oferită fiind cu mult sub orice standard acceptabil, există acuzații de numeroase încălcări grave ale drepturilor omului și de exploatare a rezidenților. Investigațiile DIICOT vin ca urmare a unor rapoarte anterioare ale ONG-ului românesc, Centrul de Resurse Juridice (CRJ). Cu o experiență de peste 20 de ani în monitorizarea instituțiilor pentru persoane cu dizabilități, CRJ a încercat în repetate rânduri să atragă atenția autorităților române asupra condițiilor mizerabile, a malnutriției, a lipsei de pregătire a personalului sau a numărului insuficient al acestuia, precum și a semnelor de violență fizică împotriva rezidenților, care nu au fost niciodată investigate sau monitorizate de nicio autoritate independentă. În plus, rapoartele CRJ și ale presei indică numeroase decese ale rezidenților din instituții care nu au fost niciodată investigate oficial.
Fundația Validity, în calitate de organizație specializată în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și având o experiență vastă în litigii și în respectarea standardelor internaționale în acest domeniu, își exprimă prin prezenta îngrijorarea serioasă cu privire la situația din România. Ne simțim obligați să evidențiem standardele internaționale privind drepturile omului care ar fi trebuit să fie respectate și care acum trebuie să fie respectate de autoritățile române. De asemenea, solicităm tuturor organismelor internaționale relevante și mecanismelor de reglementare să investigheze de urgență.
În primul rând, România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în 2010. Această Convenție protejează, printre altele, drepturile persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate și stabilește obligațiile statului de a facilita viața independentă. Observăm că, sub pretextul că oferă “servicii bazate pe comunitate”, autoritățile române au sancționat în schimb actorii privați să închidă persoanele cu dizabilități în medii instituționale închise. Condițiile de trai documentate atât de societatea civilă, cât și de mass-media, dezvăluie tortură, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cu obligațiile României în temeiul Convenției ONU Împotriva Torturii. Mai mult, acestea nu sunt servicii comunitare în sensul articolului 19 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Constatăm cu îngrijorare că statul a delegat furnizarea de servicii publice (îngrijirea și protecția persoanelor vârstnice și a persoanelor cu dizabilități) către furnizori privați, ceea ce duce la o situație periculoasă de impunitate. Dorim să subliniem că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statul nu se poate achita de obligațiile sale prin delegarea serviciilor publice către furnizori privați (O’Keeffe împotriva Irlandei, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 ianuarie 2014). Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că autoritățile publice trebuie să mențină măsuri eficiente pentru a descuraja abuzurile. Reamintim că instituționalizarea persoanelor cu dizabilități încalcă ea însăși dreptul internațional. Mai mult, în ceea ce privește furnizarea de servicii publice – inclusiv atunci când sunt delegate unor furnizori privați – Curtea Europeană a impus obligații de acreditare strictă, de formare a personalului, de asigurare a unor vizite de monitorizare independente, eficiente și regulate, și de asigurare a faptului că beneficiarii serviciilor pot depune plângeri.
Constatăm cu îngrijorare că niciuna dintre aceste obligații nu a fost îndeplinită în România și că abuzurile grave care sunt descoperite sunt rezultatul abordării defectuoase și continue a țării în ceea ce privește instituționalizarea persoanelor cu dizabilități. Persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități din instituțiile din Ilfov nu au avut niciun mijloc de a se plânge lumii exterioare de situația în care se aflau. Nici măcar cele mai elementare mijloace de comunicare, cum ar fi un telefon, nu le erau disponibile. Mai mult, observăm, de asemenea, că sesizările repetate făcute de CRJ către autoritățile române, inclusiv către Ministerul Muncii, s-au lovit de luarea dreptului acestei organizații de a efectua vizite ad-hoc în aceste locuri segregate și izolate, ascunzând cele mai flagrante abuzuri ale drepturilor omului. Guvernul României trebuie să restabilească imediat dreptul actorilor independenți, inclusiv al CRJ și al altor reprezentanți ai societății civile, de a vizita fără întârziere toate locurile de detenție a persoanelor cu dizabilități.
Subliniem faptul că aceste eșecuri expun România la încălcări ale articolului 2 (dreptul la viață) și 3 (interzicerea torturii) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicitând autorităților române și organismelor internaționale relevante să investigheze de urgență și să ofere servicii și despăgubiri victimelor, observăm că această situație nu este unică nici în România, nici în întreaga Europă Centrală și de Est. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat numeroase încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilități în 13 hotărâri împotriva României, precum și în multe alte hotărâri împotriva țărilor vecine. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a tras în mod constant la răspundere statele care nu au pus în aplicare aceste hotărâri la nivel național.
Subliniem, de asemenea, că Uniunea Europeană, prin intermediul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene, a vărsat sau va vărsa sume mari de bani către toate țările din Europa de Est, inclusiv către România, pentru a le ajuta, se pare, în procesele de “dezinstituționalizare”. Structurile private, cum ar fi cele expuse în investigațiile recente din România, ar putea foarte bine să fie beneficiarii fondurilor Uniunii Europene. Din nefericire, Fundația Validity și partenerii noștri au identificat în repetate rânduri utilizarea abuzivă a acestor fonduri de către țări din Europa Centrală și de Est, care le folosesc pentru a promova instituționalizarea și nu incluziunea în comunitate. Observăm cu regret că, în lipsa unei monitorizări mai atente și a aplicării legislației UE de către organismele competente, inclusiv de către Comisia Europeană, progresele în materie de dezinstituționalizare au eșuat, iar persoanele cu dizabilități continuă să se confrunte cu încălcări grave ale drepturilor lor. Astfel de situații trebuie prevenite și solicităm din nou Comisiei Europene să asigure protecția adecvată a drepturilor omului atunci când finanțează programe de incluziune socială în întreaga UE, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Cartei drepturilor fundamentale și al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizablități.
Pe fondul acestor eșecuri sistemice, Validity solicită guvernului român și comunității internaționale să acorde imediat prioritate asistenței și despăgubirilor pentru victimele din Ilfov. Salutăm măsurile urgente care au fost luate până în prezent de către Parchetul General, dar reamintim autorităților române că investigațiile și urmăririle penale nu vor fi suficiente.
Prin urmare, facem următoarele recomandări urgente.
Către Guvernul României
O investigație completă, amănunțită și independentă a tuturor acuzațiilor de tortură și rele tratamente, exploatare, violență și abuz împotriva persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă trebuie să fie efectuată cu atenție și rapiditate, la instituțiile din Ilfov și la toate celelalte instituții în care au fost exprimate îngrijorări, fie că sunt în subordinea publică sau privată. Trebuie să se garanteze despăgubiri tuturor victimelor, inclusiv compensații, restituiri, abilitare și reabilitare, precum și garanții că nimic din lucrurile prin care au trecut nu se vor mai repete. Trebuie să se ia imediat măsuri pentru a oferi toate serviciile necesare pentru ca persoanele să se mute în comunitate cu sprijin. Răspunderea pentru abuzuri nu trebuie să se limiteze la sancțiunile administrative aplicate persoanelor, ci trebuie să se concentreze pe responsabilitatea tuturor autorităților și a celor care au avut cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de ceea ce se întâmpla.
Reamintim autorităților române că nu este suficientă simpla mutare a persoanelor dintr-o instituție în alta (așa-numita “transinstituționalizare”). Recomandăm cu tărie să nu se investească în continuare în “îmbunătățirea condițiilor”. În schimb, efortul trebuie să se concentreze pe asigurarea tranziției tuturor persoanelor cu dizabilități care trăiesc în prezent în instituții către o viață independentă în comunitate, cu sprijinul de care au nevoie. Solicităm, de asemenea, asigurarea accesului imediat și neîngrădit al monitorilor independenți și al reprezentanților societății civile în toate instituțiile pentru persoanele cu dizabilități, precum și restabilirea imediată a accesului reprezentanților Centrului de Resurse Juridice.
Trebuie luate măsuri imediate, cu implicarea deplină a persoanelor cu dizabilități, inclusiv a supraviețuitorilor instituționalizării, pentru a revizui în mod fundamental procesul național de dezinstituționalizare, aducându-l imediat în conformitate cu articolul 19 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, cu Comentariul general nr. 5 al Comitetului pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și cu Orientările asociate ale Comitetului privind dezinstituționalizarea, inclusiv în situații de urgență. Supraviețuitorii instituționalizării, organizațiile care îî reprezintă și alți actori ai societății civile trebuie să aibă prioritate în calitate de lideri ai acestui proces, iar cei implicați în menținerea sau controlul serviciilor abuzive trebuie să fie excluși.
Către comunitatea internațională
Facem apel la organismele internaționale specializate de monitorizare, inclusiv la Comitetul pentru prevenirea torturii (CPT) al Consiliului Europei și la Subcomitetul pentru prevenirea torturii (SPT) al Organizației Națiunilor Unite, să întreprindă de urgență vizite de monitorizare ad-hoc în România, pentru a investiga situația din centrele de detenție a persoanelor cu dizabilități. Proprietatea unor astfel de centre, fie că sunt publice sau private, precum și categorisirea lor juridică (“serviciu comunitar”, “instituție”), ar trebui să fie irelevante. Rapoartele ar trebui să fie făcute publice în cel mai scurt timp posibil, cu cooperarea Guvernului României.
Facem apel la mecanismele internaționale relevante privind drepturile omului să își exercite mandatele de a investiga și de a cerceta circumstanțele de la instituțiile din Ilfov, precum și abordarea eșuată a statului în ceea ce privește dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități. Îndemnăm mecanismele să ofere recomandări și asistență tehnică României pentru a oferi despăgubiri victimelor și pentru a-și revizui strategia națională de dezinstituționalizare în conformitate cu dreptul internațional.
Solicităm Uniunii Europene și agențiilor sale să investigheze imediat presupusele încălcări ale Cartei Drepturilor Fundamentale, ale Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și ale utilizării de către Guvernul României a fondurilor structurale și de investiții europene – atât în Ilfov, cât și în ceea ce privește obiectivele politicii naționale de dezinstituționalizare. Rezultatele acestor investigații trebuie făcute publice, cu cooperarea Guvernului României. Supraviețuitorii instituționalizării, organizațiile care îi reprezintă, societatea civilă și autoritățile independente de monitorizare ar trebui să fie implicate în conceperea și analiza oricărei investigații, iar rezultatele trebuie să fie publicate, cu cooperarea Guvernului României. Comisia Europeană ar trebui să își exercite competențele legale pentru a suspenda sau recupera fondurile care au fost sau ar fi putut fi folosite pentru a consolida instituționalizarea persoanelor cu dizabilități în România.
Lista beneficiarilor
România
Klaus Iohannis, Președintele României
Marcel Ciolacu, prim-ministru al României
Marian Neacșu, viceprim-ministru al României și ministru interimar al muncii și solidarității sociale
Renate Weber, Avocatul Poporului din România
Alex Florin Florenta, Procurorul General al României
UE
Charles Michel, președintele Consiliului European
Ursula Von Der Leyen, președinte al Comisiei Europene
Didier Reynders, comisar pentru justiție
Helena Dalli, comisar pentru egalitate
Elisa Ferreira, comisar pentru afaceri regionale și urbane
Emily O’Reilly, Ombudsmanul European
Laura Codruța Kövesi, procuror-șef european
Klaus-Heiner Lehne, președintele Curții de Conturi Europene
Juan Fernando López-Aguilar, președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European
Consiliul Europei
Alan Mitchell, președinte al Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor rele, inumane sau degradante
Dunja Mijatović, comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei
Helga Gayer, președinte al Grupului de experți privind lupta împotriva traficului de persoane (GRETA)
Organizația Națiunilor Unite
Claude Heller, președinte al Comitetului Împotriva Torturii (CAT)
Gertrude Fefoame, președinte al Comitetului pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD)
Gerard Quinn, raportor special pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (SR Disability)
Alice Jill Edwards, raportor special pentru tortură și alte pedepse sau tratamente rele, inumane sau degradante (RS Tortura)
Balakrishnan Rajagopal, raportor special pentru dreptul la o locuință adecvată (RS Locuință)
Claudia Mahler, expert independent privind exercitarea tuturor drepturilor omului de către persoanele în vârstă
Priya Gopalan, președinte al Grupului de lucru privind detenția arbitrară (WGAD)
Sursă în limba engleză:
